Akemashite omedetou (明けましておめでとう)

Yoi otoshi o omukae kudasai (良いお年をお迎えください) si tot ce va doriti de la anul urmator sa vi se intample!

Hachikō (ハチ公)

Hachikō, cunoscut in Japonia ca chūken Hachikō (忠犬ハチ公, adica "Hachikō, catelul credincios") a fost un catel din rasa Akita, nascut la o ferma langa orasul Ōdate din prefectura Akita. Este recunoscut pentru loialitatea pe care a aratat-o stapanului, venind chiar si la 10 ani dupa moartea acestuia sa-l intampine de la gara, cum facuse inca de pe vremea cand stapanul era in viata.

Domnul profesor Hidesaburō Ueno l-a adus pe Hachikō in Tokyo in anul 1924. Pe perioada vietii sale Hachikō il conducea pana la si din gara Shibuya in fiecare zi. Acest ritual a continuat pana in mai 1925 cand profesorul a murit de un atac de cord.

Hachikō a fost dat la o alta familie dupa moartea profesorului, dar catelul reusea deseori sa scape si se intorcea la gara exact la ora la care trebuia sa vina trenul care sa-l aduca pe stapanul sau acasa.

Aceasta asteptare zilnica le-a atras atentia oamenilor asupra lui Hachikō si acesta a devenit vedeta nationala, aparand in mai multe ziare ale vremii.

Hachikō a murit pe data de 8 martie 1935. A fost gasit pe o strada din Shibuya, inima fiindu-i infectata de Dirofilaria immitis, un tip de nematoda parazitica (viermi, mai pe limba romana. Dar am prietena buna la Medicina deci trebuie spus corect :P).

Ramasitele lui impaiate se afla la Muzeul National de stinta al Japoniei din Ueno, Tokyo.

Lui Hachikō i s-a ridicat o statuie in aprilie 1934 in una din cele 5 iesiri ale garii din Shibuya. In fiecare an pe 8 aprilie i se tine o ceremonie solemna la care participa toti pasionatii de catei, pentru a-i onora loialitatea.

Eu am aflat de dragutul de el uitandu-ma fara sa stiu despre ce e vorba la filmul Hachikō no monogatari. Obisnuita fiind cu Genji no Monogatari si Heike no Monogatari nu ma asteptam sa fie vorba despre povestea unui caine. Cand am vazut ca e vorba despre gara Shibuya mi-am dat imediat seama despre cine e filmul, din nou, nestiind prea multe despre subiect recunosc ca am plans siroaie intregi pana s-a terminat.

Se pare ca pe langa filmul pe care l-am vazut eu (care a aparut in 1987) s-a mai facut o varianta 'americanizata' cu Richard Gere in rolul profesorului "Ueno". Pe varianta americana nu am vazut-o asa ca nu ma pot pronunta. Insa varianta japoneza v-o recomand. Daca nu pentru actiune, atunci cel putin pentru secventa in care profesorul Ueno si cu Hachi fac baie impreuna. E indoiosatoare.




メリークリスマス (Merry Christmas)

In Japonia, din punct de vedere religios Craciunul nu are nici o semnificatie. Strazile insa sunt impodobite, brazii sunt impodobiti, oamenii dau petreceri si Mos Craciun iti zice intr-o engleza pocita "Merry Christmas and a happy New Year!"

In traditie au reusit sa se amestece petrecerile de An Nou (bonenkai) cu cele de Craciun si desi se dau cadouri, ele sunt denumite oseibo, si au alta semnificatie. Ziua de ajun este un prilej pentru cupluri sa petreaca impreuna o seara romantica, iar pe 25 decembrie toata lumea serveste Christmas cake (facut din ingrediente 100% netraditionale :P)

christmas Pictures, Images and Photos

Nu stiu daca o sa mai fiu in oras ca sa postez ceva pana la Craciun, asa ca imi iau masuri de precautie si va spun メリークリスマス de pe acum :)

De ce Japonia?

Stare contemplativa astazi. Probabil ca a fost o zi prea plina pentr creierul meu obosit, dar in general genul asta de zile ma pun intr-o stare de scriitor. Asa ca nimic despre Japonia, intr-un mod direct. Doar despre mine in legatura cu ea.

Am incercat de foarte mult timp sa imi dau seama care e motivul pentru care am dezvoltat o pasiune atat de mare pentru tara asta si nici pana in ziua de azi nu am un raspuns definitiv. Este, clar, o tara a contrastelor ce par, uneori, fara logica. Eu is mai inginer de meserie si imi place sa vad o oarecare logica in lucruri. Japonia nu-mi da prilejul...

Insa inca de cand am fost mica si am pus ochii pe Sailor Moon si Mila m-am indragostit. De limba stranie care de abia o auzeam, gratie dublarii idioate de pe vremea aia de la televizor, de cultura aia de aplecaciuni continue, dar mai ales de spiritul mai incapatanat decat al britanicilor, lucru pe care il credeam imposibil.

Pe masura ce am crescut si am aflat mai multe am ajuns, cum nu mai ajunsesem pana atunci, sa o accept in totalitate. In toate culturile despre care ma interesez respect practicile traditionale si spiritul tarii ca entitate, dar nu sunt de accord cu totul. In Japonia nu exista nici o practica, nici o traditie, nimic! care sa imi provoace orice alta stare decat fascinatie si respect.

Oricine poate considera ca dreptul de viata si moarte asupra supusilor tai si a familiilor lor este ceva de neconceput, dar eu pot sa inteleg si mai presus de a intelege, pot fi facinata si curioasa.

De la trecutul glorios la prezentul straniu, chiar va rog, sa incercati gasiti ceva ce credeti ca ar putea sa ma faca sa ma simt diferit.

Chiar daca Japonia de alta data vi se pare ca a disparut, chiar daca nu mai puteti vedea nimic din fosta eleganta impunatoare a samurailor si din fina seductie a geishelor in populatia actuala, va asigur ca ele inca se afla acolo. In spiritul acela combatant, uneori superior, care m-a atras si va continua sa ma atraga la poporul asta.

Orice "sarariman" iti arata zilnic, foarte clar, ca el e japonez. Poate uneori doar din ochi, poate din mers, dar cei care stiu la ce sa se uite o vad. Ceilalti raman la vechile stereotipuri, poate.

Inca nu am reusit sa-mi dau seama de ce iubesc tara asta. Si nu cred ca-mi voi da seama vreodata, dar parca face parte din mister, nu?

Oricum, mai e drum lung de mers si ca in orice relatie trebuie sa ai rabdare, nu? Poate a un moment dat o sa imi aflu eu motivele. Pana atunci, trebuie sa ma bucur de frumusetea pe care o am in fata.

Silk

Din lipsa imensa de timp nu pot sa postez ceva palpabil, asa ca dau doar un trailer.

Filmul se numeste Silk(Soie sau Seta, depinde de varianta de lansare) si are in componenta pe Keira Knightley, Michael Pitt si Alfred Molina, dintre europeni si Sei Ashina si Kôji Yakusho dintre cei japonezi.

Pe Kôji-san puteti sa-l recunoasteti din Memoriile unei geishe, unde l-a jucat pe Nobu-san, prietenul foarte bun al personajului 'Chairman' interpretat de Ken Watanabe.