Sper ca pana la sfarsitul saptamanii sa am timp sa postez un articol pe care tot doream sa-l scriu de ceva timp. Dar pana nu trece inca un examen ramane doar sa postez urmatorul film Disney, despre modul in care se putea castiga razboiul impotriva Japoniei. (filmul incepe la munutul 4:30 aproximativ)
Se afișează postările cu eticheta desen. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta desen. Afișați toate postările
Hoshi no koe (ほしのこえ)
Nu sunt genul de persoana care sa ma dau in vant dupa anime-uri SF, in special cele mecha. Drept pentru care, cand mi-a fost recomandat Hoshi no koe nu ma asteptam la prea multe din punct de vedere al povestii, dar fiind o productie 100% Makoto Shinkai ma asteptam macar la o animatie de exceptie.
Din punct de vedere al povestii m-am inselat, din punc de vedere al animatiei am avut dreptate.
Cum cultura japoneza nu iti permite, indiferent de locatia actiunii, sa fii prea expansiv in povestire, sa incerci sa exteriorizezi naratiunea, povestea, chiar daca se petrece la propriu in galaxii diferite, imi pare extrem de ichisa si concentrata, fix datorita caracterului personal.
Metafora ce urmeaza a fi exprimata este exact cea diferentei din distanta fizica si cea interpersonala. Povestea putea fi la fel de bine aplicata in cazut unor indragostiti care ajung sa traiasca in orase diferite. Distanta fizica, indiferent cat de mare sau mica nu influenteaza sentimentele pe care acestia le au.
Animatia ajuta doar la propagarea povestii si crearea atmosferei de singuratate absoluta, atat in cadrul planetelor extraterestre si vidului spatial cat si pe pamant. De fapt, indiferent unde s-ar afla sunt sigura ca japonezii nativi traiesc de fapt pe acelasi plan de interiorizare.
Incet, dar sigur, Shinkai-sensei isi intra in titulatura de noul Miyazaki.
Din punct de vedere al povestii m-am inselat, din punc de vedere al animatiei am avut dreptate.
Cum cultura japoneza nu iti permite, indiferent de locatia actiunii, sa fii prea expansiv in povestire, sa incerci sa exteriorizezi naratiunea, povestea, chiar daca se petrece la propriu in galaxii diferite, imi pare extrem de ichisa si concentrata, fix datorita caracterului personal.
Metafora ce urmeaza a fi exprimata este exact cea diferentei din distanta fizica si cea interpersonala. Povestea putea fi la fel de bine aplicata in cazut unor indragostiti care ajung sa traiasca in orase diferite. Distanta fizica, indiferent cat de mare sau mica nu influenteaza sentimentele pe care acestia le au.
Animatia ajuta doar la propagarea povestii si crearea atmosferei de singuratate absoluta, atat in cadrul planetelor extraterestre si vidului spatial cat si pe pamant. De fapt, indiferent unde s-ar afla sunt sigura ca japonezii nativi traiesc de fapt pe acelasi plan de interiorizare.
Incet, dar sigur, Shinkai-sensei isi intra in titulatura de noul Miyazaki.
Propaganda de razboi
Pana in weekend cand probabil o sa am timp sa fac recenzia la cartea lui Ishiguro, tre sa va multumiti cu urmatorul video.
Nu putem sa ne prefacem ca totul in lume e roz. Sau putem, dar ne mintim pe fata. Desenul pe care-l postez a fost facut in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial de catre americani. Evident ca trebuiau sa ia in deradere japonezii, ca parte integrata a razboiului.
Nu e un video "politically correct"
Nu putem sa ne prefacem ca totul in lume e roz. Sau putem, dar ne mintim pe fata. Desenul pe care-l postez a fost facut in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial de catre americani. Evident ca trebuiau sa ia in deradere japonezii, ca parte integrata a razboiului.
Nu e un video "politically correct"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)