Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Nancy Drew: Shadow at the water's edge
Cred ca prima data cand m-am jucat un joc din seria Nancy Drew a fost in clasa a 11-a. Sunt o foarte mare fana a "hidden object games" si cand cautam ceva ce sa fac intre Return to Ravenhearst si Escape from Ravenhearst am gasit jocurile Nancy Drew. Personajul e destul de vechi, aparand prima data in carti pentru fete in anii 30'. In 1998 Her Interactive, o companie de jocuri din America a scos primul joc Nancy Drew: Secrets can kill. De la momentul respectiv au scos peste 30 de jocuri pentru PC/Mac/Nintendo.
Am jucat 7 dintre toate jocurile existente si cand am timp si ochii odihniti incep unul nou. In principiu e un joc care se poate termina intr-un weekend, sau cam 20 de ore de joc. La inceput e destul de usor, desi multe dintre mistere sunt destul de greu de rezolvat. Pe masura ce inaintezi in joc trebuie sa tii minte din ce in ce mai multe lucruri si de foarte multe ori e bine sa ai o foaie langa ca sa-ti notezi toate informatiile din cauza ca de multe ori nu sunt salvate in interiorul jocului.
Ultimul pe care l-am downloadat a fost Shadow at the Water's Edge, al 23lea joc din seria principala de produse. Poate fi jucat pe Windows XP sau mai nou si pe Mac OS X. Ca in toate celelalte, joci ca Nancy Drew, detectiva de placere, si interoghezi personaje/rezolvi puzzle-uri ca sa gasesti vinovatul. Ai optiunea de Junior si Senior detective si asa poti determina dificultatea puzzle-urilor pe care le primesti, dar nu se modifica intriga generala a povestii.
Sincer consider ca este cel mai matur joc al seriei, dar asta poate doar din cauza ca utilizeaza scene in care apare un obake/yurei care seamana extrem de tare cu fata din The Ring. Intriga jocului e destul de complicata, dar cam asa-i standardul pentru Nancy Drew. La inceput aflam ca Nancy calatoreste in Kyoto ca sa fie profesoara de engleza ca recompensa pentru misterul anterior pe care l-a rezolvat. Insa in momentul in care ajunge la ryokan isi da seama ca are un alt mister pe cap, de data asta (ca de multe altele) fiind pe cont propriu si doar din curiozitate personala. Personajele nu doresc sa o ajute si incearca sa ascunda cat mai multe. Se spune ca fantoma mamei/fiicei personajelor principale din joc incearca sa alunge toti oaspetii din Ryokan. Nancy, care nu crede in fantome trebuie sa isi dea seama ce sau cine pune la cale toate aceste lucruri. Nu vreau sa povestesc toata intriga, dar vreau sa prezint ce mi-a placut si ce nu.
Jocul incearca si reuseste destul de bine sa prezinte atmosfera traditionala dintr-un ryokan (chiar daca acesta e bantuit). Bunica familiei (mama "fantomei") preda o serie de cursuri tranditionale la care trebuie sa iei parte, printre care sado, origami si shodo. Pe langa ryokan mai poti sa te plimbi prin metroul din Kyoto si sa mergi la o expozitie de roboti (in care nu poti intra din pacate), la un bento stand (unde trebuie sa ajuti un personaj sa faca bento) si la un pachinko parlor(unde trebuie sa joci ca sa cumperi alte obiecte necesare jocului. Pe langa intriga principala mai apuci sa joci sudoku, nonograms si renograms, toate foarte stresante, pe masura ce devin mai complexe, dar distractive.
Nu pot spune ca am fost foarte multumita de vocile din joc. Nancy si cu prietenele ei Bess si George sunt jucate de aceleasi actrite, dar personajele japoneze nu suna japonez. Miwako e singura care-mi pare japoneza, iar bunica, Nagai Takae, pur si simplu te zgarie la urechi. Iti dai seama foarte repede ca e o americanca care incearca sa imite accentul japonez in engleza, dar se chinuie prea tare si totul pare fortat.
