De ce nu se mai face seppuku? (2)

Deci, povestea despre Byakkotai, si filmele inspirate din povestea lor, se petrece in 1868, in Aizu, in timpul razboiuliu Boshin si ii are ca protagonisti pe cei mai tineri soldati numiti Byakkotai sau Brigada Tigrului Alb.
Domeniul Aizu isi impartise samuraii in 4 brigazi:

• Byakkotai (白虎隊, “Brigada tigrului Alb”, “Vest”): unitate de rezerva formata din 300 de fii ai samurailor domeniului.
• Genbutai (玄武隊, “Brigada testoasei negre”, “Nord”): alta unitate de rezerva formata din 400 de barbati peste 50 de ani.
• Seiryūtai (青龍隊, “Brigada dragonului albastru”, “Est"): formata din 900 de samurai cu varsta cuprinsa intre 36 si 49 de ani.
• Suzakutai (朱雀隊, “Brigada phoenix”, “Sud”): formata din 1200 de trupe de elita cu varsta intre 18 si 35 de ani.

In timpul bataliei, 20 de membrii ai brigadei se uitat din departare la satul din jurul castelului si vazand fum au crezut ca arde, ceea ce a insemnat ca armata lor fusese invinsa si lordul a murit. Din disperare, toti baietii au decis sa isi faca seppuku. Dupa traditie, unul dintre ei a citit un poem mortuar, dupa care au inceput sa se sinucida, sau sa se omoare intre ei. Unul dintre baieti (Iinuma Sadakichi) a reusit sa supravietuiasca ranilor si a aflat adevarul, si anume ca fumul pe care il vazusera era de la tunuri si de la pusti, castelul nu era in flacari, lordul era in viata si batalia nu a fost pierduta. Desi au murit, faptul ca au urmat traditia i-a imortalizat in istorie, si pana si Mussolini, cand a auzit de povestea lor a donat o columna de la Pompei sa fie asezata langa mormintele lor. A fost unul din ultimele momente ale seppuku-lui. Asa de faimoasa a fost povestea Byakkotai ca in 1986 si in 2007 au aparut filme comemorand momentul.



In 1876, guvernul Meiji a reusit sa ingroape de tot traditia, ordonand ca samuraii sa nu mai poarte sabii. Singurii care aveau voia sa o mai faca erau anumiti ofiteri de armata si anumiti paznici oficiali. Bineiteles ca a dus la un spirit anti-reformist si mai puternic. Ca urmare, Kaya Harukata, un preot shinto a format un grup numit Keishin-tō-partidul Reverentei Divine, care a atras fii familiilor de samurai si studenti ale scolilor Shinto, precum si barbati maturi, profund dezamagiti de modul in care decazuse cultura japoneza. In final, cei 173 de oameni care formasera partidul au decis sa atace sediul armatei imperiale din Kumamoto. 2000 de oamenii cu pusti impotriva a 173 de samurai care isi demonstrau legatura cu Japonia traditionala prin faptul ca luptau cu sabii. Va cam dati seama care a fost rezultatul scurtei lupte. Cateva zeci au supravietuit atacului, dar s-au dus inapoi la templu, si s-au siucis. Sinuciderile au mai durat inca cateva zile, in timp ce luptatorii alegeau moartea capturari, unii dintre ei reusind sa-si ia ramas bun si de la familie inainte sa se omoare.

Au mai fost anti reformisti care au fost inspirati de povestea rebeliunii Shinpūren, dar in principiu, guvernual a fost victorios, cultura samurailor a pierdut si modernizarea Japoniei a dus la distrugerea ideii de seppuku.

The Wolverine

Pe 24 iulie apare urmatorul film din meta-seria Xmen sau seria Wolverine (depinde cat de independente considerati cele doua). Filmul are loc in Japonia si pesonajele principale sunt majoritar japoneze.

Hiroyuki Sanada joaca unul dintre antagonisti, Shingen Yashida care e sef al unui clan Yakuza. Hal Yamanouchi, jucandu-l pe Yashida, seful clanului la care apartine Shingen. Tao Okamoto, care o joaca pe Mariko Yashida, fiica lui Shingen. Si, in final, Rila Fukushima care o joaca pe cea mai buna asasina a clanului Shingen, numita Yukio.

