Akemashite omedetou (明けましておめでとう)

Yoi otoshi o omukae kudasai (良いお年をお迎えください) si tot ce va doriti de la anul urmator sa vi se intample!

Hachikō (ハチ公)

Hachikō, cunoscut in Japonia ca chūken Hachikō (忠犬ハチ公, adica "Hachikō, catelul credincios") a fost un catel din rasa Akita, nascut la o ferma langa orasul Ōdate din prefectura Akita. Este recunoscut pentru loialitatea pe care a aratat-o stapanului, venind chiar si la 10 ani dupa moartea acestuia sa-l intampine de la gara, cum facuse inca de pe vremea cand stapanul era in viata.

Domnul profesor Hidesaburō Ueno l-a adus pe Hachikō in Tokyo in anul 1924. Pe perioada vietii sale Hachikō il conducea pana la si din gara Shibuya in fiecare zi. Acest ritual a continuat pana in mai 1925 cand profesorul a murit de un atac de cord.

Hachikō a fost dat la o alta familie dupa moartea profesorului, dar catelul reusea deseori sa scape si se intorcea la gara exact la ora la care trebuia sa vina trenul care sa-l aduca pe stapanul sau acasa.

Aceasta asteptare zilnica le-a atras atentia oamenilor asupra lui Hachikō si acesta a devenit vedeta nationala, aparand in mai multe ziare ale vremii.

Hachikō a murit pe data de 8 martie 1935. A fost gasit pe o strada din Shibuya, inima fiindu-i infectata de Dirofilaria immitis, un tip de nematoda parazitica (viermi, mai pe limba romana. Dar am prietena buna la Medicina deci trebuie spus corect :P).

Ramasitele lui impaiate se afla la Muzeul National de stinta al Japoniei din Ueno, Tokyo.

Lui Hachikō i s-a ridicat o statuie in aprilie 1934 in una din cele 5 iesiri ale garii din Shibuya. In fiecare an pe 8 aprilie i se tine o ceremonie solemna la care participa toti pasionatii de catei, pentru a-i onora loialitatea.

Eu am aflat de dragutul de el uitandu-ma fara sa stiu despre ce e vorba la filmul Hachikō no monogatari. Obisnuita fiind cu Genji no Monogatari si Heike no Monogatari nu ma asteptam sa fie vorba despre povestea unui caine. Cand am vazut ca e vorba despre gara Shibuya mi-am dat imediat seama despre cine e filmul, din nou, nestiind prea multe despre subiect recunosc ca am plans siroaie intregi pana s-a terminat.

Se pare ca pe langa filmul pe care l-am vazut eu (care a aparut in 1987) s-a mai facut o varianta 'americanizata' cu Richard Gere in rolul profesorului "Ueno". Pe varianta americana nu am vazut-o asa ca nu ma pot pronunta. Insa varianta japoneza v-o recomand. Daca nu pentru actiune, atunci cel putin pentru secventa in care profesorul Ueno si cu Hachi fac baie impreuna. E indoiosatoare.




メリークリスマス (Merry Christmas)

In Japonia, din punct de vedere religios Craciunul nu are nici o semnificatie. Strazile insa sunt impodobite, brazii sunt impodobiti, oamenii dau petreceri si Mos Craciun iti zice intr-o engleza pocita "Merry Christmas and a happy New Year!"

In traditie au reusit sa se amestece petrecerile de An Nou (bonenkai) cu cele de Craciun si desi se dau cadouri, ele sunt denumite oseibo, si au alta semnificatie. Ziua de ajun este un prilej pentru cupluri sa petreaca impreuna o seara romantica, iar pe 25 decembrie toata lumea serveste Christmas cake (facut din ingrediente 100% netraditionale :P)

christmas Pictures, Images and Photos

Nu stiu daca o sa mai fiu in oras ca sa postez ceva pana la Craciun, asa ca imi iau masuri de precautie si va spun メリークリスマス de pe acum :)

De ce Japonia?

