Hai sa vorbim un pic despre modul in care cultura organizationala din Japonia se revarsa in Europa prin intermendiul firmelor japoneze internationale.
Dupa cum am mentionat, de o saptamana deja lucrez la firma japoneza Bridgestone, cunoscuta la nivel mondial pentru anvelopele pe care le vinde. Inca din primele 3 zile (pe langa o serie incredibil de mare de acronime pe care a trebuit sa le invat) am inceput sa fiu educata intru conceptele japoneze care guverneaza modul in care functioneaza compania.
Desi si-a propus sa devina o “companie internationala cu inceputuri in Japonia”, inca se mai vede gandirea de tip “companie japoneza cu birouri internationale”. Cel mai bine, pe langa evidentii angajati japonezi trimisi sa tina lucrurile sub control, se poate observa aceasta gandire in sustinerea ideii de nemawashi (根回し), chiar si de managerii europeni.
Conceptul in sine reprezinta un proces informal de luare a deciziilor pentru a pune in aplicare o schimbare sau un proiect. Aceste decizii, sustineri si feedback au loc inaintea discutiei propriu zise, care are loc mai mult de fatada decat de a analiza si a decide efectiv asupra actiunilor ce trebuiesc intreprinse pentru efectuarea schimbarii/proiectului.
Cuvantul nemawashi in sine inseamna “a invarti dupa radacini” si era folosit original in sensul literal, legat direct de transplantarea copacilor.
Este interesant si de vazut ca lipsa acestui nemawashi duce la refuzul de a coopera a angajatilor, care se simt neimplicati in proces in momentul in care trebuie sa afle despre o anumita situatie doar in momentul in care intalnirea oficiala are loc.
Si sa o luam de la capat
Nu-mi vine sa cred de cand nu am mai apucat sa mai scriu. Ce-i drept, am trecut prin foarte multe schimbari personale de la ultima postare. Acum ca am terminat masterul, m-am mutat in alta tara si lucrez intr-o firma japoneze international as putea zice ca “I’m living the dream”. Asa ca a venit timpul sa re-incep updatarea constanta a blogului si sa continui sa impartasesc cat mai multe informatii despre Japonia, asa cum mi-am propus in momentul in care am inceput sa-l scriu.
Ca informatie scurta de (re)inceput, astazi, excelenta sa Keiji Yamamoto,ambasadorul Japoniei in Romania va participa la ora 18:00 la vernisajul expoziției „Kumamoto Artpolis – Arhitectura și comunicare”, expozitie de fotografii cu lucrari ale arhitecturii japoneze contemporane, organizata de Ambasada Japoniei, Japan Foundation şi Muzeul Banatului. Expozitia va fi gazduita in Bastionul Cetatii si va fi deschisa publicului pe perioada 17– 30 noiembrie 2014.
Mai multe informatii puteti gasii aici
Ca informatie scurta de (re)inceput, astazi, excelenta sa Keiji Yamamoto,ambasadorul Japoniei in Romania va participa la ora 18:00 la vernisajul expoziției „Kumamoto Artpolis – Arhitectura și comunicare”, expozitie de fotografii cu lucrari ale arhitecturii japoneze contemporane, organizata de Ambasada Japoniei, Japan Foundation şi Muzeul Banatului. Expozitia va fi gazduita in Bastionul Cetatii si va fi deschisa publicului pe perioada 17– 30 noiembrie 2014.
Mai multe informatii puteti gasii aici
Satoshi Kon
Satoshi Kon (今 敏) a fost un regizor, animator si mangaka care a regizat filme precum Perfect blue sau Paprika si a influentat regizori americani precum Darren Aronofsky sau Christopher Nolan. Am ales videoclipul de mai jos pentru a va arata, intr-un mod concentrat, geniul acestiu regizor si a va prezenta pe scurt lucrarile personale pe care a reusit sa le faca inainte de a muri de cancer.
Jurnalul lui Yoko
Jurnalul unei fetite japoneze din timpul celui de-al doilea razboi mondial, care a murit in atacul cu bomba atomica de la Hiroshima nu va ajuge vre-odata la fel de faimos ca cel al lui Anne Frank, dar cu siguranta trebuie citit pentru a avea o mai bune intelegere a vietii civililor in timp de razboi.
Si desi este similar cu cel a lui Anne Frank din acest punct de vedere, pot intelege clar de ce nu este la fel de cunoscut. In primul rand jurnalul este scris ca urmare a unei teme de casa pe care Yoko a fost rugata sa o scrie. Din acest motiv se poate observa caracterul mai mult sau mai putin scolar al intregii relatari, dar uneori, pe parcursul zilelor, se intrezaresc sentimentele unei fetite speriate de razboi, obosita de munca fizica pe care trebuia sa o depuna pentru efortul militar si speriata de idea ca tatal ei s-ar putea sa nu se mai intoarca de pe front.