In secunda in care apare in tara ma duc sa-l vad si voi scrie o recenzie. Intre timp, postez cateva clipuri

Tokyo Story (東京物語 Tōkyō Monogatari)

Tokio Story este un film incredibil. In general filmele japoneze (alea facute cu scopul de a fi bune) sunt incredibile, dar acesta e la un alt nivel de maiestrie, in totalitate. Se ridica la ragul lui Ikiru, sau Cei 7 samurai si, bineinteles, ca orice opera care merita discutata, iti lasa o impresie de lunga durata, care nu poate fi deslusita pe moment. Am avut ocazia sa-l vad impreuna cu mama prin intermediul unei cinemateci organizate in urma cu cativa ani de libraria Humanitas si vreau sa spun ca am stat si l-am discutat tot drumul inapoi spre casa si si urmatoarea zi.


Aparut in 1953 in regia lui Yasujirō Ozu (小津 安二郎), filmul spune povestea unui cuplu in varsta care merge in Tokyo sa-si viziteze copii. Acestia ii ignora si-si vad de viata lor, in timp ce singura persoara care are grija de ei este nora lor vaduvita. Filmul este considerat cel mai bun film a lui Yasujirō si unul dintre cele mai bune filem ale tuturor timpurilor.

Este un film incet, si de atmosfera, lucru care este redat de scenele statice "de tatami" (tehnica inventata de Ozu-san in care camera este plasata la 1 metru de podea), filmul avand un singur cadru dinamic si si acela folosit pentru a evoca singuratatea unor parinti uitati in fata schimbarilor Japoniei de dupa razboi.

Ca multe alte filme japoneze, analizeaza schisma dintre generatiile tinere si cele batrane, schimbarea valorilor, dar si tema interculturala de distantare a copiilor de parinti si modul in care acestia mai joaca sau nu un rol in noua viata a celor mici, acum deveniti mari.


Mai jos puteti vedea filmul cu subtitrati in italiana direct pe youtube. Se gaseste de downloadat si pe torrent.

Dansu o shimashou

Postarea am inceput-o inainte sa plec din Romania, dar nu am apucat sa o termin, asa ca o slefuiesc acum si o postez.

Inca un film japonez refacut de americani in care joaca Richard Gere. Primul e vorba de Hachiko, despre care am vorbit aici.
Al doilea este Dansu o shimashou/Shall we dance. Varianta americana ii are in rolurile principale pe Richard Gere si Jennifer Lopez. Varianta japoneza ii are pe Kôji Yakusho si Tamiyo Kusakari.

In timp ce Yakusho-san este cunoscut publicului vestic prin roluri precum cel al lui Nobu-san din Memoriile unei Geishe sau din rolurile mai mici din Babel sau Silk, Tamiyo Kusakari este perfect necunoscuta, ea nefiind actrita, ci dansatoare de balet.



Intre cele doua variante nu au fost facute prea multe schimbari, insa modul in care a fost jucat, din punctul meu de vedere, face diferenta. Nu pot avea insa incredere in neutralitatea parerii mele, avand in vedere faptul ca prefer jocul japonez celui american in foarte multe cazuri, acesta fiind cu siguranta unul dintre ele.

Greseala pe care varianta americana a facut-o, din punctul meu de vedere, a fost sa incerce sa aduca prea multi actori faimosi in rolurile atat principale cat si secundare, in incercarea de a atrage un public numeros la un film care vorbeste, de fapt, despre modul in care diversi oameni isi gasesc un scop in viata, in cazul de fata prin intermediul dansului.

Motivul pentru care prefer varianta japoneza este fiindca am convingerea ca japonezii pot sa redea starea de alienare, de plutire fara rost in viata si de lipsa de vlaga si vointa, cel mai bine in lumea aceasta. Probabil datorita felului de a fi, un japonez imi pare mai "in largul lui" intr-o stare tacut contemplativa, cu emotiile bine ascunse de ochii celorlalti, decat mi-ar parea vre-odata vre-un american.

Nu zic ca Richard Gere nu joaca bine, dar am impresia ca Yakusho-san il intrece de zeci de ori.



Recomand varianta japoneza ca un film usurel (dupa standarde japoneze) de sfarsit de saptamana.

