Nu cred ca as putea vreodata scrie vre-un articol destul de cuprinzator despre Ken-san. Spre deosebire de alti actori pe care-i iubesc si respect din tot sufletul, Ken-san este pentru mine inca un mister. Nu fiindca nu as putea gasi cate informatii as putea despre el, pe internet, ci fiinca nu vreau sa stiu mai multe decat datele principale despre el.
In general ma comport asa cu actorii pe care ii iubesc cel mai mult pentru jocul lor. Din punctul meu de vedere este o chestiune de respect. In timp ce actorul joaca perfect de ce m-ar mai interesa detalii personale despre viata lui? Nu ma intereseaza "picanterii" despre autorii contemporani pe care-i citesc din cauza ca viata lor personala nu se leaga de opera, deci de ce m-ar interesa la actori?
Prima oara cand l-am vazut pe Ken a fost in Ultimul samurai, filmul care a reusit sa-mi reaprinda pasiunea pentru Japonia. A jucat incredibil rolul lui Katsumoto si, din punctul meu de vedere, reprezenta esenta luptatorului japonez, as Japoniei in sine. Din acel moment am inceput sa urmaresc orice film in care a aparut, cu chiu cu vai cautand si filmele japoneze in care juca, de cele mai multe ori, rol de samurai.
Urmatorul film in care l-am vazut a fost, bineinteles, Memoirs of a geisha, unde sincer sa fiu am fost initial dezamagita, fiindca atat de tare mi se sedimentase in minte personajul Katsumoto incat imi parea ca orice altceva era fals, jucat prost sau nepotrivit. De abia dupa ce am vazut filmul de mai multe ori am ajuns la concluzia (evidenta) ca Watanabe Ken-san este un actor, nu un personaj si ca orice rol ar juca eu trebuie sa plec de la definitia ca el nu este Katsumoto, ci ca fiecare rol pe care-l joaca este unic in maiestrie.
Asa l-am urmat si in Batman Begins, pentru rolul minor pe care-l avea si m-am si fortat sa ma uit la un film de razboi, eu find impotriva genului, doar de dragul. Filmul era, bineinteles, Letters from Iwo Jima (care nu credeam ca avea vreo legatura cu Japonia datorita modalitatii absolut stupide in care Clint Eastwood pronunta locatia-foarte nejaponez).
Urmatorul film american mare in care joaca este Inception care acum apare in cinematografe, pe care probabil il voi vedea la sfarsitul lui august.
Acum jumatate de am mai comandat de pe internet filmul Ashita no Kyoku, care a venit din pacate fara traducere in alta limba decat japoneza, film pentru care a primit distinctia de cel mai bun actor de la Academia de Film din Japonia (Oscarele lor)
Pe viitor planuiesc sa iau la rand serialele in care a jucar acum 20 de ani, la inceputul carieriei si sa ma delectez cu ele.
Despre viata lui personala nu stiu sa va zic mai nimic, doar ca e casatorit si are 2 copii dintr-un mariaj anterior. Si sincer altceva nici nu ma mai intereseaza sa aflu, fiindca il urmaresc, cum am zis, doar ca pe un actor si nimic altceva. Daca vreti mai multe informatii va trebui sa le cautati singuri :P
Se afișează postările cu eticheta Ken_Watanabe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ken_Watanabe. Afișați toate postările
The last samurai
Am multe motive pentru care ador Ultimul Samurai.
Filmul acesta mi-a repornit pasiunea pentru Japonia, care statea latenta de cativa ani. In acelasi timp mi i-a prezentat pe Ken Watanabe si Hiroyuki Sanada, doi actori exceptionali cu multe filme in palmares, care, din pacate, erau foarte putin cunoscuti in afara tarii lor. A reusit sa ma faca sa imi placa de Tom Cruise pentru cateva ore, lucru care nu s-a mai intamplat pana atunci. Si nu in ultimul rand, desi a avut mutle greseli si a folosit multe licente poetice, a reusit sa prezinte cultura japoneza intr-un mod pozitiv si intelegator, poate mai bine decat oricare alt film din cultura Hollywood-ului.
Clar, are multe lipsuri din punctul meu de vedere, fiind facut in special pentru piata americana si, deci, lipsindu-se astfel de acurateti pe care un om normal fara pasiuni in subiect nu le-ar intelege.
Imi place extrem de mult modul in care joaca si Koyuki (Taka in film), fiind primul rol in care am vazut-o inainte de mai amuzanta (si faimoasa) drama japoneza Kimi wa petto.
Scenele sunt foarte vizuale, regizorul folosindu-se din plin de arhitectura unica si cadrele naturale magnifice cu care Japonia a fost binecuvantata.
Filmul fiind prezentat din punctul de vedere al unui gaijin (strain) da voie privitorului neinitiat sa descopere impreuna cu personajul principal mici franturi de fromusete japoneza. Iti deschide apetitul destul cat sa vrei sa mai cauti si asta e un lucru bun.
Il recomand cu tarie.
Filmul acesta mi-a repornit pasiunea pentru Japonia, care statea latenta de cativa ani. In acelasi timp mi i-a prezentat pe Ken Watanabe si Hiroyuki Sanada, doi actori exceptionali cu multe filme in palmares, care, din pacate, erau foarte putin cunoscuti in afara tarii lor. A reusit sa ma faca sa imi placa de Tom Cruise pentru cateva ore, lucru care nu s-a mai intamplat pana atunci. Si nu in ultimul rand, desi a avut mutle greseli si a folosit multe licente poetice, a reusit sa prezinte cultura japoneza intr-un mod pozitiv si intelegator, poate mai bine decat oricare alt film din cultura Hollywood-ului.
Clar, are multe lipsuri din punctul meu de vedere, fiind facut in special pentru piata americana si, deci, lipsindu-se astfel de acurateti pe care un om normal fara pasiuni in subiect nu le-ar intelege.
Imi place extrem de mult modul in care joaca si Koyuki (Taka in film), fiind primul rol in care am vazut-o inainte de mai amuzanta (si faimoasa) drama japoneza Kimi wa petto.
Scenele sunt foarte vizuale, regizorul folosindu-se din plin de arhitectura unica si cadrele naturale magnifice cu care Japonia a fost binecuvantata.
Filmul fiind prezentat din punctul de vedere al unui gaijin (strain) da voie privitorului neinitiat sa descopere impreuna cu personajul principal mici franturi de fromusete japoneza. Iti deschide apetitul destul cat sa vrei sa mai cauti si asta e un lucru bun.
Il recomand cu tarie.
Etichete:
film,
Hiroyuki_Sanada,
Ken_Watanabe,
Ultimul_samurai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