Stare contemplativa astazi. Probabil ca a fost o zi prea plina pentr creierul meu obosit, dar in general genul asta de zile ma pun intr-o stare de scriitor. Asa ca nimic despre Japonia, intr-un mod direct. Doar despre mine in legatura cu ea.

Am incercat de foarte mult timp sa imi dau seama care e motivul pentru care am dezvoltat o pasiune atat de mare pentru tara asta si nici pana in ziua de azi nu am un raspuns definitiv. Este, clar, o tara a contrastelor ce par, uneori, fara logica. Eu is mai inginer de meserie si imi place sa vad o oarecare logica in lucruri. Japonia nu-mi da prilejul...

Insa inca de cand am fost mica si am pus ochii pe Sailor Moon si Mila m-am indragostit. De limba stranie care de abia o auzeam, gratie dublarii idioate de pe vremea aia de la televizor, de cultura aia de aplecaciuni continue, dar mai ales de spiritul mai incapatanat decat al britanicilor, lucru pe care il credeam imposibil.

Pe masura ce am crescut si am aflat mai multe am ajuns, cum nu mai ajunsesem pana atunci, sa o accept in totalitate. In toate culturile despre care ma interesez respect practicile traditionale si spiritul tarii ca entitate, dar nu sunt de accord cu totul. In Japonia nu exista nici o practica, nici o traditie, nimic! care sa imi provoace orice alta stare decat fascinatie si respect.

Oricine poate considera ca dreptul de viata si moarte asupra supusilor tai si a familiilor lor este ceva de neconceput, dar eu pot sa inteleg si mai presus de a intelege, pot fi facinata si curioasa.

De la trecutul glorios la prezentul straniu, chiar va rog, sa incercati gasiti ceva ce credeti ca ar putea sa ma faca sa ma simt diferit.

Chiar daca Japonia de alta data vi se pare ca a disparut, chiar daca nu mai puteti vedea nimic din fosta eleganta impunatoare a samurailor si din fina seductie a geishelor in populatia actuala, va asigur ca ele inca se afla acolo. In spiritul acela combatant, uneori superior, care m-a atras si va continua sa ma atraga la poporul asta.

Orice "sarariman" iti arata zilnic, foarte clar, ca el e japonez. Poate uneori doar din ochi, poate din mers, dar cei care stiu la ce sa se uite o vad. Ceilalti raman la vechile stereotipuri, poate.

Inca nu am reusit sa-mi dau seama de ce iubesc tara asta. Si nu cred ca-mi voi da seama vreodata, dar parca face parte din mister, nu?

Oricum, mai e drum lung de mers si ca in orice relatie trebuie sa ai rabdare, nu? Poate a un moment dat o sa imi aflu eu motivele. Pana atunci, trebuie sa ma bucur de frumusetea pe care o am in fata.

Silk

Din lipsa imensa de timp nu pot sa postez ceva palpabil, asa ca dau doar un trailer.

Filmul se numeste Silk(Soie sau Seta, depinde de varianta de lansare) si are in componenta pe Keira Knightley, Michael Pitt si Alfred Molina, dintre europeni si Sei Ashina si Kôji Yakusho dintre cei japonezi.

Pe Kôji-san puteti sa-l recunoasteti din Memoriile unei geishe, unde l-a jucat pe Nobu-san, prietenul foarte bun al personajului 'Chairman' interpretat de Ken Watanabe.

Karate kid

Mister Miyagi este probabil unul din cei mai cunoscuti profesori de karate din toata istoria cinematografica si este cu siguranta unul din actorii mei preferati.
Filmele din seria Karate Kid (originalul aparand in 1984) au reusit sa readuca aminte tuturor celor care le-au urmarit ca nu centura face un karateka. Karatele, asa cum a fost predat in lumea occidentala, a fost golit de inteles si spiritualitate si a devenit doar o alta modalitate prin care poti da un pumn cuiva. Filmul a reusit sa-l aduca inapoi la rang de cale asa cum a fost intotdeauna.


Uta-garuta (歌ガルタ)

Este probabil unul din cele mai populare jocuri de karuta(carti) din Japonia.

Este jucat de anul now, cel mai adesea, dar exista si conventii nationale specializate pe acest joc. Fiecare carte are scrisa pe ea o poezie sau o bucata dintr-o poezie (insumand in total 100 de poezii complete).

Colectia standard folosita este cea cu poezii scrise de Fujiwara no Teika, un poet din perioda Heian.

Jocul implica 2 tipuri de carti: yomifuda (cu desene) si torifuda (cu cuvinte). Scopul jocului este sa asociezi versurile scrise pe yomifuda, pe care un jucator special desemnat le citeste, cu cele de pe torifuda, care sunt intinse in fata celorlalti participanti.

Cele doua variante ale jocului se numesc Chirashidori si Genpei gassen

Photobucket

1000 de cocori pentru pace

O traditie inceputa dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial in Japonia, de catre o fetita numita Sadako, care a fost spitalizata. Ea a inceput sa faca 1000 de cocori de origami, spunand o rugaciune dupa ce il termina pe fiecare. Pentru perseverenta si rabdarea de care a dat dovada i s-a promis ca va fi rasplatita cu fericire, longevitate si success. In afara de a se ruga pentru propria-i sanatate fetita s-a rugat si pentru pace eterna intre natiuni.

Astfel traditia a primit numele de “1000 de cocori pentru pace”

Dobraduras de Papel Pictures, Images and Photos

Matsuri in Timisoara!


Duminica sa fiti acolo!

Templul Itsukushima (厳島神社)

Itsukushima Jinja este un templu Shinto de pe insula Itsukushima (cunoscuta mai des sub numele de Miyajima) in orasul Hatsukaichi din prefectura Hiroshima din Japonia si este sub protectia patrimoniului mondial UNESCO.

Templul este dedicat celor 3 fiice ale zeitatii Shinto Susano-o no Mikoto, fratele zeitei Soarelui, Amaterasu. Primele cladiri ale templului au fost ridicate in secolul al 6lea, dar majoritatea lor au fost distruse de mai multe ori de-a lungul timpului. Jinja-ul actual dateaza de prin mijlocul secolului 16, fiind reconstruit dupa design-ul precedent din secolul 12.

Actualul design il urmeaza pe cel din anul 1168, cand au fost oferite fonduri de catre capetenia Taira no Kiyomori. In trecut insula era considerata sacra si oamenii de rand nu aveau voie sa paseasca pe ea, trebuind sa ramana in barca si aceasta sa treaca neaparat pe sub poarta de intrare in templu (torii) care pare sa pluteasca.



Acea torii este una din cele mai mari atractii turistice in Japonia, la momentul de fata, fiind construita in 1875 din lemn de comfor si avand 16 metrii inaltime. Este faimoasa pentru faptul ca in timpul fluxului poarta pare a pluti pe apa, oferind o imagine spectaculoasa (care a fost denumita una din cele mai importante 3 peisaje din Japonia).

Pentru a pastra sanctitatea templului, inca din 1878 nu sunt permise nasterile sau inmormantarile pe teritoriul insulei.

REDUCERI!

Photobucket

Sailor Moon

O fata plangacioasa de 14 ani afla intr-o zi (de la o pisica!) ca este una dintre legendarele aparatoare ale regatului Lunii-o sailor reincarnata. Fortele raului care au distrus prosperul regat s-au intors dupa milenii pentru a recapata fostele puteri. Tsukino Usagi impreuna cu prietenele ei Ami, Rei, Minako si Makoto trebuie sa le opreasca.
Fiecare sezon al seriei Sailor Moon (5 in total-originalul, R, S, Super S si Sailor Stars) are o alta intriga principala, cu alte personaje negative in prim plan.

