Ziua mea

Planuisem ca aceasta postare sa fie facuta cu ceva timp in urma, intre momentul in care mi-am petrecut ziua de nastere si momentul in care am plecat in vacanta, dar problemele cu privire la inscrierea pentru programul de master si emiterea de documente de la facultate m-a cam retinut.

Drept pentru care fac postarea de abia acum si sper ca n-o fi cu banat. Prezint asadar cateva poze si cateva sfaturi, in caz de cineva ar dori sa se incumete la unele dintre lucrurile preparate.



De ziua mea de nastere efetiva (petrecerea am tinut-o mai tarziu datorita examenelorcolegilor si licentei mele) am fost la Sushi-Ya cu mama si ne-am imbuibat. In principiu am facut studiu de preparate ca sa decid ce voi face pentru ziua mea

Cum planuisem sa fac teriyaki si yakitori aveam nevoi de sake si mirin. Sake-le e greu de gasit in supermarketuri, mirin-ul e mai gata imposibil de gasit pe plaiurile autohtone. Asa ca am ales sa modific putin retetele si in loc de mirin sa adaug mai mult zahar si un strop de vin alb foarte usor si proaspat (recomandat pentru preparatele din peste). Sake-le l-am luat de la Real. Pentru yakitori am cumparat praz, ca aroma de ceapa mi s-a parut prea puternica si acoperea gustul sosului.

Se poate observa incercarea (zic eu reusita) a unui aperitiv din ou de prepelita si somon fume, in sos de iaurt. Aspectul retetei l-am luat de la varianta pregatita de Sushi Ya (desi sosul cu siguranta este diferit)

Sushi, surimi, inari si muraturile japoneze au fost comandate de la restaurant, ca nu aveam timp sa le fac pe toate in ziua petrecerii, si nici nu prea aveam de unde sa iau toate tipurile de pesti in cantitati asa de mici si preferabil necongelate. Mai ales ca pe langa preparatele din peste a mai trebuit sa mai fac si ceva din vita, pentru un prieten caruia nu-i prea place gustul marii

Pregatirea in sine a intregului tam-tam a durat 3 ore, cu totul, inclusiv timpul in care s-a lasat carnea la marinat (timp in care pregateam altceva). Pretul intregii afaceri a fost rezonabil, din punctul meu de vedere, considerand ingredientele folosite.

10 lucruri de învăţat din Japonia

Nu exista o persoana care sa ma cunoasca cat de putin si sa nu stie ca sunt pasionata de Japonia. Intr-un fel care m-a mirat destul de tare, cand a avut loc cutremurul si tsunami-ul am primit mesaje de la colegi, sau eram intrebata de oameni daca sunt bine. La inceput nu am inteles exact de ce eram intrebata asa ceva, dar mi-am dat seama ca pentru multi oameni, eu sunt cea mai apropiata legatura pe care o au ei cu Japonia. Am simtit ca mi se da prea multa importanta, sincer, dar am avut si norocul sa primesc mailuri, cum este cel care il impartasesc mai jos, care m-au bucurat mai mult decat va puteti imagina

Hello ancu! uite am primit mailul asta....evident ca la tine m-am gandit....cu siguranta stii lucrurile astea...Te pup :)

1. CALMUL
Nici o imagine cu lovituri in piept sau durere sălbatica. Durerea în sine a fost elevata.

2. DEMNITATEA
Cozi disciplinate la apă şi alimente. Nici un cuvânt sau gest dur.

3. CAPACITATEA
Arhitecţi incredibili, de exemplu. Clădirile s-au legănat, dar nu au căzut.

4. GRATIA
Oamenii au cumparat doar ceea ce au nevoie zilnic, astfel încât toată lumea sa obţina ceva.

5. ORDINEA
Fara jafuri în magazine. Fara claxoane şi depăşiri in trafic. Doar înţelegere.

6. SACRIFICIUL
Cincizeci de muncitori au rămas sa pompeze apa de mare în reactoarele N. Cum vor fi recompensati vreodată?

7. TANDRETE
Restaurantele au redus preţurile. Un ATM nepăzit este nefolosit. Cei puternici au grija de cei slabi.

8. FORMARE
Batranii şi copiii, toată lumea ştia exact ce să facă. Şi au facut exact doar ce trebuia.

9. MEDIA
A manifestat o magnifica reţinere în buletinele de stiri. Nimic senzational. Doar reportaje calme.

10. CONSTIINTA
În cazul în care cade curentul într-un magazin, oamenii pun lucrurile înapoi pe rafturi şi pleaca în linişte.

Lucruri redescoperite

Odata cu curatenia de primavara am descoperit lucruri pe care stiam ca le aveam dar nu le mai gaseam. Dezordonata dupa cum ma bine stiu, ascund asa de bine obiectele prin camera ca nu mai am sansa sa le mai gasesc, daca nu sunt foarte atenta.(ceea ce nu prea sunt)

Exemplul perfect ar putea fi aceste doua vederi pe care le-am cumparat acum doi ani, din motive evidente. Am avut grija ca acum sa le pun la loc de cinste

Sushi-ya din Timisoara

Cred ca nu ar fi corect sa fac recenzie la restaurantul japonez din Arad si sa nu ii dedic si un post celui din Timisoara.

Pe vremea cand ma plimbam eu spre servici, ochii mei de vultur au reperat un mic semn luminos pe care scria "Sushi-ya", sub un cerc rosu, la nici 5 minute de lucru. M-am dus mai aproape sa vad despre ce era vorba si am vazut anunt pe usa care ducea cativa pasi spre subsol, ca urma, intr-o luna, sa se deschida cvasi-restaurantul.

Asa am inceput eu aventura de dragoste cu Sushi-ya-ul meu :) Intre timp, au avut fonduri mai mari, si din mica locatie de nici 2 pe 4 pe care o aveau (reusisera sa creeze o atmosfera foarte nipona, chiar cu putinul spatiu pe care-l aveau la dispozitie) s-au mutat cu cateva strazi mai departe, dar, spre fericirea mea, tot la 5 minute de servici.

Locatia este spatioasa, camerele incapatoare si designul inspirat destul de mult din cultura japoneza, destul de mult din cea traditional occidentala, cat sa dea o senzatie de imbinare subtila. Muzica, din pacate, din punctul meu de vedere, putea fi japoneza. In schimb, este un constant jazz/chillout, care nu e suparator, dar parca nu e la locul lui.

Mancarea se face pe loc, din ingrediente proaspete, cu servirea la masa. Varietate exista, slava domnului, de te doare sufletul ca nu stii ce sa alegi. Totul arata bine si are gust incredibil si da, stiu, ar trebui sa ma plateasca la cata reclama le fac, dar ii ador.

Informatii mai multe, meniul, locatia si preturile le gasiti pe site-ul propriu al restaurantului si pe blog

Furisode&me

Furisode-le este un stil foarte formal de kimono, purtat de fetele nemaritate, cu manici foarte lungi, facut din matase extrem de fina si stralucitoare. In principiu, purtarea unui furisode semnifica faptul ca esti matura si nemaritata inca.

Deoarece costa foarte mult, fetele nu-l cumpara ci mai degraba il inchiriaza.

Am avut norocul sa port unul acum cateva zile, de la prietena unei cunostinte si postez imaginile aferente :D

Restaurantul Sakura-Arad

Am fost azi cu prietenii, avand o zi libera, la restaurantul Sakura din Arad, ca auzisem ca e bun. Ne-am pus toti in masina si am condus prin vant si ploaie oribila pana acolo, ca sa urmam a a fi conduse de doua colege din Arad catre respectivul local.

Inspiratia japoneza se vedea clar, de la mobila pe care au ales-o la tipul de poze care atarnau pe pereti si pana la modul in care era imbracata chelnerita in yukata (cam prost purtata, dar intentia conteaza. Cand am plecat a si facut o plecaciune de multumiere, foarte dragut).

Dupa cum am apucat eu sa vad, puteau sa incapa vreo 30 de oameni in restaurant si aveau un separeu foarte dragut in care trebuia sa te descalti si sa stai in seiza, ca sa mananci la o masa traditionala.

De meniu nu discut ca puteti sa-l vedeti si voi la linkul de mai jos si sa va dati seama ca e variat si bun. Am mancat miso, ebi tempura si inghetata de ceai verde. Am baut sake si ceai :) Foarte frumos, chiar mi-a placut. Singura problema pe care as putea sa o am cu localu este ca nu au melodii japoneze in ambient ci numai americane. Nu e mare baiul, dar se simte, zic eu.

http://www.sakura-arad.ro/acasa/acasa.html

http://twitter.com/sakuraarad

Vacanta!

Pentru urmatoarea luna eu voi fi plecata in Taiwan si deci prin deductie logica nu voi fi aici ca sa scriu ceva pe blog. Cel mai probabil voi face MEGAPOST cu ceaiuri cand ma voi intoarce inapoi :P

Sa aveti vacanta faina si voi cand si unde plecati.

Va las cu o melodie de shamisen si va pup din mers :)

Prietenii mei!

Sunt cei mai tari din lume! Stiu ca toata lumea zice chestia asta despre prietenii lor, dar eu o sa va mai si explic care-i motivul pentru care fac aceasta afirmatie :D.

