Se afișează postările cu eticheta samurai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta samurai. Afișați toate postările

Yasuke(弥助 sau 弥介, 彌助sau 彌介)

Initial planuiam o alta postare pentru saptamana asta, dar data fiind apropierea de Craciun am decis ca nu accum e momentul sa fim super seriosi si contemplativi la perioade grele din istorie. E sfarsit de an, un pic de relaxare merge si am zis ca o poveste interesanta.

Nu cred ca a auzit cineva de Yasuke, e destul de ascuns ca si personalitate istorica, probabil din cauza ca nu a fost un mare lord sau un un intelept de seama. Dar a fost primul samurai negru din istoria Japoniei.

Aflat sub conducerea lui Oda Nobunaga, Yasuke (nume probabil primit din partea lordului) era un servitor sosit in Japonia in 1579 impreuna cu iezuitul italian Alessandro Valignano, care fusese numit Vizitor (inspector) al Indiilor (adica Africa de est si Sud si Estul Asiei). Cand a venit se pare ca a mirat multa lume si unii oameni au fost striviti cand se adunau grupuri sa-l vada.

Auzind despre situatie Oda Nobunaga a comandat sa-l vada si, crezand ca pielea ii era neagra de la cerneala i-a comandat sa isi dezveleasca pieptul si sa se spele. Vazand ca de fapt culoarea pielii este neagra cu adevarat Nobunaga i-a oferit un post

In may 1581 Yasuke a mers impreuna cu Nobunaga la castelul sau din Azuchi si acolo il descrie scribul castelului ca fiind "Negru, cu pielea de culoarea carbunelui, si inalt de 6 shaku 2 sun (188cm)". Nobunaga prefera conversatiile cu Yasuke (cel mai probabil in japoneza pe care Yasuke a invatat-o de la fostul sau sef iezuit) si din aceasta cauza Nobunaga l-a crescut repede in rang, oferindu-i o katana ceremoniala, o rezidenta proprie si numit pazitor al armelor.


In Iunie 1582 cand Nobunaga a fost invins si obigat sa-si faca seppuku in Kyoto in fata armetei lui Akechi Mitsuhide, Yasuke s-a aliat cu urmasul lui Nobunaga-Oda Nobutada si a luptat inca cateva luni pana sa fie intr-un final invins de Akechi.

Cand oamenii lui Akechi au intrebat ce sa faca cu el acesta a raspus ca "negrul nu este japonez, deci nu stie ce face, asa ca sa fie trimis la nanban-dera" (sau nanban 南蛮寺 adica templul barbarilor sudici-biserica iezuita). Considerand ca Buddha era desenat ca fiind negru si lipsa oricarui text care sa sustina existenta unei discriminari a oamenilor de culoare in Japonia medievala istoricii cred ca Akechi a folosit culoarea lui Yasuke drept pretext pentru a nu-l omori, pastrand in acelasi timp aparentele.

Dupa ce s-a intors insa la biserica nu se mai stie ce s-a intamplat cu el. La scurt timp dupa (1584) se mentioneaza despre un artilerist negru, dar cel mai probabil nu e aceasti persoana, considerand ca erau multi negrii in japonia veniti odata cu iezuitii, ca sclavi/servitori ai europenilor sau ca angajati independenti.

Ultimul samurai-adevarul istoric

Horo

IN SFARSIT! La aproximativ 5 ani dupa ce am facut postarea asta, in timp ce cotrobaiam prin Wikipedia, am primit raspuns si un pic de analiza pe text.



Deci ca sa o luam de la inceput, un horo (母衣) era un tip de mantie, parasuta, sau haina, legata de spatele armurii purtate de un samurai in timpul bataliilor date in Japonia feudala. Mantia/parasuta avea 1.80m lungime si era croita din bucati de matase tesute impreuna in asa fel incat se umfla in momentul in care purtatorul era pe cal. Era tinuta in loc printr-o crinolina usoara din bambus sau os de balena (numita oikago) si avea pictat sigiliul casei caruia ii apartinea samuraiul(mon).

A inceput sa fie folosita inca din perioada Kamakura (sec 11-14) pe post de protectie impotriva sagetilor care veneau din spate si din lateral si aveau rolul de a marca purtatorul ca fiind mesager sau persoana de rang inalt. De acea, daca reuseai sa ucizi un purtator de horo trebuia sa-i impaturi capul cu matasea din care era facuta parasuta.



