Sadayakko

Acum cateva zile mi-o venit prietenii in vizita in Gent si asa ca i-am dus, bineinteles, la plimbare prin stanga si dreapta. In plimbari am dat peste un targ de carte/expozitie cu vanzare/buchinisti/oameni care aveau carti de vanzare in principiu si am vazut cartea Madame Sadayakko- Gheisa care a sedus vestul, scrisa de Lesley Downer. Cum mai citisem alte doua carti ale autoarei pe subiectul Japonia/gheise am zis ca n-o sa strice daca o iau si pe asta si am inceput sa citesc (am mai mentionat-o pe autoare aici)

Si doamne nici nu va puteti imagina cat de fericita am fost ca am cumparat cartea. Doamna Sadayakko a influentat cu sau fara voia ei modul in care Europa si America au stereotipizat Japonia in ultima suta de ani.

Doamna kawakami Sadayakko a fost fiica unei familii de samurai de rang jos, care inainte a atinge varsta de 10 ani a fost vanduta unei case de geisha, in scopul antrenarii ei si usurarii povarei financiare a parintilor (care aveau deja inca 11 copii).

Cu ajutorul mamei adoptive Kamekichi sefa casei de geisha Hamada din districtul Yoshicho Yakko (pe numele de geisha, Sada pe numele de botez) a ajuns sa devina cea mai faimoasa geisha din Japonia, avand ca danna (protector/finantator) pe primul ministru al vremii Itō Hirobumi. Spre deosebire de majoritatea femeilor din perioada respectiva (adica anii 1880) Yakko stia sa scrie si sa citeasca, fapt foarte impresionant avand in vedere ca prima scoala pentru femei a fost deschisa in 1870 si nu era decat pentru membre ale familiilor bogate si bine puse in societate.

Spre marea dezamagire a mea, am aflat ca Yakko s-a casatorit cu Otojiro Kawakami, un actor faimos al respectivei vremi, un fel de star/rapper contemporan, care desi dornic sa aduca teatrul vestic in Japonia se comporta vulgar, violent si necredincios cu Yakko. Dar avea farmec, zice autoarea, asa ca trebuie sa intelegem de ce s-a indragostit saraca fata de el.

Impreuna cu el si cu inca o mana de actori, Yakko a pornit, dupa multe alte periperii prin Japonia, in tur international, prin America si Europa, incercand sa faca ceva bani ca sa poata sa-si plateasca o cantitate imensa de datorii pe care sotu-su s-o gasit sa o faca.


Ajung pe coasta de vest a Americii si timp ca cateva luni sunt mai gata muritori de foame, din cauza ca nu stiu limba, nu stiu gusturile publicului American in materie de teatru si (in stilul japonez) incercand sa pastreze aparentele se cazeaza la cele mai scumpe hoteluri din oras. Banii pe care-i castiga de la comunitatea emigrantilor Japonezi nu poate sa-i tina mult si pana cand nu ajung la Chicago ajung sa lesine pe scena de malnutritie.


In primul tur mai gata ca erau muritori de foame. In al doilea Yakko si trupa ei au jucat in fata Printului Edward al VII-lea al Angliei, Franz Josef al Austriei, Ferninand al Romaniei si Tsarul Nikolai al II-lea al Rusiei. A fost pictata de Picasso, ceruta ca model de Rodin, cautata de Gustav Klimt pentru o reprezentatie privata, muza pentru Guerlain care i-a scos parfum si inspiratie pentru Saint Denis (care a continuat sa ii utilizeze miscarile cand inventa dansul modern). Puccini a venit la reprezentatiile ei ca sa inteleaga mai bine cum sa o descrie pe Madame Butterfly si a "furat" o melodie de shamisen dintr-o piesa de teatru pe care trupa japoneza o interpreta si a integrat-o in faimoasa opera.

Pe scurt Sadayakko a fost faimoasa la nivel international inainte sa ajunga faimoasa in Japonia.

Dupa ce s-a intors in tara s-a pus pe treaba si a construit impreuna cu sotul ei un teatru modern, in care si-au utilizat toate cunostintele de regie, lumina si décor pe care le-au invatat in pelegrinajele in strainatate. Au prezentat publicului japonez piese vestice atat traditionale si contemporane vremii si desi vazuta tot ca o gheisa transformata in actrita (deci josul josului societatii) a ajuns sa fie iubita de toti si sa influenteze pe multi.

Cartea povesteste in detaliu viata lui Sadayakko, de la momentul in care a fost vanduta casei de geisha pana la moartea acesteia, despartind in capitole etapele faimei celebrei femei. Stilul cartii este usor, jurnalistic cu usoare tente melodramatice, dar parca se cuvine pentru o biografie a unei actrite.


Recomand sincer cartea, nu doar celor interesati de Japonia sau actorie ci si pentru oricine interesat sa afle cum a fost influentata imaginea Japoniei in vest si cum unele stereotipuri care dainuie si azi au fost create, cu sau fara voia ei, de o singura persoana.

Anecdota de servici: i-am aratat cartea la o colega japoneza, la care tipa zice "O stiu pe femeia asta." Eu, crezand ca vorbeste despre Sadayakko, zic "da, pai era destul de cunoscuta in perioada respectiva si a influentat foarte mult modul in care Europa si America se raporteaza la Japonia...". Colega ma intrerupe politicos si zice "Nu, nu , n-am auzit de gheisa, dar o stiu pe autoare. Ne plimbam prin aceleasi cercuri cand locuiam in Londra." Na bun atunci. "Daca o mai vezi sa-i spui ca-mi plac cartile ei."