Locul are a fost promis

Ca sa incheiem seria postarilor despre Underground (care pare-se ca a durat pe toata perioada lunii noiembrie-cand mult mai multe nenorociri s-au intamplat decat am crezut ca se vor putea vre-odata intampla) am zis sa fac o mini-postare despre ultima parte a cartii Underground, care a fost publicata separat initial, dupa care, in editia americana, adaugata ca urmare a interviurilor pe care Murakami-san le-a avut cu cei care erau fosti sau actuali membrii ai Aum Shinrikyo.

Autorul insasi descrie cum a avut mai putina rabdare si intelegere fata de membrii sau fostii membrii ai Aum Shinrikyo, incercand, cu intrebarile mai taioase si mai directe sa inteleaga de ce ar dori cineva sa faca parte dintr-o astfel de organizatie si de ce, chiar daca au intrat la inceput, si-ar dori sa ramana chiar si dupa ce au avut loc atacurile profund mediatizate.

Ce a descoperit i-a confirmat gandirea initiala. Erau oameni care nu se puteau integra in societate, din diverse motive. Unii credeau in prezicerile lui Nostradamus. Altii simteau ca societatea actuala nu e pentru ei si cautau un scop mai maret. Altii se simteau pierduti in viata si si-au gasit prieteni de discutie in cadrul cultului asa ca s-au alaturat. Toti cei intervievati erau saraci, spunand ca taxa de intrare in secta era foarte mare si ca trebuisera sa se imprumute de la familie si prieteni ca sa poata sa o plateasca.

Mai gata nimeni, nici chiar cei care au fost torturati si a caror memorie le-a fost stearsa in cadrul practicilor nu au crezut ca Aum sunt de vina pentru atacul cu gaz sarin. Unii care aveau un usor dubiu erau cei care chiar lucrau in sectia de produse chimice create de Aum. Si chiar si ei au avut nevoie sa auda confesiunile atacatorilor ca sa ajunga sa creada ca intr-adevar erau vinovati.

Toti spuneau acelasi lucru. Liderul cultului, Asahara, era extrem de carismatic. Putea sa vorbeasca la orice nivel si te facea sa crezi toate nebuniile pe care le zicea, din cauza ca le spunea intr-un mod care te facea sa crezi ca intr-adevar era interesat personal de toate problemele pe care le aveai.

Cativa dintre ei au plecat din grup dupa atacuri, alti s-au indepartat de activitatile sectei dar au plecat si altii s-au indreptat spre Aleph sau Hikari no Wa[1], cele doua culte urmase ale Aum Shinrikyo. Toti sunt in momentul de fata sub supravegherea politiei si supravietuiesc greu datorita discriminarii cu care sunt intampinati la angajare (sau dupa) cand se afla ca fac/au facut o data parte din Aum.