Lupii japonezi

Uneori nici eu nu stiu cum ajung sa aflu chestii de pe internet. Am vazut un articol cu o serie de dinozauri descoperiti in Romania, pe ce era odata insula Hateg. Neavand habar despre ce e vorba in propozitie am cautat pe Wikipedia insula Hateg (care era pare-se o insula in marea Tetis in perioada Cretacica tarzie). Si cica pe insula Hateg se putea vedea clar o forma de nanism insular a dinozaurilor. Nanismul insular (alta chestie de care nu stiam) este fenomenul adaptativ prin care un animal mai mare de pe continent evolueaza sa aiba dimensiuni mai mici in momentul in care ajunge printr-o modalitate sau alta sa locuiasca intr-o insula. Si ce exemple de astfel de evolutie am gasit intr-o insula in care sunt interesata personal?


In Japonia au existat pana in secolul trecut doua specii de lup. Una numita Canis lupus hodophilax-o subspecie de lup gri endemica insulelor Honshū, Shikoku, and Kyūshū- si una numita canis lupus hattai-o subspecie de lup gri care era nativa zonei de nord est a Asiei si se gasea in Hokkaidō si (poate) inca se mai gaseste in insula ruseasca Sakhalin.

Hodophilax si-a luat numele de la cuvintele grecesti hodo care inseamna cale si phylax care inseamna pazitor, fiindca in folclorul japonez lupii protejau calatorii. Ultimul specimen identificat a fost in 1905 in prefectura Nara. Motivul pentru care a disparut si hodophilax si hattai a fost politica de stat dusa in perioada Meiji si stilul vestic de agricultura care a dus la deforestare si implicit la reducerea spatiului de locuit al animalelor (reusind sa uciga toti lupii intr-o singura generatie)



Cultura nativa Ainu respectau lupul ca zeitate si unele comunitati ca cele din Tokachi si Hidaka considerau ca populatia Ainu a rezultat din uniunea dintre un lup alb si o zeita.
In Shintoism ōkami-ul era vazut ca mesager al spiritelor si oferea protectie impotriva anialelor care distrugeau recoltele ca mistretul sau caprioarele.
In folclorul japonez exista credinta okuriōkami ("lupul escorta") care urmarea pe cineva care se plimba singur noaptea prin padure pana cand ajungeau acasa teferi.

Shiritori (しりとり)

Asa cum in Romania lumea stie de fazan, jocul in care trebuie sa inlantui cuvinte de la jucator la jucator, fiecare cuvant incepand cu silaba finala a cuvantului precedent, asa stiu si japonezii de shiritori.

Jocul, denumit de la derivatul frazei 尻を取る (shiri o toru) adica a lua spatele/finalul, este exact la fel ca fazan doar ca in loc de ultima silaba se ia ultimul semn hiragana din cuvant.


Image result for shiritori

Jocul incepe in mod normal cu cuvantul "shiritori" deci urmatorul cuvant trebuie sa inceapa cu "ri", si se termina cand cineva foloseste ん, adica "n", din cauza ca nu exista nici un cuvant in japoneza care sa inceapa cu hiragana ん. Spre deosebire de fazan, in care se cauta cuvintele care "inchid" ca sa se castige puncte, in Japonia cel care foloseste cuvantul care "inchide" a pierdut.

Ceva reguli mai putin stricte se leaga de finalul cu vocale lungi (nobashibō, de exemplu) in care unii considera "bo" ca finalul altii considera "o"-ul. Aceasi probleme cu hiragana-urile mici, gen じてんしゃ (jitensha, bicicleta). Unii considera finalul ca fiind "ya", altii ca fiind sha.

Evident fiecare familie are regulile proprii deci de intrebat inainte de a incepe, dar altfel e o buna metoda de a repeta cuvintele de vocabular.

Nagoro-satul cu mai multe papusi decat oameni

Exista un sat intr-o vale in Shikoku numit Nagoro. Acest sat, fiind extrem de inaccesibil si deci nefrecventat de firme care sa ofere posibilitati de angajare locuitorilor, s-a micsorat din ce in ce mai mult pe masura ce oamenii s-au mutat la oras ca sa poata lucra. Cum nu are nici macar un magazin alimentar lumea nu are motiv sa se mute acolo si pe masura ce vechii locuitori mor satul devine din ce in ce mai mic.

Acum mai bine de un deceniu Ayano Tsukimi s-a intors la casa ei din Nagoro si confruntata fiind de plecarile populatiei a decis sa umple locatia de papusi, care sa reprezinte vechii locuitori. In momentul de fata aproape 350 de papusi populeaza satul, reprezentand oamenii care au plecat sau au murit. Papusile sunt facute din paie, material si haine vechi, ca sperietorile de ciori si Tsukimi face in mod constant altele noi sa le inlocuiasca pe cele care incep sa se dezmembreze.

In documentarul de mai jos puteti vedea locatia, papusile si creatoarea lor. Tsukimi a reusit sa si utilizeze Google maps ca o metoda de a atrage turisti in zona, punand papusile langa strazi ca sa poata sa fie fotografiate de masina Google-ului si astfel sa fie prezente online.