Se afișează postările cu eticheta shogun. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta shogun. Afișați toate postările

Samuraii si aztecii

Dupa ce am facut postarea despre rusii din Japonia am zis sa ma informez un pic si sa ma uit daca existau japonezi in alte parti ale lumii, istoriceste vorbind.

Sarind din link in link gasesc informatii despre japonezii mexicani. In cartea sa, 1493- Descoperind lumea noua pe care Columbus a creat-o, Charles Mann povesteste despre migratia asiatica in Mexic, care pare-se a fost foarte substantiala in secolul 17. Aproximativ 100.000 de japonezi au ramasi prinsi in China sau in Filipine ca urmare a inchiderii granitelor din perioada shogunatului Tokugawa. Din cei 100.000 au existat si cativa samurai pe care shogunul i-a lasat sa-si pastreze katanele si sa mearga sa se angajeze in militia coloniala din Mexic.

                                                                  


Cel care a deschis portile colaborarii dintre "noua Spanie" si Japonia a fost Hasekura Rokuemon Tsunenaga (sau Francisco Felipe Faxicura, dupa cum a fost botezat in Spania), un nobil japonez de origine imperiala, cu legaturi stranse cu imparatul Kanmu, samurai si consilier al daimyo-ului de Sendai, Date Masamune. Intre 1613 si 1620 Hasekura a condus o misiune diplomatica in Spania si Vatican, trecand prin Mexic. In mexic Hasekura a stat intr-o casa langa biserica Sfantului Francis si s-a intalnit cu viceregele Mexicului cu care a discutat despre dorinta lui de a se intalni cu regele Philip al 3-lea al Spaniei. Misiunea diplomatica s-a numit ambasada Keichō (慶長使節), care a urmat-o pe cea din 1582. Desi misiunea a fost primita politicos, Japonia tocmai ce trecea prin suprimarea crestinismului, asa ca unii monarhi, precum regele Spaniei, au refuzat accordurile comerciale pe care Hasekura le dorea.

La un an dupa intoarcerea sa in Japonia a murit de boala si rezultatele sale nu au fost folosite, fiindca Japonia devenea din ce in ce mai izolationista. Urmatorul convoi de ambasada a venit doar dupa mai bine de 200 de ani, in 1862.


Tomoe Gozen (巴 御前)

O onna-bugeisha (女武芸者) era un tip de femeie luptator care apartinea rangurilor inalte ale aristocratiei japoneze. Multe neveste, fete si vaduve se angajau in lupta cot la cot cu samuraii barbati. Erau considerate membre ale clasei bushi (samurai) in Japonia feudala si erau antrenate sa utilizeze arme ca sa-si protejeze casa, familia si onoarea in timp de razboi.

Tomoe Gozen (巴 御前) (1157–1247), a fost una dintre primele si cele mai faimoase femei samurai.

In perioada Razboiului Genpei (1180-1185), Tomoe Gozen a luptat impreuna cu daimyo-ul ei (care probabil ii era si sot), Minamoto no Yoshinaka, impotriva armatei verisorului sau Minamoto no Yoritomo. A fost recunoscuta, inca de pe acea vreme ca o calareata foarte indemanatica, o buna spadasina si o excelenta arcasa. Era primul capitan a lui Minamoto si a taiat cel putin un cap in timpul Bataliei din Awazu in 1184. Capacitatile sale precum si frumusetea pe care o poseda au fost descrise in opera Heike Monogatari.

In perioada Heian tarzie, Razboiul Genpei a fost un conflict civil intre doua clanuri de samurai, si anume Minamoto si Taira. Amandoua familiile au incercat sa controleze shogunatul. In final clanul Minamoto a castigat si a infiintat shogunatul Kamakura in 1192.



Din pacate pentru Tomoe Gozen, Minamoto no Yoshinaka a murit la batalia din Awazu si verisorul sau, Minamoto Yoritomo a devenit shogun. Diferite izvoare prezinta urmari diferite ale vietii acesteia dupa moartea lui Yoshinaka. Unii spun ca a ramas in lupta si a murit, altii spun ca a disparut, ducand cu ea capul unui inamic. Altele chiar sugereaza faptul ca s-a casatorit cu Wada Yoshimori si dupa ce acesta a murit s-a calugarit.