De ce nu se mai face seppuku? (2)

Deci, povestea despre Byakkotai, si filmele inspirate din povestea lor, se petrece in 1868, in Aizu, in timpul razboiuliu Boshin si ii are ca protagonisti pe cei mai tineri soldati numiti Byakkotai sau Brigada Tigrului Alb.
Domeniul Aizu isi impartise samuraii in 4 brigazi:
  • Byakkotai (白虎隊, “Brigada tigrului Alb”, “Vest”): unitate de rezerva formata din 300 de fii ai samurailor domeniului.
  • Genbutai (玄武隊, “Brigada testoasei negre”, “Nord”): alta unitate de rezerva formata din 400 de barbati peste 50 de ani.
  • Seiryūtai (青龍隊, “Brigada dragonului albastru”, “Est"): formata din 900 de samurai cu varsta cuprinsa intre 36 si 49 de ani.
  • Suzakutai (朱雀隊, “Brigada phoenix”, “Sud”): formata din 1200 de trupe de elita cu varsta intre 18 si 35 de ani.
In timpul bataliei, 20 de membrii ai brigadei se uitat din departare la satul din jurul castelului si vazand fum au crezut ca arde, ceea ce a insemnat ca armata lor fusese invinsa si lordul a murit. Din disperare, toti baietii au decis sa isi faca seppuku. Dupa traditie, unul dintre ei a citit un poem mortuar, dupa care au inceput sa se sinucida, sau sa se omoare intre ei. Unul dintre baieti (Iinuma Sadakichi) a reusit sa supravietuiasca ranilor si a aflat adevarul, si anume ca fumul pe care il vazusera era de la tunuri si de la pusti, castelul nu era in flacari, lordul era in viata si batalia nu a fost pierduta. Desi au murit, faptul ca au urmat traditia i-a imortalizat in istorie, si pana si Mussolini, cand a auzit de povestea lor a donat o columna de la Pompei sa fie asezata langa mormintele lor. A fost unul din ultimele momente ale seppuku-lui. Asa de faimoasa a fost povestea Byakkotai ca in 1986 si in 2007 au aparut filme comemorand momentul.



In 1876, guvernul Meiji a reusit sa ingroape de tot traditia, ordonand ca samuraii sa nu mai poarte sabii. Singurii care aveau voia sa o mai faca erau anumiti ofiteri de armata si anumiti paznici oficiali. Bineiteles ca a dus la un spirit anti-reformist si mai puternic. Ca urmare, Kaya Harukata, un preot shinto a format un grup numit Keishin-tō-partidul Reverentei Divine, care a atras fii familiilor de samurai si studenti ale scolilor Shinto, precum si barbati maturi, profund dezamagiti de modul in care decazuse cultura japoneza. In final, cei 173 de oameni care formasera partidul au decis sa atace sediul armatei imperiale din Kumamoto. 2000 de oamenii cu pusti impotriva a 173 de samurai care isi demonstrau legatura cu Japonia traditionala prin faptul ca luptau cu sabii. Va cam dati seama care a fost rezultatul scurtei lupte. Cateva zeci au supravietuit atacului, dar s-au dus inapoi la templu, si s-au siucis. Sinuciderile au mai durat inca cateva zile, in timp ce luptatorii alegeau moartea capturari, unii dintre ei reusind sa-si ia ramas bun si de la familie inainte sa se omoare.

Au mai fost anti reformisti care au fost inspirati de povestea rebeliunii Shinpūren, dar in principiu, guvernual a fost victorios, cultura samurailor a pierdut si modernizarea Japoniei a dus la distrugerea ideii de seppuku.

De ce nu se mai face seppuku? (1)


Un lucru la care recunosc ca nu m-am gandit, desi acum ca citesc despre el imi pare de-a dreptul straniu ca nu mi-a venit mai repede.
Banuiesc ca toata lumea stie despre seppuku, traditia japoneza de sinucidere ritualica prin despicarea burtii. E unul din laitmotivele prezentate in zeci de documentare istorice si un ritual pe care mai toti il stiu dupa numele de harakiri.

