Ca sa stim de o treaba

Am zis in postarea trecuta ca mai exista inca doua mini-documentare pe subiectul problemelor cauzate de piata muncii din Japonia. Le postez mai jos ca sa stim de-o treaba.

After the recession of the 1990s, Japan’s white collar salarymen increasingly must work arduous hours for fear of losing their jobs. This often leads to depression and suicide. See the project at http://mediastorm.com/clients/japans-disposable-workers-overworked-to-suicide-for-pulitzer-center


Kamagasaki, Osaka, Japan used to be a thriving day laborer’s town. Today, it is home to approximately 25,000 unemployed and elderly men, many of whom are also homeless. See the project at http://mediastorm.com/clients/japans-disposable-workers-dumping-ground-for-pulitzer-center

Muncitorii din net cafe-uri

In Japonia, piata muncii e foarte competitiva. Cred ca am spus multe despre subiect pana acum. Si s-a scris multa literature despre modul in care sistemul actual duce la saracie, depresie si suicid. Pe acest subiect recomand videoclipul de mai jos, dintr-o serie de 3 parti, care catalogheaza problemele care au aparut in societatea japoneza ca urmare a modului in care se lucreaza.

Muncitorii din net café-uri se refera la muncitorii temporari care nu au salarii destul de mari incat sa-si poata permite sa inchirieze un apartament in orasul in care lucreaza

Japan's Disposable Workers: Net Cafe Refugees from MediaStorm on Vimeo.

Uimire si cutremur

Cultura organizationala japoneza... multe mai am sa spun despre ea. Chiar si inainte sa ma angajez la o firma japoneza puteam clar sa-mi dau seama de diferentele de gandire si comportament a angajatilor europeni fata de cei japonezi. Sau poate ca nu chiar toti europenii.


Pot sa zic sincer ca Europa de est se aseamana in anumite puncte mai degraba cu Asia decat cu Europa de vest. Cel putin din comportamentul romanesc, am ajuns la concluzia ca ne asemanam mai tare in anumite lucruri cu japonezii decat cu vesticii(sau poate o fi doar modul in care am fost crescuta eu, nu stii).



Dar sa dau doua exemple vagi de aceasta diferenta, ca sa nu explic toata intriga, in caz de vreti s-o cititi:
  • Cand Amélie face o greseala sefa ii spune ca a facut de rusine toata echipa. Amélie spune ca nu a facut de rusine pe nimeni inafara de sine.
  • Sefa se duce la toaleta ca sa planga, dorind sa fie singura si sa nu strice fatada pe care o are cu colegii de servici. Amélie vine sa o consoleze, in spirit de colegialitate si intelegere. Sefa o vede ca pe un afront.





Cartea este satira, sper, ca altfel nu inteleg cum ar putea o angajata sa se comporte la propriu ca o nebuna fara sa fie data afara din firma. Filmul este foarte bun, ironic, iar actrita Sylvie Testud (care joaca rolul principal) a si luat un premiu Cesar pentru prestatia oferita. Recomandate amandoua, daca le citesti cu mentalitatea potrivita.



Si apropo, titlu face referire la modul in care trebuie sa te comporti cand te intalnesti cu imparatul Japoniei: sa-l privesti cu uimire si cutremur."

Nici Eva nici Adam

Amelie Nothomb este o scriitoare francofona, fiica a unor diplomati Belgieni care si-a petrecut primii ani din viata in Japonia, in timp ce parintii ei lucrau acolo la ambasada. Perioada acea din copilarie, desi relativ scurta, a marcat-o profund, considerand plecarea din Japonia ca fiind o despartire de nesuportat.

Intre timp, incepand din 1992 incoace, a scris cam un roman pe an, carti usurele din punctul meu de vedere, dar foarte amuzante si bine vazute de criticii literari, cu un limbaj extrem de variat. In liceu am citit cam 6 din cartile ei, incepand evident cu cele in care era mentionata Japonia.

Cele doua carti (Stupeur et tremblement si Ni d’Ève ni d’Adam) descriu perioada din tineretea autoarei, cam de pe la 20 de ani, cand s-a intors in Japonia sa lucreze la o firma international autohtona. In Stupeur et tremblement isi descrie viata profesionala in timp ce in Ni d’Ève ni d’Adam o descrie pe cea personala. Amandoua carti au dat nastere la doua adaptari cinematografice, una care a aparut acum cativa ani (si despre care voi vorbi intr-o alta postare) si una care a aparut la sfarsitul anului trecut, dupa cum descrie trailerul de mai jos.