moon edit Pictures, Images and Photos

Primul anime pe care l-am vazut vreodata. Primul contact cu cultura japoneza…
Si probabil ca din acest motiv Sailor Moon va avea intotdeauna un loc special in viata mea(numa mama stie cate costume a la Sailor Mars a trebuie sa-mi faca. Si cate baghete de carton mai aveam care sa semene cu henshin sticks-urile lor... ah tineretile).
Nu cred ca pot sa povestesc toate sentimentele pe care le am fata de aces anime, ca nu as termina in 20 de pagini. Asa ca va zic pur si simplu sa-l vedeti si sa va bucurati de el sau daca l-ati mai vazut cand erati mici recomand sa-l revedeti(si poate sa va aduceti aminte de copilarie). Oricum o sa mai postez despre el, ca sunt multe de zis :)

Povestire zen

Una din micile pilde Intr-o zi Chuang-tzu si un prieten se plimbau pe malul unui rau.

"Ce dragut arata pestii cand se simt bine inotand prin apra" zice Chuang-tzu.

"Tu nu esti un peste," raspunse prietenul saud. "De unde stii ca pestii se simt bine?"

"Tu nu esti eu," zise Chuang-tzu. "Tu cum stii ca eu nu stiu daca pestii se simt bine?"

Gojūshiho(五十四歩)

Gojūshiho este un kata care isi are originile in stilurile Ochiul Phoenixului. Originea numelui vine ori din miscarea repetitiva de ciocanit a unei ciocanitoare pe trunchiul unui copac, ori din pasi nesiguri ai unui on beat

In unele stiluri de karate, acest kata are doua forme, respectiv Gojūshiho Shō si Gojūshiho Dai, care chiar daca au denumiri diferite sunt aproape identice.

Gojūshiho Shō incepe direct cu multe tehnici de avansare si este foarte bun pentru a studia miscarile. Gojūshiho Dai utilizeaza tehnici de avansare cu mana deshisa si atacuri la gat si clavicula.

Conform antrenamentului pe care l-am facut eu la karate, acum cativa ani, Gojūshiho nu era predat decat de la centura maro in sus, fiind considerat un kata dificil. Problema care am intalnit-o eu in dojo-urile romanesti e ca sa pune prea mult accent pe viteza de executare a tehnicilor si prea putin pe corectitudinea lor.

In videoclipul de mai jos puteti vedea kata executat de sensei Hirokazu Kanazawa care are gradul de centura neagra, 10 dan.

5 Centimeters Per Second: a chain of short stories about their distance (秒速5センチメートルアチェインオブショートストリーズアバウトゼアディスタンス,)

Acum cateva zile am avut liber de la facultate si am fost cu niste colege intr-o librarie, sa mai pierdem timpul. Mi-a picat in mana cartea "300 essential anime movies", care, dupa cum ii spune si titlul, prezinta cititorului o serie de lung metraje animate care trebuie neaparat vazute.

Printre multele titluri vechi, recunoscute ca fiind opere de arta, am aflat si cateva filme noi, poate doar pentru mine, ce-i drept, dar tot noi.

Dupa cum e bunul obicei, am venit acasa si l-am cautat pe Internet.

Filmul a fost regizat de Makoto Shinkai (cunoscut de multi ca "noul Miyazaki") si a aparut in 2007. Dureaza o ora si un pic si e structurat pe 3 povesti in care Takaki Tōno si Akari Shinohara, indragostiti unul de celalalt inca din scoala primara, sunt fortati de imprejurari sa fie despartiti.

Filmul avanseaza incet, fiind dus inainte parca de animatiile superbe si nu de actiune. Spre deosebire de alte filme a lui Shinkai acesta nu e chiar la fel de metaforic, dar nu duce lipsa de gandire tipic japoneza.

Insasi titlul, 5 centimetrii pe secunda, arata viteza cu care cad florile de cires, metafora pentru modul incet si apasator in care inainteaza viata noastra, a tuturora, cand incepem drumul impreuna cu familia si prietenii si apoi, pe masura ce inaintam, ne despartim incet de toti si ne intersectam cu altii pana cand ajungem, incet dar sigur, pe pamant.