In afara de doua momente in care chiar m-am speriat si niste muzica care chiar te poate trece intr-o stare mai neplacuta (dar care poate fi data la minim), jocul e fara surprize neplacute.
Am jucat 7 dintre toate jocurile existente si cand am timp si ochii odihniti incep unul nou. In principiu e un joc care se poate termina intr-un weekend, sau cam 20 de ore de joc. La inceput e destul de usor, desi multe dintre mistere sunt destul de greu de rezolvat. Pe masura ce inaintezi in joc trebuie sa tii minte din ce in ce mai multe lucruri si de foarte multe ori e bine sa ai o foaie langa ca sa-ti notezi toate informatiile din cauza ca de multe ori nu sunt salvate in interiorul jocului.
Ultimul pe care l-am downloadat a fost Shadow at the Water's Edge, al 23lea joc din seria principala de produse. Poate fi jucat pe Windows XP sau mai nou si pe Mac OS X. Ca in toate celelalte, joci ca Nancy Drew, detectiva de placere, si interoghezi personaje/rezolvi puzzle-uri ca sa gasesti vinovatul. Ai optiunea de Junior si Senior detective si asa poti determina dificultatea puzzle-urilor pe care le primesti, dar nu se modifica intriga generala a povestii.
Sincer consider ca este cel mai matur joc al seriei, dar asta poate doar din cauza ca utilizeaza scene in care apare un obake/yurei care seamana extrem de tare cu fata din The Ring. Intriga jocului e destul de complicata, dar cam asa-i standardul pentru Nancy Drew. La inceput aflam ca Nancy calatoreste in Kyoto ca sa fie profesoara de engleza ca recompensa pentru misterul anterior pe care l-a rezolvat. Insa in momentul in care ajunge la ryokan isi da seama ca are un alt mister pe cap, de data asta (ca de multe altele) fiind pe cont propriu si doar din curiozitate personala. Personajele nu doresc sa o ajute si incearca sa ascunda cat mai multe. Se spune ca fantoma mamei/fiicei personajelor principale din joc incearca sa alunge toti oaspetii din Ryokan. Nancy, care nu crede in fantome trebuie sa isi dea seama ce sau cine pune la cale toate aceste lucruri. Nu vreau sa povestesc toata intriga, dar vreau sa prezint ce mi-a placut si ce nu.
Jocul incearca si reuseste destul de bine sa prezinte atmosfera traditionala dintr-un ryokan (chiar daca acesta e bantuit). Bunica familiei (mama "fantomei") preda o serie de cursuri tranditionale la care trebuie sa iei parte, printre care sado, origami si shodo. Pe langa ryokan mai poti sa te plimbi prin metroul din Kyoto si sa mergi la o expozitie de roboti (in care nu poti intra din pacate), la un bento stand (unde trebuie sa ajuti un personaj sa faca bento) si la un pachinko parlor(unde trebuie sa joci ca sa cumperi alte obiecte necesare jocului. Pe langa intriga principala mai apuci sa joci sudoku, nonograms si renograms, toate foarte stresante, pe masura ce devin mai complexe, dar distractive.
Nu pot spune ca am fost foarte multumita de vocile din joc. Nancy si cu prietenele ei Bess si George sunt jucate de aceleasi actrite, dar personajele japoneze nu suna japonez. Miwako e singura care-mi pare japoneza, iar bunica, Nagai Takae, pur si simplu te zgarie la urechi. Iti dai seama foarte repede ca e o americanca care incearca sa imite accentul japonez in engleza, dar se chinuie prea tare si totul pare fortat.
In afara de doua momente in care chiar m-am speriat si niste muzica care chiar te poate trece intr-o stare mai neplacuta (dar care poate fi data la minim), jocul e fara surprize neplacute.