La fiecare cateva pagini, autorul cartii (care este mai mult decat doar jurnalul lui Yoko) adauga pagini de explicatii langa fiecare cateva pagini, care explica cititorului la rece situatia lui Yoko si defineste cuvintele care definesc o realitate cu care Yoko era obisnuita, dar pe care cititorul nu o cunoaste de loc. Carte este completata de o serie de eseuri scrise de rudele (in viata), prieteni si cunostinte ale lui Yoko, intregind imaginea jurnalului fetitei si analizand evenimentele razboiului cu mentalitatea unor oameni trecuti prin viata care nu mai sunt influentati de propaganda de razboi.
Si desi este similar cu cel a lui Anne Frank din acest punct de vedere, pot intelege clar de ce nu este la fel de cunoscut. In primul rand jurnalul este scris ca urmare a unei teme de casa pe care Yoko a fost rugata sa o scrie. Din acest motiv se poate observa caracterul mai mult sau mai putin scolar al intregii relatari, dar uneori, pe parcursul zilelor, se intrezaresc sentimentele unei fetite speriate de razboi, obosita de munca fizica pe care trebuia sa o depuna pentru efortul militar si speriata de idea ca tatal ei s-ar putea sa nu se mai intoarca de pe front.
La fiecare cateva pagini, autorul cartii (care este mai mult decat doar jurnalul lui Yoko) adauga pagini de explicatii langa fiecare cateva pagini, care explica cititorului la rece situatia lui Yoko si defineste cuvintele care definesc o realitate cu care Yoko era obisnuita, dar pe care cititorul nu o cunoaste de loc. Carte este completata de o serie de eseuri scrise de rudele (in viata), prieteni si cunostinte ale lui Yoko, intregind imaginea jurnalului fetitei si analizand evenimentele razboiului cu mentalitatea unor oameni trecuti prin viata care nu mai sunt influentati de propaganda de razboi.
Sailor Moon nu vrea sa dispara
Dupa cum poate stiti sau poate nu, dar seria Sailor Moon, una din cele mai faimoase serii de anime-uri aparute vreodata, are mai bine de 20 de ani. Manga s-a lansat in 1991 si anime-ul in 1992, asa ca ce s-au gandit japonezii sa faca ca sa aniverseze mai bine de doua decenii de la lansarea fenomenului mondial? Printre re-lansari de manga, un muzical nou si multe, multe jucarii, au decis sa refaca anime-ul.
Noul anime, intitulat Sailor Moon Crystal, va urmari mai in de-aproape manga-ul original a lui Naoko Takeuchi, cu animatie moderna si seiyuu noi, Kotono Mitsuishi fiind singura care isi va relua rolul din anime-ul initial(ea fiind vocea lui Usagi)
Serialul va avea 26 de episoade care vor aparea in prima si a treia sambata a fiecarei luni, in streaming la nivel mondial cu subtitrari in 12 limbi. Primul episod a aparut sambata trecuta si a fost vizualizat de mai bine de un milion de ori in doua zile ceea ce demonstreaza ca seria inca are destui fani.
Desi o mare parte a fanilor critica stilul animatiei, si spun ca personajele nu mai ai aceasi expresivitate ca in seria originala, eu una sunt mai mult decat incantata. Animatia e de cea mai inalta calitate, intriga urmeaza mai gata pas cu pas povestea din manga si nu se mai tot lungeste episodul cu video-uri repetate cu atacuri si transformari. Nu mai exista problema cu monstrul saptamanii care trebuie intotdeauna infruntat in interiorul aceleiasi formule si asa ca mai mult timp va fi folosit pentru definirea personajelor in interiorul seriei, a motivatiei si a dezvoltarii lor personale pe parcursul episoadelor.
Noul anime, intitulat Sailor Moon Crystal, va urmari mai in de-aproape manga-ul original a lui Naoko Takeuchi, cu animatie moderna si seiyuu noi, Kotono Mitsuishi fiind singura care isi va relua rolul din anime-ul initial(ea fiind vocea lui Usagi)
Serialul va avea 26 de episoade care vor aparea in prima si a treia sambata a fiecarei luni, in streaming la nivel mondial cu subtitrari in 12 limbi. Primul episod a aparut sambata trecuta si a fost vizualizat de mai bine de un milion de ori in doua zile ceea ce demonstreaza ca seria inca are destui fani.
