Ziua mea

Planuisem ca aceasta postare sa fie facuta cu ceva timp in urma, intre momentul in care mi-am petrecut ziua de nastere si momentul in care am plecat in vacanta, dar problemele cu privire la inscrierea pentru programul de master si emiterea de documente de la facultate m-a cam retinut.

Drept pentru care fac postarea de abia acum si sper ca n-o fi cu banat. Prezint asadar cateva poze si cateva sfaturi, in caz de cineva ar dori sa se incumete la unele dintre lucrurile preparate.



De ziua mea de nastere efetiva (petrecerea am tinut-o mai tarziu datorita examenelorcolegilor si licentei mele) am fost la Sushi-Ya cu mama si ne-am imbuibat. In principiu am facut studiu de preparate ca sa decid ce voi face pentru ziua mea

Cum planuisem sa fac teriyaki si yakitori aveam nevoi de sake si mirin. Sake-le e greu de gasit in supermarketuri, mirin-ul e mai gata imposibil de gasit pe plaiurile autohtone. Asa ca am ales sa modific putin retetele si in loc de mirin sa adaug mai mult zahar si un strop de vin alb foarte usor si proaspat (recomandat pentru preparatele din peste). Sake-le l-am luat de la Real. Pentru yakitori am cumparat praz, ca aroma de ceapa mi s-a parut prea puternica si acoperea gustul sosului.

Se poate observa incercarea (zic eu reusita) a unui aperitiv din ou de prepelita si somon fume, in sos de iaurt. Aspectul retetei l-am luat de la varianta pregatita de Sushi Ya (desi sosul cu siguranta este diferit)

Sushi, surimi, inari si muraturile japoneze au fost comandate de la restaurant, ca nu aveam timp sa le fac pe toate in ziua petrecerii, si nici nu prea aveam de unde sa iau toate tipurile de pesti in cantitati asa de mici si preferabil necongelate. Mai ales ca pe langa preparatele din peste a mai trebuit sa mai fac si ceva din vita, pentru un prieten caruia nu-i prea place gustul marii

Pregatirea in sine a intregului tam-tam a durat 3 ore, cu totul, inclusiv timpul in care s-a lasat carnea la marinat (timp in care pregateam altceva). Pretul intregii afaceri a fost rezonabil, din punctul meu de vedere, considerand ingredientele folosite.

Sushi-ya din Timisoara

Cred ca nu ar fi corect sa fac recenzie la restaurantul japonez din Arad si sa nu ii dedic si un post celui din Timisoara.

Pe vremea cand ma plimbam eu spre servici, ochii mei de vultur au reperat un mic semn luminos pe care scria "Sushi-ya", sub un cerc rosu, la nici 5 minute de lucru. M-am dus mai aproape sa vad despre ce era vorba si am vazut anunt pe usa care ducea cativa pasi spre subsol, ca urma, intr-o luna, sa se deschida cvasi-restaurantul.

Asa am inceput eu aventura de dragoste cu Sushi-ya-ul meu :) Intre timp, au avut fonduri mai mari, si din mica locatie de nici 2 pe 4 pe care o aveau (reusisera sa creeze o atmosfera foarte nipona, chiar cu putinul spatiu pe care-l aveau la dispozitie) s-au mutat cu cateva strazi mai departe, dar, spre fericirea mea, tot la 5 minute de servici.

Locatia este spatioasa, camerele incapatoare si designul inspirat destul de mult din cultura japoneza, destul de mult din cea traditional occidentala, cat sa dea o senzatie de imbinare subtila. Muzica, din pacate, din punctul meu de vedere, putea fi japoneza. In schimb, este un constant jazz/chillout, care nu e suparator, dar parca nu e la locul lui.

Mancarea se face pe loc, din ingrediente proaspete, cu servirea la masa. Varietate exista, slava domnului, de te doare sufletul ca nu stii ce sa alegi. Totul arata bine si are gust incredibil si da, stiu, ar trebui sa ma plateasca la cata reclama le fac, dar ii ador.

Informatii mai multe, meniul, locatia si preturile le gasiti pe site-ul propriu al restaurantului si pe blog

Restaurantul Sakura-Arad

Am fost azi cu prietenii, avand o zi libera, la restaurantul Sakura din Arad, ca auzisem ca e bun. Ne-am pus toti in masina si am condus prin vant si ploaie oribila pana acolo, ca sa urmam a a fi conduse de doua colege din Arad catre respectivul local.

Inspiratia japoneza se vedea clar, de la mobila pe care au ales-o la tipul de poze care atarnau pe pereti si pana la modul in care era imbracata chelnerita in yukata (cam prost purtata, dar intentia conteaza. Cand am plecat a si facut o plecaciune de multumiere, foarte dragut).

Dupa cum am apucat eu sa vad, puteau sa incapa vreo 30 de oameni in restaurant si aveau un separeu foarte dragut in care trebuia sa te descalti si sa stai in seiza, ca sa mananci la o masa traditionala.

De meniu nu discut ca puteti sa-l vedeti si voi la linkul de mai jos si sa va dati seama ca e variat si bun. Am mancat miso, ebi tempura si inghetata de ceai verde. Am baut sake si ceai :) Foarte frumos, chiar mi-a placut. Singura problema pe care as putea sa o am cu localu este ca nu au melodii japoneze in ambient ci numai americane. Nu e mare baiul, dar se simte, zic eu.

http://www.sakura-arad.ro/acasa/acasa.html

http://twitter.com/sakuraarad

Si ca sa terminam cu Anthony Bourdain

Mai are o emisiune despre Japonia, de data asta legata de mancarea de care are parte la onsen-uri (hot springs), asa ca o postez si pe asta

Partea 1


Partea 2

Chankonabe(ちゃんこ鍋)

Inainte de a face a doua parte a postarii despre Kazuo Ishiguro as dori sa scriu cateva cuvinte despre Chankonabe. Am vazut o emisiune de-a lui Anthony Bourdain A Cook's Tour in care s-a dus in Tokyo si a degustat din mancarea tipica luptatorilor de sumo.

Recunosc ca nu ma prea intereseaza luptatorii sumo. N-are nimic de-a face cu faptul ca sunt fata si nu ar trebui sa-mi placa luptele, (ba din contra ador artele martiale din tot sufletul) ci pur si simplu ca nu simt prea bine ce se intampla pe acolo. Asa ca, incercand sa imi schimb parerea despre ei, chiar daca nu ma documentez personal, de fiecare data cand exista vreo informatie despre stilul lor de viata si munca pe care o au ciulesc urechile.

Uitati emisiunea pe care am urmarit-o. Chanko apare sa fie prezentat in partea a 2-a la minutul 4:35:

Partea 1


Partea 2