Ahoge

sam ahoge 02 Pictures, Images and Photos

O caracteristica a tuturor personajelor anime/manga este frizura tipica, care uneori pare sa sfideze legile naturii. Insa termenul de ahoge este folosit doar in cazul frizurilor ce pot fi identificate ca “Tin Tin”- un smoc de par, adesea carliontat, deasupra fruntii. Acest tip de frizura in general denota personaje amuzante, ‘usurele’.

Exemple ar fi Tarutaru din Final Fantasy XI, Edward Elric din Fullmetal Alchemist, Sara McDougal si Kanako Urashima din Love Hina

Edward Elric Pictures, Images and Photos

The last samurai

Am multe motive pentru care ador Ultimul Samurai.
Filmul acesta mi-a repornit pasiunea pentru Japonia, care statea latenta de cativa ani. In acelasi timp mi i-a prezentat pe Ken Watanabe si Hiroyuki Sanada, doi actori exceptionali cu multe filme in palmares, care, din pacate, erau foarte putin cunoscuti in afara tarii lor. A reusit sa ma faca sa imi placa de Tom Cruise pentru cateva ore, lucru care nu s-a mai intamplat pana atunci. Si nu in ultimul rand, desi a avut mutle greseli si a folosit multe licente poetice, a reusit sa prezinte cultura japoneza intr-un mod pozitiv si intelegator, poate mai bine decat oricare alt film din cultura Hollywood-ului.

Clar, are multe lipsuri din punctul meu de vedere, fiind facut in special pentru piata americana si, deci, lipsindu-se astfel de acurateti pe care un om normal fara pasiuni in subiect nu le-ar intelege.

Imi place extrem de mult modul in care joaca si Koyuki (Taka in film), fiind primul rol in care am vazut-o inainte de mai amuzanta (si faimoasa) drama japoneza Kimi wa petto.

Scenele sunt foarte vizuale, regizorul folosindu-se din plin de arhitectura unica si cadrele naturale magnifice cu care Japonia a fost binecuvantata.

Filmul fiind prezentat din punctul de vedere al unui gaijin (strain) da voie privitorului neinitiat sa descopere impreuna cu personajul principal mici franturi de fromusete japoneza. Iti deschide apetitul destul cat sa vrei sa mai cauti si asta e un lucru bun.

Il recomand cu tarie.

Sakura sakura(桜桜)

Sakura sakura este o melodie traditionala japoneza care vorbeste despre sezonul infloriri florilor de cires, simbol chintesential japonez.

Cantecul a fost compus in perioada Edo pentru copii care invatau sa cante la koto (instrument muzical cu corzi derivat din chinezescul guzheng)

Versuri

sakura sakura
no-yama mo sato mo
mi-watasu kagiri
kasumi ka kumo ka
asahi ni niou
sakura sakura
hana-zakari
sakura sakura
yayoi no sora wa
mi-watasu kagiri
kasumi ka kumo ka
nioi zo izuru
iza ya iza ya
mi ni yukan

Traducere

Flori de cires, flori de cires,
Pe campii de dealuri si munti
Cat poti vedea cu ochii.
Este ceata sau sunt nori?
Mireasma in soarele diminetii.
Flori de cires, flori de cires,
Flori inflorite.

Flori de cires, flori de cires,
De-a lungul cerului de primavara,
Cat poti vedea cu ochii
Este ceata sau sunt nori?
Mireasma in aer
Veniti acum, veniti,
Sa privim, macar!


Hotaru no haka (火垂るの墓)-Mormantul licuricilor

Am facut greseala sa ma uit seara trecuta la filmul asta. Zicand ca-i animatie, desi stiam ca va fi vorba despre razboi, m-am gandit ca nu ma va afecta extrem de mult. Nu am reusit sa adorm decat la 3 jumate noaptea, zvarcolind din stanga in dreapta, incercand sa uit imaginile pe care le-am vazut.