Hiroyuki Sanada

Dupa ce am facut o postare despre Ken Watanabe, nu am cum sa nu fac si una despre Hiroyuki Sanada, considerand ca sunt actorii mei preferati. Hiroyuki Sanada(真田 広之) s-a nascut in 12 octombrie, 1960, in Tokyo. Inca de mic a dorit sa devina actor in filme de actiune si s-a antrenat in 2 scoli diferite de karate, ajungand sa fie protejatul lui Sonny Chiba, prin intermediul caruia a intalnit-o pe Michelle Yeoh (cu care a jucat si intr-un film)



Sanada a ajuns cunoscut in vest in urma filmului Ultimul Samurai, in care joaca rolul samuraiului care il detesta pe Algren (personajul lui Tom Cruise) pana aproape de finalul filmului.



Alte roluri faimoase sunt cele din Ringu (varianta japoneza originala a filmului The ring)



si cel din Tasogare Seibei (The twilight samurai-たそがれ清兵衛), film nominalizat la Oscar in categoria Filme straine si premiat de 12 ori de catre Institutul de Film Japonez



Este singurul actor japonez care a primit MBE-ul, un ordin cavaleresc britanic, pentru rolul Regele Lear pe care l-a interpretat in 1999 si 2000 cu Royal Shakespeare Company. in their production of King Lear. This marked the first time a Japanese actor had performed with the theatrical group[citation needed], and earned Sanada an MBE. A jucat de asemenea in Rush Hour 3

si The City of Your Final Destination, in care il interpreteaza pe tanarul iubit al personajului lui Anthony Hopkins. A jucat in ultimele 2 sezoane din Lost si



urmeaza sa joace in prima adaptare americana a legendei celor 47 de ronini, impreuna cu Keanu Reeves, film care va aparea in 2012

Never let me go

Am zis la un moment dat ca o sa-mi bag picioarele in filemele japoneze/bazate pe carti scrise de japonezi, ca nu mai suport un minimalism atat de pregnant, din toate punctele de vedere.
Din pacate, nu prea ma pot tine de cuvant si vrand nevrand ma avant in alte opere de arta care ajung, inevitabil, sa ma marcheze profund.

Cum mama era fana autoproclamata a lui Kazuo Ishiguro, fiind si prima care mi-a recomandat sa ma uit la filmul Ramasitele Zilei (film pe care, sincer, la 8 ani, nu puteam sa-l consider interesant nici in ruptul capului), am zis sa incerc sa citesc si alte carti ale acestuia.

Am ajuns la cartea Nu ma parasi si pot sa spun ca indiferent in ce tara traieste un japonez, influenta culturii nipone asupra oricarui aspect din viata lui nu se diminueaza.

Fara sa vreau sa dezvalui prea mult din intriga, spun doar ca in carte precum si in film se exploreaza relatia de prietenie, iubire si gelozie dintre 3 copii care au crescut impreuna si care ajung sa aiba acelasi destin. Din pacate nu pot spune mai multe, fiindca v-as strica experienta si sincer ar fi pacat.



Din punct de vedere al jocului actoricesc, pot spune cu mana pe inima ca Andrew Garfield (Tommy, in film) m-a impresionat mai mult decat as fi crezut posibil. Pentru varsta lui, dar mai ales pentru experienta sa actoriceasca limitata (a inceput sa joace doar in 2007) chiar a reusit sa transmita exact ceea ce trebuia. Nu pot sa compar filmul acesta cu Ramasitele zilei si nici nu vreau, chiar daca autorul comun le leaga. Actorii reusesc sa-l duca-n spate, fara prea mari probleme. E un film greu, romantic si cinic. Il recomand cu caldura.

Filme de urmarit

La multi ani Hiroyuki-san!

Actorul HIroyuki Sanada, cunoscut pentru filme gen Ultimul Samurai, Tasogare seibei, Ringu sau City of your final destination, implineste azi 50 de ani.

Din cauza ca atat eu cat si mama il adoram, postez un video cu el din tinerete. Otanjyoubi omedetou gozaimasu!

Hikaru Sulu

Cum ieri pe HBO au dat ultimul film Star Trek lansat m-am gandit sa fac o mica postare despre Hikaru Sulu, interpretat de actorul George Takei.

Star Trek a fost un serial care a ajuns primul in multe. Pe langa tehnologia care i-a inspirat pe multi oameni de stiinta (atunci copii) sa inventeze instrumente precum celularul sau scannerul, a distrus multe bariere impuse pana atunci in televeiziunea americana.

