Experienta a fost platita si amenajata de Docastaway o companie care este specializata in vacante in insule aproape salbatice din lume. Reikko a ales "adventure mode" adica categoria cea mai extrema devenind astfel prima femeie din lume naufragiata voluntar. Compania a fost ingrijorata si i-au trimis emailuri de pregatire, dar nu au primit nici un raspuns, din cauza ca Reikko a spus ca vrea sa traiasca pe cat mai salbatic posibil, fara interferenta expertilor.
Grijile companiei s-au adeverit in momentul in care au intalnit-o pe Reikko la aeroport si au aflat ca nu s-a pregatit mai mult de o ora pentru intreaga experienta. Nu si-a adus nimic cu ea si a venit intr-o pereche de blugi. Nu stia nimic despre supravietuire in salbaticie, dar in ciuda avertismentelor Reikko a decis sa ramana. O echipa a firmei Docastaway a ramas cu ea timp de 24 de ore ca sa fie siguri ca era pregatita pentru incercari din punct de vedere psihologic. Dar si-au dat seama ca Reikko nu prea se comporta normal. Umbla desculta pe carbune ca si cand ar fi mers prin casa si a dormit pe pamant in jungla, fara sa se gandeasca ca un animal ar putea urca pe ea in mijlocul noptii.
“Reikko nu a vrut nici un fel de lectie de supravietuire". Cand i s-a spus ca va fi urmarita timp de 24 de ore a rugat echipa sa nu-i spuna nimic. Intr-un final au reusit sa o convinga sa accepte o sulita si o lupa, dar nu au putut sa o convinga sa-si faca o un adapost. Din cauza incapatanarii de care dadea dovada au pus un paznic pe insula sa o protejeze. Fata a fost de accord cu situatia doar daca paznicul urma sa nu fie in raza ei vizuala in nici un moment.
Cand echipa a parasit insula Hori a inceput sa se simta mai bine, zicand ca nu se pricepe la relatiile interumane si ca dorea foarte tare sa fie lasata in pace. In urmatoarele zile insa fericirea i s-a dovedit a fi de scurta durata cand a realizat intr-un final greutatile pe care avea sa le infrunte in salbaticie si singura. In primele zile nu a reusit sa manance destul sau sa gaseasca destula apa sa bea din cauza ca a refuzat sa ia un topor de la echipa Docastaway si sa sparga nuci de cocos cu el. "Ma simteam mai tot timpul ametita si stomacul ma durea de la cat de gol era. Pe langa asta, te simti foarte rau sa nu poti sa-ti speli hainele sau pe tine insuti. Dupa 5 zile m-a apucat disperarea ca urma sa mai petrec inca 13 zile pe insula".
Dar Hori a inceput sa se adapteze mediului destul de repede, invatandu-se sa stranga mancare cu echipamentul pe care-l avea la indemana. S-a urcat pe palmierii mai mici pentu a prinde niste nuci de cocos si le-a crapat folosing pietre. A prins pesti cu pistolul cu sulita pe care l-a primit si a ajuns sa fie atat de buna incat sa reuseasca sa prinda un peste pe ora. Cu focul facut din parul nucii de cocos si cu o lupa a reusit sa gateasca pestele. In ultima zi pe insula, spre surprinderea multora, a reusit sa si prinda o soparla si sa o gateasca pentru cina.
Dupa ce s-a intors in siguranta acasa Hori este fericita ca experienta este acum in trecut. "In general imi place sa petrec timp singura dar dupa 19 zile petrecute pe o insula pustie mi-am dat seama ca o lume fara oameni nu este o lume in care vreau sa traiesc. Vreau sa traiesc intr-o societate si acum inteleg cat de importante sunt lucrurile pe care le am in viata.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu