Dau in Anglia mai mult decat in Japonia

Problema mea eterna e ca atunci cand sunt interesata de un anumit subiect incep si caut tot ce e adiacent cu acel lucru. Asa am inceput sa invat germana de la pasiunea mea pentru Japonia (poveste lunga, nu o descriu acuma).

Astazi, dupa o zi nu tocmai placuta am vrut sa ma relaxez cu o cana de ceai. Mi-am facut curat in camera si mi-am scos The tea deck, o serie de carduri de carton, achizitionate de la Carturesti, pe care sunt descrise cele mai cunoscute tipuri de ceaiuri, infuzii, precum si mici gustari pe care le poti manca odata cu ceaiul tau, ca sa aduca mai mult a ritualului britanic de la ora 5 decat a ceremoniei asiatice.

Am zis ca facand ceva dulce o sa-mi mai treaca din suparare si am scos 3 retete care pareau mai dragute, cu speranta ca voi avea capacitatea nervoasa sa le fac. Cu capacitatile era usor, cu ingredientele mai greu, asa ca am scos toate retetele lu mama din dulap si am cautat pana cand am gasit una care sa fie si usor de facut si sa si aiba nevoie doar de chestii care le puteam gasi in casa. Asa am gasit Amaretti din Piemont.

Cu riscul de a transforma blogul in unul despre mancare voi dori sa impartasesc reteta ca-i rapida si al naibii de buna.

250gr zahar pudra
250gr miglade decojite si macinate
1 varf de cutit de praf de scortisoara
1 lingura faina (desi eu as pune 2, ca iasa un pic prea moale cu una singura)
3 albusiri de ou
1/2 lingurita de coaja de lamaie rasa
cateva picaturi de ulei de migdale (amare sau dulci)

Amesteci zaharul pudra cu migdalele, scortisoara si faina. Se toarna albusul de ou cu raspele de lamaie si uleiul de migdale.

Incalzesti cuptorul la 175 de grade, pui pe o tava hartie de copt si torni amestecul. Poti sa-l lasi in gramajoare, poti sa-l pui intreg si dupa aia tai in bucatele, cum vrei.
Lasi 15 minute la cop si gata.

green tea Pictures, Images and Photos

De mers, merge foarte bine cu un ceai verde, daca se poate si cu aroma usor acrisoara de fructe, ca sa contrabalanseze cu dulceata prajiturii si sa mearga bine cu gustul usor de lamaie.

Iertati-mi lectia de gastronomie de azi, dar nu a fost deloc o zi buna pentru mine.

Moment de liniste

Astazi, in timp ce apunea soarele dupa blocuri m-am delectat cu ultima rezerva din ceaiul meu preferat pe care nu-l mai gasesc in comert la momentul de fata (il cheama Geisha si l-am luat de la Diverta, acum jumate de an sau chiar mai bine). Am pus in DVD o compilatie numita Japonia, pe care o am de la o benzinarie OMV din Alba, parca, de acum un an si am admirat culorile schimbatoare de pe cer.

Putine momente in viata iti aduc asa o liniste sufleteasca si azi, cand mi-am terminat ultimul strop dintr-un ceai pe care nu cred ca-l voi mai gasi, mi-am readus aminte un citat din Memoriile unei geishe, poate citatul meu preferat din acel film.

Chairman: We must not expect happiness, Sayuri. It is not something we deserve. When life goes well, it is a sudden gift; it cannot last forever...

Tanjesc sa merg in Japonia, dar momentele de fericire ale acestui gaijin pot fi regasite si in tara sa natala :)

Tea Garden Pictures, Images and Photos

Akira Kurosawa-Yume

Cine nu a auzit de Akira Kurosawa? Hai sa fim seriosi, omul e un geniu si o raritate exceptionala. Mai ziceti-mi inca 5 regizori internationali care au la fel de multe filme de cult ca si el (in afara de Scorsese si hai sa zicem Spielberg mie nu-mi vin altii in minte).

Cum am o pasiune incredibila pentru om vreau sa va prezint poate partea cea mai frumoasa din filmul sau "Dreams" sau "Yume".
Prezinta un sat jaonez traditional neatins de tehnologie.



Japonia si influenta americana (partea 2)

Deoarece sunt instruiti inca de mici in spiritul japonez, aproape toti sunt gata sa-si petreaca tot timpul lucrand, fiind perfect constienti de faptul ca bunastarea firmei in care lucreaza depinde de ei, doar de ei, si de trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru a avansa firma pe cele mai inalte culmi de performanta si competitivitate.