Desi o mare parte a fanilor critica stilul animatiei, si spun ca personajele nu mai ai aceasi expresivitate ca in seria originala, eu una sunt mai mult decat incantata. Animatia e de cea mai inalta calitate, intriga urmeaza mai gata pas cu pas povestea din manga si nu se mai tot lungeste episodul cu video-uri repetate cu atacuri si transformari. Nu mai exista problema cu monstrul saptamanii care trebuie intotdeauna infruntat in interiorul aceleiasi formule si asa ca mai mult timp va fi folosit pentru definirea personajelor in interiorul seriei, a motivatiei si a dezvoltarii lor personale pe parcursul episoadelor.
Dorayaki どら焼き
Ca sa ma laud cu setul de dorayaki pe care l-am facut saptamana trecuta
Reteta e foarte simpla:
Timp de preparare a ingredientelor: 20 min Timp de gatit: 40 min
Ingrediente:
4 oua 140 gr de zahar 2 linguri de miere 160 g de faina 1 lingurita praf de copt 1-2 lingurite apa 2 linguri ulei Pasta Azuki
Mod de lucru:
Intr-un bol mare se combina ouale, zaharul si mierea si se amesteca bine pana cand devine pufos. Se adauga treptat faina si praful de comp si se incorporeaza. Amestecul se pune la frigider pentru 15 minute.
Cand au trecut minutele se adauga 1-2 lingurite de apa la amestec ca sa-l fluidizeze un pic. In principiu ar trebui sa fie mai tare decat amestecul de pancakes. Cu cat e amestecul mai lichid cu atat o sa fie clatitele mai plate.
Se incalzeste o tigaie nonaderenta la foc mediu, se unge cu putin ulei si se toarna jumate de polonic de amestec. Se gateste pe ambele parti si se pune clatita intr-o farfurie, dupa care se acopera cu un prosop umed ca sa nu se usuce.
In final se face sandwich cu doua clatite si pasta Azuki in mijloc. Daca nu se serveste imediat recomand sa inveliti in folie de plastic (dupa ce s-au racit clatitele) si sa le pastrati in frigider. Tin 3 zile.
Reteta e foarte simpla:
Timp de preparare a ingredientelor: 20 min Timp de gatit: 40 min
Ingrediente:
4 oua 140 gr de zahar 2 linguri de miere 160 g de faina 1 lingurita praf de copt 1-2 lingurite apa 2 linguri ulei Pasta Azuki
Mod de lucru:
Intr-un bol mare se combina ouale, zaharul si mierea si se amesteca bine pana cand devine pufos. Se adauga treptat faina si praful de comp si se incorporeaza. Amestecul se pune la frigider pentru 15 minute.
Cand au trecut minutele se adauga 1-2 lingurite de apa la amestec ca sa-l fluidizeze un pic. In principiu ar trebui sa fie mai tare decat amestecul de pancakes. Cu cat e amestecul mai lichid cu atat o sa fie clatitele mai plate.
Se incalzeste o tigaie nonaderenta la foc mediu, se unge cu putin ulei si se toarna jumate de polonic de amestec. Se gateste pe ambele parti si se pune clatita intr-o farfurie, dupa care se acopera cu un prosop umed ca sa nu se usuce.
In final se face sandwich cu doua clatite si pasta Azuki in mijloc. Daca nu se serveste imediat recomand sa inveliti in folie de plastic (dupa ce s-au racit clatitele) si sa le pastrati in frigider. Tin 3 zile.
Pompei-ul Japoniei
In decembrie 2012 au fost gasite amasitele unui barbat imracat in armura lamelara din perioada Kofun in orasul Shibukawa, prefectura Gunma. Situl Kanai Higashiura a fost ingropat ca urmare a eruptiei Harunayama Futatsudake (榛名山二ッ岳) de la inceputul secolului 6 (care a erupt di nou in mijlocul aceluiasi secol). Alte locatii precum Kuroimine (黒井峯遺跡) si Nakasuji (中筋遺跡) au fost de asemenea afectate, iar nivelul de conservare i-a facut pe oamenii de stiinta sa numeasca locatia Pompei-ul Japoniei.
Deasupra armurii s-a gasit de asemenea un craniu de copil. Calculand dupa lungimea femurului (43,3 cm), cercetatorii au ajuns la concluzia ca barbatul imbracat in armura acea o inaltime de 163 centimeters, ceea ce era media pentru acea perioada. A fost gasit cu genunchii si degete indoite.
Deasupra armurii s-a gasit de asemenea un craniu de copil. Calculand dupa lungimea femurului (43,3 cm), cercetatorii au ajuns la concluzia ca barbatul imbracat in armura acea o inaltime de 163 centimeters, ceea ce era media pentru acea perioada. A fost gasit cu genunchii si degete indoite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