Si mai stiti poate ca samuraii faceau/erau ordonati sa faca seppuku destul de des in perioada lor de glorie. Dar la un moment dat, odata cu disparitia samurailor a cam disparut si ritualul (cu cateva exceptii in perioada celui de-al doilea razboi mondial si in istoria moderna a tarii). Dar niciodata nu m-am gandit cand si cum exact a inceput disparitia. A fost un ordin direct de la imparat sau s-a estompat treptat in timp pe masura ce dispareau samuraii(asta chiar din decret regal)? Si de ce a ajuns sa fie atat de socanta moartea lui Yukio Mishima in 1970 prin aceasi metoda?

Pe la mijlocul secolului at 19-lea Japonia, care traise in izolare autoimpusa in ultimii 200 de ani si-a deschis, mai pe vrute mai pe nevrute, porturile pentru comerciantii din Rusia si America. Samuraii si nu numai nu au fost multumiti cu schimbarile facute si dupa cum era cat de cat de asteptat a urmat o perioada cu o serie de ucideri de straini de catre samurai, dupa care de sinucideri prin seppuku (fie prin decizie personala, fie prin ordin judecatoresc).

Situatia a fost inrautatita la randul ei de Imparatul Kōmei care, in 1863, a dat ordin de "trimitere inapoi a tuturor barbarilor". De tinut minte ca imparatul, in momentul respectiv era doar cu scop ornamental, guvernul fiind cel care chiar facea legile, dar samuraii au luat ordinul ca o permisiune morala sa inceapa sa omoare vesticii care nu respectau legile japoneze, fie ele scrise sau nescrise.

Momentul decisiv pentru seppuku a fost luna Martie 1868 cand un grup de 11 din 13 marinari francezi au fost omorati de un grup de samurai din clanul Tosa. Ca pedeapsa, consulul francez in Japonia, Léon Roches, a insistat ca samuraii sa fie executati, lucru pe care acestia l-au facut cu bucurie. In momentul respectiv, membrii misiunilor diplomatice vestice si-au dat seama ca seppuku nu va fi vazut niciodata ca o pedeapsa ci ca un mod onorabil si de dorit de a muri. Asa ca pe 8 aprilie, dupa ce consulul britanic a cerut ilegalizarea seppuku-lui, un decret imperial decidea ca samuraii care omorau un strain urmau sa-si piarda rangul si sa aiba parte de o pedeapsa pe masura faptelor, adica in traducere libera: din punct de vedere legal nu mai puteau face seppuku. Si incredibil, dar tactica a parut sa functioneze si uite nu mai erau ucisi strainii.

Dar problema e ca desi seppuku judiciar nu mai exista, cel martial a continuat cateva decenii pe masura ce samuraii dispareau treptat din tara. In 1868, cand imparatul Meiji a ajuns la putere, ducand la demisia shogunului Tokugawa Yoshinobu, la terminarea shogunatului ca metoda de conducere a tarii si la declinul samurailor, au inceput revoltele. Si asta din cauza ca multi samurai erau inca loiali shogunatului si nu erau multumiti cu directia in care se indrepta tara. Asa ca au urmat decenii de revolte, printre care si cea a lui Saigō Takamori (revolta Satsuma-cea care a inspirat filmul Ultimul Samurai), care nu a reusit sa-si faca seppuku din cauza ca a murit din cauza ranilor cauzate de gloante, dar a carui suporteri erau atata de siguri ca va reusi sa-si faca seppuku ca au printat imagini cu el ducand la capat ritualul la asa de scurt timp dupa incident ca lumea a crezut multi ani la rand ca de fapt el asa murise.

In postarea urmatoare o sa vorbesc despre Byakkotai, filmul care le prezinta soarta si finalitatea procesului de disparitie a seppuku-lui.

Tomoe Gozen (巴 御前)

O onna-bugeisha (女武芸者) era un tip de femeie luptator care apartinea rangurilor inalte ale aristocratiei japoneze. Multe neveste, fete si vaduve se angajau in lupta cot la cot cu samuraii barbati. Erau considerate membre ale clasei bushi (samurai) in Japonia feudala si erau antrenate sa utilizeze arme ca sa-si protejeze casa, familia si onoarea in timp de razboi.

Tomoe Gozen (巴 御前) (1157–1247), a fost una dintre primele si cele mai faimoase femei samurai.