Kyudo

De fiecare data cand ma gandesc sa scriu un articol despre o arta martiala imi dau seama ca nu stiu cum as putea vreodata explica caracterul pur individual si launtric al acesteia si in acelasi timp felul in care este practicata in mod organizat. Acea singuratate in grup, specifica, zic eu, artelor martiale. Modul in care esti ajutat de toti sa iti rafinezi tehnica, dar stii ca schimbarea spre bine trebuie sa vina din interior.

Este un sentiment greu de desris si si mai greu de trait. Dupa 8 ani de karate mi-am dat seama ca experiente autentic japoneze nu am avut decat in cateva momente ale catorva zile, si si acele momente nu au fost declansate de nimic altceva decat traire proprie. Amintindu-mi de ele, imi dau seama acuma, ca nu le-am perceput ca atare in momentul in care s-au petrecut. Sunt sigura ca nici intensitatea nu a fost la fel de puternica ca ceea ce poate unii japonezi simt, dupa ce petrec mult mai mult timp perfectionandu-si arta, dupa ce pornesc la drum cu alta mentalitate.

Dar nu pot sa ignor minunatele arte martiale care-mi sunt atat de dragi, doar din cauza ca eu am o problema. Si daca nu reusesc sa fac nimic mai mult decat sa ofer informatii despre o anumita arta, tot am facut ceva.



Deci, Kyudo, sau Calea tirului cu arcul. Este una din cele mai importante Gendai (arta martiala japoneza moredena) existente in momentul de fata si era pe vremuri, inainte de schimbarea de nume aplicata tuturor artelor martiale, si anume din jutsu in do, printre primele 18 Kakuto-bugei si anume discipline ale luptei pe care samurai trebuiau sa le deprinda.

Arcul japonez utilizat in Kyudo este diferit de oricare alt arc din lume prin faptul ca are o lungime de 2,20 metrii si este curbat asimetric. Precizia este diminuata, dar raza de actiune creste, fiind foarte utilizat de cavaleria shogunala in combinatia Kuyba no michi- Calea arcului si a calului. Din cauza lungimii postura arcasului se schimba acesta trebuind sa-si duca mana ce tensioeaza arcul pana dupa ureche.



Desi nevoia pentru arc a fost eliminata in momentul introducerii armelor de foc, Kyudo a ramas o arta martiala practicata pana in momentul de astazi, avand mai bine de jumatate de milion de practicanti in Japonia.



Desi poate parea straniu pentru vestici, scopul Kyudo-ului nu este atingerea tintei ci atingerea Wa-ului (termen mai gata intraductibil, asemanator cu un fel de pace interioara, tipica zen-ului). Practicantii sunt incurajati sa nu se gandeasca la tinta ci sa isi pastreze starea de meditatie pe intreg parcursul tragerii



In Romania exista o organizatie de Kyudo care ofera lectii in Bucuresti.

Japan: Memoirs of a Secret Empire

O serie de documentare facute de postul american PBS, cu privire la Imperiul japonez





Site-ul care ofera mai multe informatii cu privire la ce s-a discutat in documentar este aici

Filme de urmarit





Putintica istorie

Tata a facut greseala sa inceapa sa cumpere cartile scoase de National Geographic, cele care se vand impreuna cu ziarul Adevarul. Drept urmare saptamana asta i-am stat in cap pana cand mi-a inmanat volumul despre Japonia si de atunci tot stau si citesc, facand pauze doar ca sa asimilez informatiile noi.

Evident ca am reusit sa ma minunez cum japonezii aveau deja constitutie cand de la noi nici nu plecasera romanii cum trebuie. Cum au reusit ei in aproximativ 50 de ani sa treaca de la feudalism la modernism, evolutie care a tinut aproape un mileniu pentru unele popoare.

Recunosc ca istoria Japoniei nu-mi este atat de cunoscuta pe cat as dori sa fie, pe simplu motiv ca pana acum m-am axat pe limba si pe artele lor traditionale.

Asa ca am arat prin youtube si am gasit documentare. Postez si aici unul si sper ca va fi de folos persoanelor interesate.