Ieri dat-am party de ziua mea si aproape 90% din cadourile primite aveau de-a face cu Japonia. Evident ca pasiunea mea pentru aceasta tara este stiuta de toti. Daca imi impartasesc gandurile cu voi, pe net, si nici macar nu va cunosc, evident ca pe prietenii mei i-am aiurit deja cu atata Japonie.



Dupa cum puteti observa din poze am primit tot ce si-ar putea dori un gaijin (tamagonigiri plush toy included!)



Evident ca au existat tachinari la adresa chashaku-lui, fiindca baietii nu se puteau abtine de la comentarii de genu: "E un bat!" Da, dar ce bat frumos, nu? :D

Sa explic deci ce se vede.
1 bucata plush in forma de tamagonigiri
1 bucata tava de servit sushi
1 bucata bol pe care scrie "prietenie"
2 bucati cani termoizolante pentru ceai
1 bucata chashaku
1 bucata tricou hand made pe care scrie Bakayarou ("Idiot" sau "Prostule" in traducere libera)


Pe langa cele vazute in poze am mai primit un ceai (rog persoana care mi l-a dat sa nu se supere ca nu a fost inclus in poze dar il deschisesem deja si nu se face sa areti chestii juma pline :P ) si un tricou super dragut, tot hand made.



Din cauza problemelor de shipping (e-bay-ul asta!) mai am cateva cadouri care inca nu au ajuns la timp, printre care un hishaku (polonic din bambus pentru ceremonia ceaiului) si cateva carti, printre care si Geisha a lui Lesley Downer (cata eminenta printre oamenii care studiaza cultura geishelor)

Deci ca sa rezum totul intr-o fraza:
AM CEI MAI TARI PRIETENI DIN LUME!

(da, stiu, pe biroul meu e dezordine de nedescris, dar atata timp cat stiu unde se afla lucrurile nu o sa ma pun sa fac curat)

De ce Japonia?

Stare contemplativa astazi. Probabil ca a fost o zi prea plina pentr creierul meu obosit, dar in general genul asta de zile ma pun intr-o stare de scriitor. Asa ca nimic despre Japonia, intr-un mod direct. Doar despre mine in legatura cu ea.

Am incercat de foarte mult timp sa imi dau seama care e motivul pentru care am dezvoltat o pasiune atat de mare pentru tara asta si nici pana in ziua de azi nu am un raspuns definitiv. Este, clar, o tara a contrastelor ce par, uneori, fara logica. Eu is mai inginer de meserie si imi place sa vad o oarecare logica in lucruri. Japonia nu-mi da prilejul...

Insa inca de cand am fost mica si am pus ochii pe Sailor Moon si Mila m-am indragostit. De limba stranie care de abia o auzeam, gratie dublarii idioate de pe vremea aia de la televizor, de cultura aia de aplecaciuni continue, dar mai ales de spiritul mai incapatanat decat al britanicilor, lucru pe care il credeam imposibil.

Pe masura ce am crescut si am aflat mai multe am ajuns, cum nu mai ajunsesem pana atunci, sa o accept in totalitate. In toate culturile despre care ma interesez respect practicile traditionale si spiritul tarii ca entitate, dar nu sunt de accord cu totul. In Japonia nu exista nici o practica, nici o traditie, nimic! care sa imi provoace orice alta stare decat fascinatie si respect.

Oricine poate considera ca dreptul de viata si moarte asupra supusilor tai si a familiilor lor este ceva de neconceput, dar eu pot sa inteleg si mai presus de a intelege, pot fi facinata si curioasa.

De la trecutul glorios la prezentul straniu, chiar va rog, sa incercati gasiti ceva ce credeti ca ar putea sa ma faca sa ma simt diferit.

Chiar daca Japonia de alta data vi se pare ca a disparut, chiar daca nu mai puteti vedea nimic din fosta eleganta impunatoare a samurailor si din fina seductie a geishelor in populatia actuala, va asigur ca ele inca se afla acolo. In spiritul acela combatant, uneori superior, care m-a atras si va continua sa ma atraga la poporul asta.

Orice "sarariman" iti arata zilnic, foarte clar, ca el e japonez. Poate uneori doar din ochi, poate din mers, dar cei care stiu la ce sa se uite o vad. Ceilalti raman la vechile stereotipuri, poate.

Inca nu am reusit sa-mi dau seama de ce iubesc tara asta. Si nu cred ca-mi voi da seama vreodata, dar parca face parte din mister, nu?

Oricum, mai e drum lung de mers si ca in orice relatie trebuie sa ai rabdare, nu? Poate a un moment dat o sa imi aflu eu motivele. Pana atunci, trebuie sa ma bucur de frumusetea pe care o am in fata.