Uimire si cutremur

Cultura organizationala japoneza... multe mai am sa spun despre ea. Chiar si inainte sa ma angajez la o firma japoneza puteam clar sa-mi dau seama de diferentele de gandire si comportament a angajatilor europeni fata de cei japonezi. Sau poate ca nu chiar toti europenii.


Pot sa zic sincer ca Europa de est se aseamana in anumite puncte mai degraba cu Asia decat cu Europa de vest. Cel putin din comportamentul romanesc, am ajuns la concluzia ca ne asemanam mai tare in anumite lucruri cu japonezii decat cu vesticii(sau poate o fi doar modul in care am fost crescuta eu, nu stii).



Dar sa dau doua exemple vagi de aceasta diferenta, ca sa nu explic toata intriga, in caz de vreti s-o cititi:

• Cand Amélie face o greseala sefa ii spune ca a facut de rusine toata echipa. Amélie spune ca nu a facut de rusine pe nimeni inafara de sine.
• Sefa se duce la toaleta ca sa planga, dorind sa fie singura si sa nu strice fatada pe care o are cu colegii de servici. Amélie vine sa o consoleze, in spirit de colegialitate si intelegere. Sefa o vede ca pe un afront.

Cartea este satira, sper, ca altfel nu inteleg cum ar putea o angajata sa se comporte la propriu ca o nebuna fara sa fie data afara din firma. Filmul este foarte bun, ironic, iar actrita Sylvie Testud (care joaca rolul principal) a si luat un premiu Cesar pentru prestatia oferita. Recomandate amandoua, daca le citesti cu mentalitatea potrivita.



Si apropo, titlu face referire la modul in care trebuie sa te comporti cand te intalnesti cu imparatul Japoniei: sa-l privesti cu uimire si cutremur."

Nici Eva nici Adam

Amelie Nothomb este o scriitoare francofona, fiica a unor diplomati Belgieni care si-a petrecut primii ani din viata in Japonia, in timp ce parintii ei lucrau acolo la ambasada. Perioada acea din copilarie, desi relativ scurta, a marcat-o profund, considerand plecarea din Japonia ca fiind o despartire de nesuportat.

Intre timp, incepand din 1992 incoace, a scris cam un roman pe an, carti usurele din punctul meu de vedere, dar foarte amuzante si bine vazute de criticii literari, cu un limbaj extrem de variat. In liceu am citit cam 6 din cartile ei, incepand evident cu cele in care era mentionata Japonia.

Cele doua carti (Stupeur et tremblement si Ni d’Ève ni d’Adam) descriu perioada din tineretea autoarei, cam de pe la 20 de ani, cand s-a intors in Japonia sa lucreze la o firma international autohtona. In Stupeur et tremblement isi descrie viata profesionala in timp ce in Ni d’Ève ni d’Adam o descrie pe cea personala. Amandoua carti au dat nastere la doua adaptari cinematografice, una care a aparut acum cativa ani (si despre care voi vorbi intr-o alta postare) si una care a aparut la sfarsitul anului trecut, dupa cum descrie trailerul de mai jos.

Recomand cartea, daca nu pentru subiectul impresionant atunci pentru limbajul amuzant si pentru a citi cum o mama japoneza pune la punct pretendetele pentru fiul sau.