In perioada Razboiului Genpei (1180-1185), Tomoe Gozen a luptat impreuna cu daimyo-ul ei (care probabil ii era si sot), Minamoto no Yoshinaka, impotriva armatei verisorului sau Minamoto no Yoritomo. A fost recunoscuta, inca de pe acea vreme ca o calareata foarte indemanatica, o buna spadasina si o excelenta arcasa. Era primul capitan a lui Minamoto si a taiat cel putin un cap in timpul Bataliei din Awazu in 1184. Capacitatile sale precum si frumusetea pe care o poseda au fost descrise in opera Heike Monogatari.

In perioada Heian tarzie, Razboiul Genpei a fost un conflict civil intre doua clanuri de samurai, si anume Minamoto si Taira. Amandoua familiile au incercat sa controleze shogunatul. In final clanul Minamoto a castigat si a infiintat shogunatul Kamakura in 1192.



Din pacate pentru Tomoe Gozen, Minamoto no Yoshinaka a murit la batalia din Awazu si verisorul sau, Minamoto Yoritomo a devenit shogun. Diferite izvoare prezinta urmari diferite ale vietii acesteia dupa moartea lui Yoshinaka. Unii spun ca a ramas in lupta si a murit, altii spun ca a disparut, ducand cu ea capul unui inamic. Altele chiar sugereaza faptul ca s-a casatorit cu Wada Yoshimori si dupa ce acesta a murit s-a calugarit.

Wolverine- inca un film plin de clisee

Sa incep postarea asta prin a spune ca-mi place de Wolverine. Mi-a placut de el inca din primul film Xmen atat ca personaj cat si actorul care-l joaca. Din acest motiv am crezut ca nu voi putea fi obiectiva cand urma sa vad noul film.
Dar l-am vazut. Si desi m-am distrat, nu mi-a placut ce au facut din cultura japoneza. Am apucat sa fiu foarte obiectiva, zic eu si as dori sa comentez aici problemele pe care filmul le are cu privire la modul in care abordeaza cultura tarii in care se petrece, nu restul elementelor.

Scena de inceput a filmului arata cum un grup de soldati mai mari in rang isi fac seppuku su cateva momente inainte ca bomba atomica de la Nagasaki sa explodeze. De ce? N-are nici o logica, sincer, considerand ca nu aveau cum sa moara pana-i ajungea explozia, cu 10 secunde mai tarziu.



Primul personaj japonez care apare in film si are rolul de calauza pentru Logan de-a lungul intregului film este Yukio. In momentul in care incepe sa vorbeasca, in mai putin de cateva minute, spune 3 lucruri importante pentru intriga, toate legate de eterna "onoare":

Wolverine trebuie sa mearga la Tokyo sa-si reintalneasca un vechi prieten pentru daca nu ar fi dezonorabil Yukio spune ca a acceptat misiunea pe care seful ei i-a dat-o pentru ca "e o onoare sa-l intalneasca pe un astfel de soldat" Ofera sa-l plateasca pe Wolverine pentru excursia lui in Japonia cu "ceea ce-si doreste orice soldat: o moarte onorabila"

Parca-ti dau cu ciocanul in cap de fiecare data si-ti tipa in ureche: VORBIM DESPRE JAPONIA, ASA CA ONOAREA E LUCRU MARE PENTRU EI!!



E enervant si reduc foarte mult motivatia din spatele onoarei, fiindca exista evident un motiv pentru care onoarea e asa de importanta, dar nimeni nu se chinuie sa explice absolut nimic si sa luam de-a buna ca "japonezii sunt stranii asa ca credeti-ne cand va zicem ca onoarea e chestie importanta pentru ei".

O alta scena care a avut rol pur de socare, zic eu, este una in care Wolverine este nevoit sa-si petreaca noaptea impreuna cu una din personajele principale intr-un love hotel. Ii cer receptionistei sa inchirieze doua camere una langa alta. Doamna le zice ca nu are asa ceva, deci pot sa aleaga doar intre camera "misiune spre Marte", "cabinetul unei asistente medicale" si "temnita". Nu are nici un rol in film, din nou, decat sa socheze publicul despre cat de stranie este viata sexuala a japonezilor (deja destul de fetisizata in filmele pornografice).