Concert vocal simfonic dedicat zilei Japoniei
Din cauza ca nu prea am ce sa comentez pe acest subiect, ofer strict informatiile existente:
Vineri, 21 decembrie 2012, ora 19:00 Sala Capitol
CONCERT VOCAL-SIMFONIC dedicat ZILEI JAPONIEI la împlinirea a 110 ani de relaţii diplomatice
Dirijor: KOICHI INOUE (Japonia) Solişti: ION BOGDAN ŞTEFĂNESCU – flaut Muramatsu AKIKO HAYAKAWA (Japonia) – soprană CAMELIA DOCEA FORNWALD - mezzosoprană DANIEL ZAH - tenor MIHAI SÎMBOTEANU - bas Corul „Ion Românu” al Filarmonicii „Banatul” Dirijorul corului: IOSIF TODEA
Remus Georgescu: Concert pentru flaut şi orchestră de coarde Hisatada Otaka: Concert pentru flaut şi orchestră W.A. Mozart: Recviem în re minor K.V. 626 pentru solişti vocali, cor şi orchestră
Vineri, 21 decembrie 2012, ora 19:00 Sala Capitol
CONCERT VOCAL-SIMFONIC dedicat ZILEI JAPONIEI la împlinirea a 110 ani de relaţii diplomatice
Dirijor: KOICHI INOUE (Japonia) Solişti: ION BOGDAN ŞTEFĂNESCU – flaut Muramatsu AKIKO HAYAKAWA (Japonia) – soprană CAMELIA DOCEA FORNWALD - mezzosoprană DANIEL ZAH - tenor MIHAI SÎMBOTEANU - bas Corul „Ion Românu” al Filarmonicii „Banatul” Dirijorul corului: IOSIF TODEA
Remus Georgescu: Concert pentru flaut şi orchestră de coarde Hisatada Otaka: Concert pentru flaut şi orchestră W.A. Mozart: Recviem în re minor K.V. 626 pentru solişti vocali, cor şi orchestră
Seara de azi: noul Midori si o melodie japoneza neasteptata
Dupa cum probabil stiti daca sunteti din Timisoara, sau de prin apropiere, restaurantul Midori a fost inchis o perioada, in timp ce si-a mutat locatia.
Am avut ocazia sa caut dupa el astazi si sa vad in ce s-a transformat.
Pare-se ca au achizitionat o casa pe Petre Râmneanțu nr. 17 (fostul Oltului) si au transformat-o intr-o noua experienta japoneza. Cum a trebuit sa explic locatia diferitilor prieteni care se orienteaza dupa lucruri diferite, am invatat sa zic ca locatia casei este in apropierea ASPCului (pentru cei ce cunosc cladirile Politehnicii), langa Institutul de Igiena (pentru cei mai inclinati spre medicina) sau in spatele salii de sport a Universitatii de Vest.
Meniul a ramas la fel de delicios ca intotdeauna, evident.
A doua parte a serii am petrecut-o la un concert Pink Martini care, pe langa faptul ca m-au impresionat incredibil de mult, au cantat si o melodie foarte draguta in japoneza, de pe ultimul lor album, cantat in colaborare cu Saori Yuki.
Am avut ocazia sa caut dupa el astazi si sa vad in ce s-a transformat.
Pare-se ca au achizitionat o casa pe Petre Râmneanțu nr. 17 (fostul Oltului) si au transformat-o intr-o noua experienta japoneza. Cum a trebuit sa explic locatia diferitilor prieteni care se orienteaza dupa lucruri diferite, am invatat sa zic ca locatia casei este in apropierea ASPCului (pentru cei ce cunosc cladirile Politehnicii), langa Institutul de Igiena (pentru cei mai inclinati spre medicina) sau in spatele salii de sport a Universitatii de Vest.
Meniul a ramas la fel de delicios ca intotdeauna, evident.
A doua parte a serii am petrecut-o la un concert Pink Martini care, pe langa faptul ca m-au impresionat incredibil de mult, au cantat si o melodie foarte draguta in japoneza, de pe ultimul lor album, cantat in colaborare cu Saori Yuki.
Soundtrack
Filmele americane cu subiect japonez au tendinta de a combina elementele asiatice cu cele vestice intr-un mod foarte placut si (ca sa folosesc o expresie pe care sincer nu o suport dar mi-a fost bagata in cap de-a lungul timpului) organic.
Cateva exemple din preferatele mele.
