Kyudo

De fiecare data cand ma gandesc sa scriu un articol despre o arta martiala imi dau seama ca nu stiu cum as putea vreodata explica caracterul pur individual si launtric al acesteia si in acelasi timp felul in care este practicata in mod organizat. Acea singuratate in grup, specifica, zic eu, artelor martiale. Modul in care esti ajutat de toti sa iti rafinezi tehnica, dar stii ca schimbarea spre bine trebuie sa vina din interior.

Este un sentiment greu de desris si si mai greu de trait. Dupa 8 ani de karate mi-am dat seama ca experiente autentic japoneze nu am avut decat in cateva momente ale catorva zile, si si acele momente nu au fost declansate de nimic altceva decat traire proprie. Amintindu-mi de ele, imi dau seama acuma, ca nu le-am perceput ca atare in momentul in care s-au petrecut. Sunt sigura ca nici intensitatea nu a fost la fel de puternica ca ceea ce poate unii japonezi simt, dupa ce petrec mult mai mult timp perfectionandu-si arta, dupa ce pornesc la drum cu alta mentalitate.

Dar nu pot sa ignor minunatele arte martiale care-mi sunt atat de dragi, doar din cauza ca eu am o problema. Si daca nu reusesc sa fac nimic mai mult decat sa ofer informatii despre o anumita arta, tot am facut ceva.



Deci, Kyudo, sau Calea tirului cu arcul. Este una din cele mai importante Gendai (arta martiala japoneza moredena) existente in momentul de fata si era pe vremuri, inainte de schimbarea de nume aplicata tuturor artelor martiale, si anume din jutsu in do, printre primele 18 Kakuto-bugei si anume discipline ale luptei pe care samurai trebuiau sa le deprinda.

Arcul japonez utilizat in Kyudo este diferit de oricare alt arc din lume prin faptul ca are o lungime de 2,20 metrii si este curbat asimetric. Precizia este diminuata, dar raza de actiune creste, fiind foarte utilizat de cavaleria shogunala in combinatia Kuyba no michi- Calea arcului si a calului. Din cauza lungimii postura arcasului se schimba acesta trebuind sa-si duca mana ce tensioeaza arcul pana dupa ureche.



Desi nevoia pentru arc a fost eliminata in momentul introducerii armelor de foc, Kyudo a ramas o arta martiala practicata pana in momentul de astazi, avand mai bine de jumatate de milion de practicanti in Japonia.



Desi poate parea straniu pentru vestici, scopul Kyudo-ului nu este atingerea tintei ci atingerea Wa-ului (termen mai gata intraductibil, asemanator cu un fel de pace interioara, tipica zen-ului). Practicantii sunt incurajati sa nu se gandeasca la tinta ci sa isi pastreze starea de meditatie pe intreg parcursul tragerii



In Romania exista o organizatie de Kyudo care ofera lectii in Bucuresti.