Recomand cartea, daca nu pentru subiectul impresionant atunci pentru limbajul amuzant si pentru a citi cum o mama japoneza pune la punct pretendetele pentru fiul sau.



Big Hero 6

Si uite ca intre momentul in care am zis sa fac o postare despre film si momentul in care o fac s-o trezit un Oscar sa-i sara in brate (pe langa Golden Globe si BAFTA). Sa-i fie de bine ca-l merita!


Filmul Big Hero 6, bazat pe benzile desenate cu acelasi nume este primul film animat facut de Disney dupa ce au cumparat Marvel Entertainment (compania care detine drepturile pentru mai gata toate filmele cu supereroi de pe piata- cu siguranta cel putin cei din Avengers) si reda povestea extrem de modificata a eroului Hiro Hamada in timp ce acesta se imprieteneste de robotul Baymax (din varii motive).





Nu as dori sa fac o recenzie filmului, ca aia poate fi gasita pe orice site, dar vreau sa atrag atentia asupra unor detalii interesante legate de productia filmului:

  • Merita spus faptul ca personajul principal, Hiro Hamada, jumate japonez jumate american este jucat de Ryan Potter, la randul lui actor de origini japonezo-americane, prima data cand o astfel de situatie are loc intr-un film Disney.
  • Locatia filmului este orasul San Fransokyo, existent in realitatea alternativa in care San Fransisco a fost reconstruit de imigranti japonezi dupa cutremurul din 1906 care a distrus o mare parte din oras. Se pot observa elemente de design japonez (de exemplu tori) aplicate pe fundalul caricatural californian (Golden gate bridge)
  • Cand a fost lansat in Coreea de Sud toate numele japoneze au fost schimbate in variante mai "neutre" din cauza problemelor diplomatice dintre cele doua tari, si chiar si asa a cauzat problem cu anumite scene din film in care aparea steagul japonez






Clopot suzu (鈴)

Clopoteii suzu (鈴) sunt clopotei rotunzi Shinto care contin pietricele producatoare de zgomot in interior. Desi se pot gasi in multe marimi cei pentru brelocuri au denumirea speciala de omamori お守り.






In templele Shinto un suzu mare pazeste intrarea si se spune ca daca-l zdrangani atragi kami si odata cu ei potere pozitiva si respingi spiritele rele. Suzu mai micuti, care pot fi tinuti in mana, se folosesc in cadrul ceremoniilor Shinto pentru a oferi un cadru cvasi muzical actiunilor

Motivul penru care am decis sa fac o mica postare despre suzu este faptul ca designul lor a fost folosit pe post de inspiratie pentru personajul Baymax din filmul animat Big Hero 6, despre care vreau sa vorbesc saptamana viitoare, avand in vedere faptul ca se bazeaza pe o serie de benzi desenate care au loc in Japonia.

Taiteii japonezi

Acum cateva zile am cumparat o revista cu retete, ca sa mai imi vina idei de ce sa fac si am ajuns sa citesc un articol despre taitei si bucatariile internationale care ii folosesc. In Asia este plin de taitei de diferite forme, gusturi si origini, asa ca m-am gandit sa spun o vorba doua despre ei aici.

In Japonia se mananca, in general, 6 tipuri de taitei: ramen, udon, soba, sōmen, hiyamugi si shirataki.


Ramenii sunt taitei pe baza de faina de grau, sare, apa si kansui care e tot un fel de apa, dar mai alcalina, cu aluat care este crescut inainte sa fie intins. Au fost importati din China in perioada Meiji si se servesc in general in supe.


Udon sunt cei mai grosi din taiteii serviti in bucataria chinezeasca (cu diametru de 4-6mm), facuti pe baza de grau. Sunt serviti reci in vara cu un sos sau in mancaruri calde pe perioada iernii.



Soba sunt facuti din hrisca si se pot cumpara proaspeti sau uscati. In general se servesc calzi, cu supa, dar pot fi pregatiti si reci cu sos.


Shirataki sunt taiteii transparenti facuti din konnyaku (o planta care da un fel de preparat asemanator cu cartoful dulce). Sunt gumosi si se folosesc ca sa adauge un pic de textura in plus la mancaruri precum sukiyaki.


Sōmen sunt subtiri, albi si pe baza de grau. Seamana foarte tare cu niste udon subtire si este folosit de multi japonezi pe perioada verii ca sa se racoreasca.


Hiyamugi sunt taitei de grau, de culoare roz sau maronie, similari cu sōmen si cu udon, si serviti in aceleasi genuri de preparate.