Cred ca nu ar fi corect sa fac recenzie la restaurantul japonez din Arad si sa nu ii dedic si un post celui din Timisoara.
Pe vremea cand ma plimbam eu spre servici, ochii mei de vultur au reperat un mic semn luminos pe care scria "Sushi-ya", sub un cerc rosu, la nici 5 minute de lucru. M-am dus mai aproape sa vad despre ce era vorba si am vazut anunt pe usa care ducea cativa pasi spre subsol, ca urma, intr-o luna, sa se deschida cvasi-restaurantul.
Asa am inceput eu aventura de dragoste cu Sushi-ya-ul meu :) Intre timp, au avut fonduri mai mari, si din mica locatie de nici 2 pe 4 pe care o aveau (reusisera sa creeze o atmosfera foarte nipona, chiar cu putinul spatiu pe care-l aveau la dispozitie) s-au mutat cu cateva strazi mai departe, dar, spre fericirea mea, tot la 5 minute de servici.
Locatia este spatioasa, camerele incapatoare si designul inspirat destul de mult din cultura japoneza, destul de mult din cea traditional occidentala, cat sa dea o senzatie de imbinare subtila. Muzica, din pacate, din punctul meu de vedere, putea fi japoneza. In schimb, este un constant jazz/chillout, care nu e suparator, dar parca nu e la locul lui.
Mancarea se face pe loc, din ingrediente proaspete, cu servirea la masa. Varietate exista, slava domnului, de te doare sufletul ca nu stii ce sa alegi. Totul arata bine si are gust incredibil si da, stiu, ar trebui sa ma plateasca la cata reclama le fac, dar ii ador.
Informatii mai multe, meniul, locatia si preturile le gasiti pe site-ul propriu al restaurantului si pe blog