Ureshii Hinamatsuri (うれしいひな祭り)
In timp ce cautam ceva informatii pentru o lectie de japoneza am ajuns sa aud melodia Ureshii Hinamatsuri si mi-a placut la nebunie
Restaurantul Sakura-Arad
Am fost azi cu prietenii, avand o zi libera, la restaurantul Sakura din Arad, ca auzisem ca e bun. Ne-am pus toti in masina si am condus prin vant si ploaie oribila pana acolo, ca sa urmam a a fi conduse de doua colege din Arad catre respectivul local.
Inspiratia japoneza se vedea clar, de la mobila pe care au ales-o la tipul de poze care atarnau pe pereti si pana la modul in care era imbracata chelnerita in yukata (cam prost purtata, dar intentia conteaza. Cand am plecat a si facut o plecaciune de multumiere, foarte dragut).
Dupa cum am apucat eu sa vad, puteau sa incapa vreo 30 de oameni in restaurant si aveau un separeu foarte dragut in care trebuia sa te descalti si sa stai in seiza, ca sa mananci la o masa traditionala.
De meniu nu discut ca puteti sa-l vedeti si voi la linkul de mai jos si sa va dati seama ca e variat si bun. Am mancat miso, ebi tempura si inghetata de ceai verde. Am baut sake si ceai :) Foarte frumos, chiar mi-a placut. Singura problema pe care as putea sa o am cu localu este ca nu au melodii japoneze in ambient ci numai americane. Nu e mare baiul, dar se simte, zic eu.
Halloween
Desi japonezii au varianta lor proprie de Halloween, care ia forma de Obon, in care se comemoreaza spiritele mortilor, marketingul a adus varianta americana de sarbatoare si pe meleagurile nipone.
Asa ca daca eu deja intru in spiritul petrecerii am zis sa postez si aici cate ceva care sa va ajute si pe voi sa ajungeti in aceasi stare.
As recomanda sa va uitati la Soul Eater
Madame Butterfly
Ca tot omu pasionat de Japonia, in momentul in care a aparut Madame Butterfly la colectia de opere faimoase scoasa de Adevarul am luat-o si m-am pus sa o vad, findca la Opera din Timisoara inca nu am prins o reprezentatie.
Daca o privesti din punctul de vedere al unui pasionat al culturii si traditiilor japoneze te cam superi, ca o mare parte din gesturi, actiuni, pana si haine nu se potrivesc de loc cu ce te-ai astepta de la societatea japoneza de sfarsit de secol XIX. Daca te uiti pentru muzica, nu pot sa spun ca am fost la fel de impresionata ca la alte opere (sincer Puccini ma cam lasa rece-in afara de Boema nu prea il agreez). Daca te uiti pentru joc, e bine, desi Suzuki o eclipseaza pe Cho-Cho-san, avand un comportament mult mai "japonez". Povestea e un pic prea melodramatica pentru mine, dar e vorba de o opera de-a lui Puccini, asa ca nu putea fi altcumva.
Daca o privesti din punctul de vedere al unui pasionat al culturii si traditiilor japoneze te cam superi, ca o mare parte din gesturi, actiuni, pana si haine nu se potrivesc de loc cu ce te-ai astepta de la societatea japoneza de sfarsit de secol XIX. Daca te uiti pentru muzica, nu pot sa spun ca am fost la fel de impresionata ca la alte opere (sincer Puccini ma cam lasa rece-in afara de Boema nu prea il agreez). Daca te uiti pentru joc, e bine, desi Suzuki o eclipseaza pe Cho-Cho-san, avand un comportament mult mai "japonez". Povestea e un pic prea melodramatica pentru mine, dar e vorba de o opera de-a lui Puccini, asa ca nu putea fi altcumva.
Promisiune
Mi-a fost mai greu sa ma obisnuiesc cu programul din semestrul acesta la scoala, dar sa stiti ca nu am neglijat blogul. In timpul liber pe care-l mai gaseam prin pauze am reusit sa scriu un articol pe care-l voi posta in saptamana aceasta si viitoare, in doua parti, despre modul in care cultura vestica pare sa fi inundat Japonia si cum locuitorii acesteia tind sa creada ca practicile traditionale dispar fiindca nu mai au 'enoriasi'.
