Koyasan, Kumano (poza de mai sus) si Ise sunt locurile in care a aparut Buddhism-ul in Japonia, in jurul secolului al 6-lea, cand religia nu era vazuta doar ca fiind religie ci si ca un semn de civilizatie foarte apreciat in Corea si China si deci foarte dezirabil in Japonia.
Saicho si Kukai au fost cei doi preoti apropiati imparatului care au fost trimisi sa introduca noile forme de Buddhism in tara dupa ce capitala s-a mutat de la Nara la Heian-kyo (adica Kyoto-ul de astazi). In perioada Heia timpurie, cei doi preoti trageau spre practici religioase protejate de vazul oricui de munti-construind astfel complexul Tendai de pe muntele Hiei si complexul Shingon de pe muntele Koya.
Pe masura ce crestea influenta Buddhismului pe atat si credinta ca preotii care duceau vieti ascetice erau mai "eficienti" decat cei care nu o faceau. Asa ca, muntii din Kumano, acoperiti de paduri frumoase si impanziti de rauri, au devenit locul principal in care calugarii se duceau sa-si petreaca asceza, crezandu-se ca ajungeau sa aiba puteri supranaturale din cauza meditatiei si timpului de reflexie.
Aparitia Buddhismului in Japonia a trebuit sa fie integrata cu preamarirea muntilor, imprejurimilor si ale altor entitati sacre care au fost slujite de japonezi de multe secole deja. Kumano a fost locatia in care traditiile shinto si cele noi, buddhiste au interactionat.
Ise este templul shinto cel mai important din Japonia si padurile de chiparosi care-l inconjoara au fost considerate sacre din cele mai vechi timpuri.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu