The Power to Compete: An Economist and an Entrepreneur on Revitalizing Japan in the Global Economy

Dupa cum probabil am mai spus, in momentul de fata citesc foarte mult din cauza ca lucrez la 1 ora jumate de casa. Asa ca in fiecare zi, cam 3 ore, stau pe tren sau pe autobuz si citesc. Ca urmare a cititului intens, destul de repede raman fara idei despre ce ar mai trebuie sa incep, asa ca mi-am facut cont pe Goodreads si primesc tot felul de recomandari, sau articole cu recomandari.

Un articol relativ recent pe care l-am citit de pe pagina de Facebook a lui Goodreads a fost despre blogul lui Bill Gates (va dati seama ca traim intr-o lume a internetului, nu?). In blogusorul lui are o serie de carti pe care le recomanda pentru diverse motive. Una din acele carti este titlul postarii.

The Power to Compete: An Economist and an Entrepreneur on Revitalizing Japan in the Global Economy-a fost scrisa ca o serie de dialoguri prelungite intre Mikitani Hiroshi (CEO al Rakuten, cea mai mare companie de e-commerce din Japonia in momentul de fata, cu o valoare neta de 8 miliarde de dolari) si tatal sau Mikitani Ryoichi (profesor emerit al Universitatii din Kobe si profesor al Univeritatii Yale) despre directia strategica pe care o considera ei ca ar trebui sa o urmeze Japonia pentru a putea redeveni puterea mondiala din anii 80.

Fotogalerie

Hiroshi Mikatani a facut parte din consiliul primului Ministru Abe referitor la reforma economica pe care dorea sa o implementeze. In principal carte se axeaza pe propunerile pe care Hiroshi-san le-a facut si modul in care acestea au fost gandite. 

Ofera informatii interesante despre aspectre precum competitivitatea scazuta a angajatilor japonezi, efectul "Galapagos" pe care-l au in momentul de fata legile si reglementarile japoneze menite special pentru piata interna, ne luand in considerare nevoile internationale, educatia si protectia sociala, pentru a creste forta de munca interna si a o califica mai bine. 

Dintre cei doi Hiroshi-san vorbeste mai mult si se agita mai tare, Ryoichi-san e mai japonez, raspunzand uneori total pe langa intrebare doar ca sa ramana politicos. Are cunostinte foarte multe despre economie si teorie economica, dar nu poate intotdeauna sa inteleaga ce vrea sa spuna fiul lui cu privire la activitati contemporane legate de IT.

Puncte de vedere interesante amandoua si o prezentare inedita a probemelor economice ale Japoniei, care te fac sa-ti dai seama ca tara nu mai e la fel de eficienta cum era acum cativa ani. Merita citita, daca exista interes pe subiect.

RimOnO

Dragalasenia de mai jos este noul concept auto prezentat de firma japoneza Rimono, cu baterie electrica si carcasa din bumbac polistirat, jumi masina juma scooter acoperit. Cu o viteza maxima de 35 de km pe ora poate sa parcurga 30 de kilometrii intre doua incarcari ale bateriei. Nu pare mult, dar daca stam sa ne gandim ca masinuta e facuta pentru transportul in interiorul marilor orase, pare destul pentru o zi de rezolvat treburi.

"Am casa, dar nu vreau sa stau in ea"

別にホームレスなわけじゃなくて、家にかえりたくないだけ (Betsu ni hōmuresuna wake janakute, ie ni kaeritakunai dake)

Fraza auzita adesea la nomikai-uri (飲み会 - petrecere cu bautura), rostita cel mai adesea de barbati cu varste intre 30 si 40 de ani, cel mai adesea kaisha-in (会社員 angajat in companii). Barbati care dupa o naveta de 90 de minute nu vor sa se intoarca inapoi la casa din suburbie in care sotia care nu lucreaza (専業主婦 sengyō shufu) este dedicata in totalitate cresterii copiilor. Prefera sa lucreze mai mult si sa stea intr-un hotel capsula  (カプセル ホテル kapuseru hoteru) doua-trei seri pe saptamana. Si multa lume il intelege. Straniu pentru cineva care nu stie cultura, dar perfect normal in Japonia.


Problema e alta. Un numar din ce in ce mai mare de companii nu mai permit overtime pentru cel putin 1 zi pe saptamana. Sistemul audio al copaniei anunta la ora 8 seara ca "Astazi nu e zi lunga. Hai sa parasim cu totii cladirea la 8." Producatorul de mancare Ajinomoto a redus ora de plecare la 6, ceea ce este de neinteles in Japonia. Unele companii chiar ofera bonusuri daca pleci la timp de la servici!

Conceptul de echilibru indre viata privata si publica incepe sa capete teren in Japonia. Poate nu neaparat de dragul angajatilor, dar cu siguranta fiindca studiu dupa studiu demonstreaza cum statul peste program costa. Curentul, apa si aerul conditionat pe de-o parte, oboseala, problemele medicale si imaginea proasta a companiei pe de alta.

Dar ceea ce nu inteleg inca oamenii de stiinta si companiile care le asculta studiile e faptul ca angajatii nu mai simt dorinta sa se intoarca acasa. Unii angajati se strecoara inapoi la birou dupa ce s-a terminat programul, altii cer sa-si aleaga singuri zilele in are trebuie sa plece la timp, ca sa nu coincida cu ale nevestelor, De aceea strazile cu magazine si restaurante au intotdeuna clienti care se ascund de casa si care devin, pentru o perioada scurta de timp, refugiati intr-un colt, unde se pot aseza cu laptop-ul si asteapta ultimul tren catre casa.


Hikaru Dorodango

Hikaru Dorodango, care inseamna aproximativ gogoasa stralucitoare este arta japoneza de a crea sfere lucioase din pamant. 

Ca sa faci un Dorodango, incepi prin a lua un pumn de namol si il strangi in palma pana scoti toata umezeala din el. Dupa aia o apesi intr-o forma sferica si stai cateva ore sa slefuiesti grosier suprafata ca sa imbunatatesti forma. In final, o impachetezi intr-o punga de plastic timp de 3-4 ore si ai treaba gata. In sensul ca o iei si incepi sa o slefuiesti cu un material si lac pana cand luceste. Care poate dura ani.

Hikaru-Dorodango5

Hobby-ul este predat in scolile din Japonia, multumita profesorului Fumio Kayo, un pshiholog care a vazut bilele in 1999 intr-o cresa din Kyoto si a inceput sa perfectioneze procesul de productie. 

Hikaru Doradango a nu a devenit numai un hobby interesant ci si o metoda de a analiza pshihologia copiilor, care sunt dispusi sa petreaca ore in sir pentru a-si lustrui mingea si la finalul procesului ajung sa fie atasati de ea, chiar daca nu era perfect rotunda sau nu lucea.

Hikaru-Dorodango4


Dar pe landa copilasii care fac Doradango, adulti, unii dintre ei chiar artisti, au facut cariera din mingiute. Bruce Gardner (din video-ul de dedesupt) este un sculptor renumit care petrece ore in sir pentru a crea mingiute noi. Oamenii care-l vad facandu-le au una din doua reactii: inteleg imediat despre ce e vorba, sau cred ca e cea mai mare pierdere de timp pe care au vazut-o,




Amacha(甘茶) si gyokuro (玉露) sau cum am dat 30 de euro pe 100 de grame de ceai

Acum cateva saptamani am fost la Viena, cu ocazia unei reuniuni a tuturor celor care au terminat masterul pe care l-am facut. Evident fiind in Viena am cutreierat prin strazile si magazinele "tineretii" si acum, om mare cu salar si responsabilitati, am decis ca pot sa dau bani pe chestii la care doar tanjeam in studentie.

Zis si facut, merg la JägerTEE, cea mai veche ceainarie din Viena(18262) si ma uit la ceaiurile cele mai scumpe. Dupa cateva momente de indecizie in care ba vreau ba nu vreau sa dau asa de muti bani pe ceai imi iau inima si portofelul in dinti si zic frumos: 50 de grame de amacha si 50 de grame de gyokuro. 15 euro pungulita aproximativ, simt ca ma strange inima si totusi de aia am ban, fir-ar, ca sa-i cheltui pe ce-mi place.

Motivul pentru care sunt cele mai scumpe ceaiuri nepudra din magazin e simplu: sunt extrem de exclusive si de rare in Europa.

Amacha e o infuzie din frunze de Hydragea care contin tannin si filodulcina, un indulcitor de 4-800 de ori mai dulce decat zaharul. Sincer m-am mirat foarte tare cand l-am baut ca aveam impresia ca i-am pus din greseala zahar si am uitat. In Japonia e folosit pentru a-l sarbatori pe Buddha cu ocazia zilei lui de nastere pe 8 aprilie. I se imbaiaza statuile in ceai, ca un fel de botez de bebelus.


Gyokuro este un tip de ceai verde Japonez care e diferit de sencha prin faptul ca este dintr-o alta speta de Camellia sinensis SI e ceai acoperit. Adica timp de 3 saptamani e pus sa creasca la umbra ca sa-i mareasca continutul de teina.


Spre deosebire de ceaiurile verzi normale se recomanda sa se lase la infuzat pana in 2 minute, si cu apa cu temperatura mai joasa. Pare-se ca-i cel mai scump ceai verde si in Japonia, deci stiu sa le aleg.

Si ieri cand am gustat din ele simteai cum iti curg banii pe gat.