Intre timp va las cu o melodie si promit ca revin in forta ^_^
Intre timp va las cu o melodie si promit ca revin in forta ^_^
Muzica de noapte buna
Sunt adormita dar nu pot sa dorm. Naspa senzatia. Drept pentru care ascult melodii de anime-uri. Totdeauna reusesc sa ma calmeze.
Sawai Kazue (沢井 一恵)
Sawai Kazue este o cantareata de koto contemporana faimoasa la nivel mondial pentru interpretarile pieselor clasice si pentru improvitatie.
A inceput sa studieze koto-ul la 8 ani cu profesorul Michio Miyagi si mai tarziu a absolvit Universitatea Nationala de Arta si Muzica din Tokyo.
Canta atat la koto cu 13 corzi cat si la 17 corzi si este faimoasa pentru colaborarile cu John Cage, Toshi Ichiyanagi, Yuji Takahashi, Roberto Carnevale, Sofia Gubaidulina, David Behrman, Carl Stone si multi alti compozitori.
A fost casatorita cu Tadao Sawai, de asemenea cantaret de koto, pana la moartea acestuia. Cei doi au impreuna un fiu Hikaru Sawai (nascut in 1964), care este si el compozitor si stie sa cante la instrument
A inceput sa studieze koto-ul la 8 ani cu profesorul Michio Miyagi si mai tarziu a absolvit Universitatea Nationala de Arta si Muzica din Tokyo.
Canta atat la koto cu 13 corzi cat si la 17 corzi si este faimoasa pentru colaborarile cu John Cage, Toshi Ichiyanagi, Yuji Takahashi, Roberto Carnevale, Sofia Gubaidulina, David Behrman, Carl Stone si multi alti compozitori.
A fost casatorita cu Tadao Sawai, de asemenea cantaret de koto, pana la moartea acestuia. Cei doi au impreuna un fiu Hikaru Sawai (nascut in 1964), care este si el compozitor si stie sa cante la instrument
Sakura sakura(桜桜)
Sakura sakura este o melodie traditionala japoneza care vorbeste despre sezonul infloriri florilor de cires, simbol chintesential japonez.
Cantecul a fost compus in perioada Edo pentru copii care invatau sa cante la koto (instrument muzical cu corzi derivat din chinezescul guzheng)
Versuri
sakura sakura
no-yama mo sato mo
mi-watasu kagiri
kasumi ka kumo ka
asahi ni niou
sakura sakura
hana-zakari
sakura sakura
yayoi no sora wa
mi-watasu kagiri
kasumi ka kumo ka
nioi zo izuru
iza ya iza ya
mi ni yukan
Traducere
Flori de cires, flori de cires,
Pe campii de dealuri si munti
Cat poti vedea cu ochii.
Este ceata sau sunt nori?
Mireasma in soarele diminetii.
Flori de cires, flori de cires,
Flori inflorite.
Flori de cires, flori de cires,
De-a lungul cerului de primavara,
Cat poti vedea cu ochii
Este ceata sau sunt nori?
Mireasma in aer
Veniti acum, veniti,
Sa privim, macar!
Cantecul a fost compus in perioada Edo pentru copii care invatau sa cante la koto (instrument muzical cu corzi derivat din chinezescul guzheng)
Versuri
sakura sakura
no-yama mo sato mo
mi-watasu kagiri
kasumi ka kumo ka
asahi ni niou
sakura sakura
hana-zakari
sakura sakura
yayoi no sora wa
mi-watasu kagiri
kasumi ka kumo ka
nioi zo izuru
iza ya iza ya
mi ni yukan
Traducere
Flori de cires, flori de cires,
Pe campii de dealuri si munti
Cat poti vedea cu ochii.
Este ceata sau sunt nori?
Mireasma in soarele diminetii.
Flori de cires, flori de cires,
Flori inflorite.
Flori de cires, flori de cires,
De-a lungul cerului de primavara,
Cat poti vedea cu ochii
Este ceata sau sunt nori?
Mireasma in aer
Veniti acum, veniti,
Sa privim, macar!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