Alta parte enervanta e ca incearca sa arate totul si nimic. Apare Yakuza, apar samurai si ninja, arata Tokyo-ul si shinkansen-ul, arata coasta si casele vechi traditionale, dar fiecare scena dureaza atat de putin ca ai impresia ca nu vor sa-ti prezinte tara in sine cat sa foloseasca tara drept fundal straniu care sa atraga privirea si sa mentina interesul cand scenele de batalie nu sunt destule.



Daca ar fi lungit filmul cu vreo 10 minute si ar fi depus un pic mai mult efort in explicarea anumitor aspecte poata ca reuseau sa drege buba, dar ce au acum este pur si simplu o caricatura, o schita a ideii de Japonia, care se bazeaza foarte mult pe clisee si scene de soc. Si e pacat.

Samuraiul zilelor noastre

Isao Machii, directorul unei scoli de samurai poate sa taie un glont de dimensiunea unui bob de mazare cu viteza de 90m/s, in aer, in timp ce se indreapta spre el. Oamenii obisnuiti nici nu l-ar putea vedea la respectiva viteza.



Si-a inceput antrenamentul inca de cand avea 5 ani si coordonarea de care da dovada este atat de precisa ca a primit un Guinness World Record.

Japan Center

Si ultima postare cu privire la vacanta este legata de magazinul Japan Center. In timp ce ma plimbam prin Antwerp cu prietenul meu, am dat sa mergem pe o strada mai micuta din centrul orasului, sa vedem zona si fara asaltul turistilor. Cred ca am fost ghidata sa ajung acolo, ca am dat nas in nas cu un magazin care parea ca vinde antichitati japoneze.



Evident ca am intrat si a fost extrem de dureros. Antichitati, kimono, costume de samurai, futon, servicii de ceai, cutii de bijuterii, etc. Parca nu ma puteam dezlipi de el si cum aveam doar bagaj de mana cand am intrat in tara nici nu puteam cumpara nu stiu ce lucruri.



M-am multumit cu 5 plicuete de saruri de baie de diferite arome si un set de caligrafie pentru mama. Pentru momentul de fata. Ca mai dau eu pe acolo.





Puteti intra pe site-ul Japan Center sa vedeti si voi ce minunatii au de vanzare.

Cum se fac sabiile de samurai-partea 2

Documentar al celor de la National Geographic

Cum se fac sabiile de samurai

Handmade Portraits: The Sword Maker from Etsy on Vimeo.

Filme de urmarit





Zatoichi

Este un personaj longeviv in istoria televiziunii si filmului in Japonia.
Un maseur orb, care este si un excelent spadasin ce se plimba din oras in oras, in perioada Edo. Pana acum s-au facut 26 de filme, intre 1962 si 1989 cu el. A avut si o serie de televiziune, cu 112 episoade.

Cea mai noua varianta, si cea pe care am vazut-o si eu, este Zatoichi a lui Takeshi Kitano. Combinatie de drama cu samurai, comedie si acel ceva pe care Takeshi-sensei il aduce fiecarui film. E unul din putinele filme japoneze pe care l-am vizionat cu toata familia si a reusit sa ne captiveze pe toti

Horro

Internetul nu este bun la nimic!

Stiu ca e un pic contradictoriu sa postez o astfel de afirmatie pe un blog, pe internet, dar e adevarata. Intotdeauna ti se spune ca daca "dai pe google" ceva cu siguranta iti va veni un link care sa contina informatia pe care o cautai.

Nu si cand limba engleza se crede stapana!

Ancient Special Forces este un episod al emisiunii Ancient Discoveries, de pe History channel. Acolo am aflat despre existenta unei "parasute" numite horro, folosita de samurai in batalie, ca sa se apere de sageti.

Ce am vazut in emisiune e ca acea parasuta era facuta din matase, si chiar daca nu ar fi parut ca ajuta cu ceva era eficienta in a opri o sageata in 70% din cazuri si daca nu o oprea macar o incetinea.

As fi vrut sa aflu mai multe, vre-un video, o poza, ceva care poate sa-mi ofere mai multe informatii, pe tot internetu asta, ca doamne iarta-ma e INTERNET! Are totul. Pare-se ca nu.

Daca gasiti ceva, va rog sa ma ajutati.