De ce nu se mai face seppuku? (1)

Un lucru la care recunosc ca nu m-am gandit, desi acum ca citesc despre el imi pare de-a dreptul straniu ca nu mi-a venit mai repede.

Banuiesc ca toata lumea stie despre seppuku, traditia japoneza de sinucidere ritualica prin despicarea burtii. E unul din laitmotivele prezentate in zeci de documentare istorice si un ritual pe care mai toti il stiu dupa numele de harakiri.

Si mai stiti poate ca samuraii faceau/erau ordonati sa faca seppuku destul de des in perioada lor de glorie. Dar la un moment dat, odata cu disparitia samurailor a cam disparut si ritualul (cu cateva exceptii in perioada celui de-al doilea razboi mondial si in istoria moderna a tarii). Dar niciodata nu m-am gandit cand si cum exact a inceput disparitia. A fost un ordin direct de la imparat sau s-a estompat treptat in timp pe masura ce dispareau samuraii(asta chiar din decret regal)? Si de ce a ajuns sa fie atat de socanta moartea lui Yukio Mishima in 1970 prin aceasi metoda?

Pe la mijlocul secolului at 19-lea Japonia, care traise in izolare autoimpusa in ultimii 200 de ani si-a deschis, mai pe vrute mai pe nevrute, porturile pentru comerciantii din Rusia si America. Samuraii si nu numai nu au fost multumiti cu schimbarile facute si dupa cum era cat de cat de asteptat a urmat o perioada cu o serie de ucideri de straini de catre samurai, dupa care de sinucideri prin seppuku (fie prin decizie personala, fie prin ordin judecatoresc).

Situatia a fost inrautatita la randul ei de Imparatul Kōmei care, in 1863, a dat ordin de "trimitere inapoi a tuturor barbarilor". De tinut minte ca imparatul, in momentul respectiv era doar cu scop ornamental, guvernul fiind cel care chiar facea legile, dar samuraii au luat ordinul ca o permisiune morala sa inceapa sa omoare vesticii care nu respectau legile japoneze, fie ele scrise sau nescrise.

Momentul decisiv pentru seppuku a fost luna Martie 1868 cand un grup de 11 din 13 marinari francezi au fost omorati de un grup de samurai din clanul Tosa. Ca pedeapsa, consulul francez in Japonia, Léon Roches, a insistat ca samuraii sa fie executati, lucru pe care acestia l-au facut cu bucurie. In momentul respectiv, membrii misiunilor diplomatice vestice si-au dat seama ca seppuku nu va fi vazut niciodata ca o pedeapsa ci ca un mod onorabil si de dorit de a muri. Asa ca pe 8 aprilie, dupa ce consulul britanic a cerut ilegalizarea seppuku-lui, un decret imperial decidea ca samuraii care omorau un strain urmau sa-si piarda rangul si sa aiba parte de o pedeapsa pe masura faptelor, adica in traducere libera: din punct de vedere legal nu mai puteau face seppuku. Si incredibil, dar tactica a parut sa functioneze si uite nu mai erau ucisi strainii.

Dar problema e ca desi seppuku judiciar nu mai exista, cel martial a continuat cateva decenii pe masura ce samuraii dispareau treptat din tara. In 1868, cand imparatul Meiji a ajuns la putere, ducand la demisia shogunului Tokugawa Yoshinobu, la terminarea shogunatului ca metoda de conducere a tarii si la declinul samurailor, au inceput revoltele. Si asta din cauza ca multi samurai erau inca loiali shogunatului si nu erau multumiti cu directia in care se indrepta tara. Asa ca au urmat decenii de revolte, printre care si cea a lui Saigō Takamori (revolta Satsuma-cea care a inspirat filmul Ultimul Samurai), care nu a reusit sa-si faca seppuku din cauza ca a murit din cauza ranilor cauzate de gloante, dar a carui suporteri erau atata de siguri ca va reusi sa-si faca seppuku ca au printat imagini cu el ducand la capat ritualul la asa de scurt timp dupa incident ca lumea a crezut multi ani la rand ca de fapt el asa murise.

In postarea urmatoare o sa vorbesc despre Byakkotai, filmul care le prezinta soarta si finalitatea procesului de disparitie a seppuku-lui.