A avut prima femeie afro-americana intr-un rol care nu era legat in vreun fel sau altul de sclavie, rol care urma sa duca la primul sarut interrasial (Uhura-Kirk) aratat la televizor. A avut personaje care apratineau tarilor cu care America era in conflict pe acea vreme (gen Rusia) sau cu care fusese in conflict (gen Japonia)

Hikaru Sulu este personajul care, din punct de vedere al creatorilor, trebuia sa reprezinte Asia. George Takei, care jucase numai roluri negative pana atunci a ajuns printre primii actori care sa joace un rol asiatic pozitiv.

Conform biografiei personajului, Hikaru Sulu s-a nascut in San Francisco si este de origini mixte- filipino-japoneze. A aparut in primul episod al seriei originale Star Trek ca facand parte din echipa medicala. Restul sezonului a avut rolul de carmaci si pentru tot restul seriei a fost locotenent.

In ultimul film aparut rolul lui Takei a fost preluat de John Yohan Cho, actor de origine coreana.

Ken Watanabe

Nu cred ca as putea vreodata scrie vre-un articol destul de cuprinzator despre Ken-san. Spre deosebire de alti actori pe care-i iubesc si respect din tot sufletul, Ken-san este pentru mine inca un mister. Nu fiindca nu as putea gasi cate informatii as putea despre el, pe internet, ci fiinca nu vreau sa stiu mai multe decat datele principale despre el.
In general ma comport asa cu actorii pe care ii iubesc cel mai mult pentru jocul lor. Din punctul meu de vedere este o chestiune de respect. In timp ce actorul joaca perfect de ce m-ar mai interesa detalii personale despre viata lui? Nu ma intereseaza "picanterii" despre autorii contemporani pe care-i citesc din cauza ca viata lor personala nu se leaga de opera, deci de ce m-ar interesa la actori?



Prima oara cand l-am vazut pe Ken a fost in Ultimul samurai, filmul care a reusit sa-mi reaprinda pasiunea pentru Japonia. A jucat incredibil rolul lui Katsumoto si, din punctul meu de vedere, reprezenta esenta luptatorului japonez, as Japoniei in sine. Din acel moment am inceput sa urmaresc orice film in care a aparut, cu chiu cu vai cautand si filmele japoneze in care juca, de cele mai multe ori, rol de samurai.



Urmatorul film in care l-am vazut a fost, bineinteles, Memoirs of a geisha, unde sincer sa fiu am fost initial dezamagita, fiindca atat de tare mi se sedimentase in minte personajul Katsumoto incat imi parea ca orice altceva era fals, jucat prost sau nepotrivit. De abia dupa ce am vazut filmul de mai multe ori am ajuns la concluzia (evidenta) ca Watanabe Ken-san este un actor, nu un personaj si ca orice rol ar juca eu trebuie sa plec de la definitia ca el nu este Katsumoto, ci ca fiecare rol pe care-l joaca este unic in maiestrie.



Asa l-am urmat si in Batman Begins, pentru rolul minor pe care-l avea si m-am si fortat sa ma uit la un film de razboi, eu find impotriva genului, doar de dragul. Filmul era, bineinteles, Letters from Iwo Jima (care nu credeam ca avea vreo legatura cu Japonia datorita modalitatii absolut stupide in care Clint Eastwood pronunta locatia-foarte nejaponez).

Urmatorul film american mare in care joaca este Inception care acum apare in cinematografe, pe care probabil il voi vedea la sfarsitul lui august.



Acum jumatate de am mai comandat de pe internet filmul Ashita no Kyoku, care a venit din pacate fara traducere in alta limba decat japoneza, film pentru care a primit distinctia de cel mai bun actor de la Academia de Film din Japonia (Oscarele lor)


Pe viitor planuiesc sa iau la rand serialele in care a jucar acum 20 de ani, la inceputul carieriei si sa ma delectez cu ele.

Despre viata lui personala nu stiu sa va zic mai nimic, doar ca e casatorit si are 2 copii dintr-un mariaj anterior. Si sincer altceva nici nu ma mai intereseaza sa aflu, fiindca il urmaresc, cum am zis, doar ca pe un actor si nimic altceva. Daca vreti mai multe informatii va trebui sa le cautati singuri :P

Ceai Ayataka

Actorul Hiroyuki Sanada, faimos pentru rolurile din Ultimul samurai, Tasogare Seibei (Twilight samurai) si varianta japoneza originala Ringu, a filmului The ring.