Sa nu intelegeti gresit. Japonia este singura tara pe care o accept in totalitate cu bune si cu rele, chiar daca nu intotdeauna cad de acord cu restul lumii intre ceea ce inseamna bun si ceea ce inseamna rau. Ii admir in totalitate, dar am mari dificultati in a mai vedea, uneori, unde e Japonia de alta data in spatele celei de acum.

Nu poti sa nu te intrebi ce s-a intamplat cu acea tara care se pare ca a disparut in totalitate dupa cel de-al doilea razboi mondial. Nu avea cum sa se schimbe asa de tare intr-un timp asa de scurt. Nu intr-un mod fundamental nou, in nici un caz. Fiindca indiferent ce ar crede americanii, ei nu au reusit nicicand sa cucereasca Japonia, nu in adevaratul sens al cuvantului.

japanese street fashion Pictures, Images and Photos

Japonia trece printr-o criza, nu exista nici un dubiu pe acest front, dar au dreptate oare batranii care spun ca nimic din vechea Japonie nu mai exista? Ca a fost cu totul inghitita acea Japonie de gigantul American?

Poate in Tokyo se poate vedea cel mai tare influenta gaijinilor asupra mentalitatii, dar nu trebuie niciodata sa uitam ca exita o mana de straini la fiecare mie de japonezi, deci sincer influenta noastra asupra lor este mai mica si mai nesemnificativa decat un pumn de sare intr-un ocean. De asemenea, trebuie sa stim ca Tokyo-ul nu este Japonia si daca continua in stilul acesta probabil niciodata nu va mai fi. Nu vreau sa dau apa la moara liberalilor japonezilor si sunt sigura ca ei, fiind acolo in mijlocul situatiei, observa schimbarile sociale mult mai bine decat as putea-o eu vreodata face, dar parea mea este ca fundamentul traditiei si mentalitatii japoneze nu s-a modificat mai de loc. Cel putin nu intr-un mod atat de drastic incat sa cauzeze vreo schimbare majora.

USC Visual Portfolio - Photo 3 Pictures, Images and Photos

Unii japonezi sunt ingrijorati pentru viitorul natiei. In unele aspecte au avansat prea mult, in timp ce in altele au ramas pe loc, e drept, dar nu cred ca e ceva atat de drastic incat sa nu mai poata fi dirijat pe o linie de mijloc, de plutire.
E greu sa mai vezi vechea Japonie in spatele celei noi si stralucitoare, dar sunt sigura ca ea inca mai exista, trebuie doar un pic mai multa truda ca sa o descoperi. Pana intr-un punct asta ma face sa fiu fericita fiindca astfel, doar cei care sunt dispusi sa isi consume mult din timpul liber vor avea surpriza placuta sa descopere Japonia pentru ceea ce este cu adevarat. E doar parerea mea de gaijin, dar o mana de oameni din Harajuku si Akihabara in nici un caz nu au puterea sa schimbe secole intregi de traditie. Nimic nu cred ca are puterea sa faca asa ceva.

sashimi Pictures, Images and Photos

Memoirs of a geisha-Transformation

O sa ajung sa va omor cu filmul asta, dar are atatea scene minunate ca nu ma pot abtine sa nu le impartasesc si poate asa va conving, in caz de nu a-ti facut-o deja, sa cititi si cartea

Japonia si influenta americana (partea 1)

Am asteptat cam mult sa scriu articolul asta. Scoala a ajuns sa ma omoare si nu prea am moment libere in care sa-mi adun gandurile.
As dori intai si inainte de toate sa ii multumesc mult unui preten pentru mesajul cu care m-a covins, in final, sa scriu ceea ce-mi umpluse mintea de ceva timp.



Dupa cum probabil aveti deja o idee, mai ales daca frecventati blogul acesta, Japonia este o tara a contrastelor. A contrastelor foarte, foarte mari, cauzate cel mai probabil de o inradacinare prea puternica in trecut si un respect pentru valorile traditionale prea mult impus, peste care s-a adaugat, poate un pic cam repede, poate un pic cam dezorganizat, un punct de vedere si o mentalitate vestica. Japonezii, ca in toate celelalte moment ale istoriei lor cand au preluat influente straine(cele americane inlocuindu-le pe cele chineze de aceasta data) le-au subtilizat pana le-au adus la rang de arta (vezi kimonourile, zen-ul, ceremonia ceaiului, etc.). Problema pe care o vad eu si cu care unii japonezi par sa nu fie de acord este cea a suprasolicitarii comportamentului american doar de dragul modei.



In zilele noastre tot ce vine din America, pentru japonezi, este considerat demn de luat in considerare, nu datorita valorii sale intrinseci, ci datorita locului sau de provenienta. O mare parte a adolescentilor zilelor noastre nu mai au un respect pentru valorile traditionale japoneze si prefera sa adopte modul de gandire american. Problema este cat de mult s-a disipat acest mod de gandire, aces consumerism fara rost, cu adevarat in tara soarelui rasare?



Datorita spiritului mai degraba conservativ al tarii, in general, este usor de observant, mai ales in orasele mai mici decat Tokyo si Kyoto, o adanca inradacinare in modul de gandire cu care japonezii au reusit sa se deosebeasca fundamental de restul popultiei lumii si o preluare doar superficiala a acestei ‘mode’ americane. Inca exista politetea nipona faimoasa, inca exista respectul pentru batrani, inca exista perseverenta in tot si in toate(uneori dusa la extreme din punctul meu de vedere) inca exista activitati extrascolare create in jurul activitatilor trditionale, gen origami, ikebana si sado. Dar aceste ramasite de cultura palesc in momentul in care ai norocul (sau ghinionul?) sa ajungi in Tokyo.

Ca nu cumva sa aveti o impresie gresita despre capitala Japoniei-Tokyo in nici un caz nu reprezinta Japonia. Este o alta lume, o alta cultura, o alta mentalitate, total diferita de orice a-ti putea gasi in restul arhipelagului. Diferita de ce a-ti putea gasi in oricare alt colt din restul lumii, zic eu (desi Seoul cam vine din urma). Daca nu te simti alienat de comportametul ‘nativilor’ sau mai bine zis de indiferenta totala pe care o au fata de tine, un biet gaijin care pare ca s-a ratacit in locul in care nu trebuia, cu siguranta te va incerca un sentiment de uimire cu tente de frica atunci cand zecile de neoane din Harajuku iti vor lua ochii incercand sa iti vanda produse a caror nume oricum nu le intelegi.





Japonia a disparut de mult din Tokyo, si micile locuri de refugiu, precum curtile templelor sau parcurile publice (vezi faimosul Ueno) iti dau impresia de prea putin si prea tarziu. Orasul a fost inghitit de-a dreptul de monstrul creat de americani si adus la rang de arta de catre japonezi-marketingul.


Orice creator de moda care a ajuns in pana de inspiratie trebuie doar sa se plimbe pe strazile din Harajuku si deja si-a gasit ideile pentru urmatorii doi ani. Bineinteles, ideile pe care ti le ofera pe tava adolesccentii japonezi trebuie modificate, fiindca rar intalnesti un vestic care sa poata purta hainele nebunesti defilate pe stazile in Tokyo. Ei, japonezii, sunt cu cel putin 3 ani inainte din toate punctele de vedere, chiar si cel al modei.



Daca ajungi sa te plimbi prin Akihabara vei ajunge sa vezi aparate electronice care nici prin minte nu i-ar trece cuiva, nici macar unui inamorat de tehnologie, ca ar putea exista. Termenul anglofon de ‘geek’ este de mult timp surclasat de mai potentul ‘otaku’. La fel precum tehnologia le este mai avansata asa si pasionatii sunt mai specializati, mai cunoscatori, mai deschisi la orice noutate, care, pe piata etern schimbatoare a Japoniei, azi a aparut si maine e deja intrata in istorie.

Promisiune

Mi-a fost mai greu sa ma obisnuiesc cu programul din semestrul acesta la scoala, dar sa stiti ca nu am neglijat blogul. In timpul liber pe care-l mai gaseam prin pauze am reusit sa scriu un articol pe care-l voi posta in saptamana aceasta si viitoare, in doua parti, despre modul in care cultura vestica pare sa fi inundat Japonia si cum locuitorii acesteia tind sa creada ca practicile traditionale dispar fiindca nu mai au 'enoriasi'.

Intre timp va las cu o melodie si promit ca revin in forta ^_^

Becoming a geisha

Wow, n-am mai postat de mult. Lipsa de timp, nu lipsa de dorinta, credeti-ma. Scoala m-a cam acaparat, dar reincerc sa-mi intru in ritm

Acum doua zile am avut norocul sa vad la televizor un foarte frumos documentar facut despre procesul prin care o femeie din zilele noastre poate deveni geisha. Am si mai mare noroc ca documentarul se gaseste si pe youtube, dar, asa cum trebuie pentru putin echilibru, am ghinionul ca nu-l pot embedd-ui ci numai sa ofer linkul. Va promit ca daca-l accesati nu veti regreta. Pe mine chiar m-a mirat cat de aproape de adevar a fost filmul Memoriile unei geishe.

Video-ul is gasitiaici

Am impresia ca intre timp ea a devenit geisha. Numele ei e Kikuyu
Photobucket