Filmul a fost produs in 1988 de catre Studio Ghibli si regizat de Isao Takahata
(coleg de breasla cu Hayao Miyazaki si cofondator al studioului de productie)

Filmul este o adaptare a cartii semi-biografice omonime a autorului Akiyuki Nosaka si prezinta povestea a doi frati, Seita si Setsuko, care se zbateau pentru supravietuire in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Titlul poate fi interpretat in multe feluri, in special datorita modului in care autorul a ales kanji-urile pentru 'hotaru'. Nedorind sa stric placerea de a descoperi pe cont propriu care sunt interpretarile, voi mentiona doar una pe care Setsuko insasi o spune in film- pilotii kamikaze din razboi.


Ca in orice film exista o scena care iti ramane in minte si cu care urmeaza sa asociezi acel film pentru tot restul vietii. Din punctul meu de vedere acea scena este prinderea licuricilor in borcan si eliberarea lor in pestera. Coloana sonora compusa de Yoshio Mamiya completeaza perfect atmosfera efemera a scenei si a filmului in general.



Filmul este destul de greu de gasit dar la linkul acesta il gasiti si pe el si pe soundtrack.

Hachimaki (鉢巻)

Probabil ajunsa faimoasa datorita luptatorilor kamikaze din cel de-al Doilea Razboi Mondial, hachimaki este bandana folosita traditional de japonezi pentru a denota perseverenta sau efortul purtatorului.

Desi originile nu sunt foarte bine cunoscute, se crede ca hachimaki au fost folosite initial ori de asceti ori de catre samurai.

In zilele noastre sunt folosite curent in multe tipuri de momente precum evenimente sportive sau in timpul nasterii, de catre studenti sau salariati.

Motivul cel mai cunoscut este cel al soarelui rosu, simbol al Japoniei inca de cand s-a format limba comuna. In zilele noastre acel motiv poate fi inlocuit de slogane motivationale, cel mai cunoscut fiind Nippon Ichi (日本一)



Hachimaki Pictures, Images and Photos

Ceai

Cea mai bauta bautura dupa apa :)

Photobucket

Freza anime

Am fost geloasa pe parul japonezilor de cand am vazut primul anime. Credeam ca nu au cum sa aiba parul chiar asa de rezistent ca sa le stea cum vor muschii lor. M-am inselat...

Bleach hairstyle




Death note hairstyle





Kimi ga Yo

Kimigayo este numele imnului national japonez. Tara nu a avut un imn pana in perioada restauratiei Meiji(1868-1912) cand propunerea de a crea unul a fost facuta de catre John William Fenton.

Muzica a fost scrisa de Hiromori Hayashi si armonizata in stil european, cuvintele au fost preluante dintr-un tanka (poem traditional de 31 de silabe) si in 1888 Kimigayo a devenit imnul national japonez. Este cel mai scurt imn folosit in prezent

Text original:

Kimi ga Yo wa
Chiyo ni Yachiyo ni
Sazare-Ishi no
Iwao to Nari-te
Koke no Musu made

Traducere:

Fie ca domnia Imparatului sa fie pentru intotdeauna
sa continue pentru o mie, nu, opt mii de generatii
si pentru eternitatea care va dura
pentru pietricele aruncate sa devina
stanci acoperite de muschi.

L

Pentru ca este cel mai inteligent personaj de anime pe care l-am vazut pana acum si pentru ca ii ador seiyuu-ul (Kappei Yamaguchi)

dana Pictures, Images and Photos

Geisha (芸者)- Mineko Iwasaki

Mineko Iwasaki s-a nascut pe 2 noiembrie 1949 in Kyoto. A ramas in cultura japoneza ca cea mai buna geisha care a existat.

A devenit faimoasa la nivel international cand Arthur Golden a folosit-o ca model pentru cartea sa, Memoriile unei geishe, si pentru personajul principal Sayuri.

Deoarece cartea lui Golden nu descrie corect viata de geisha, Iwasaki a hotarat sa-si scrie autobiografia, Adevarata viata de gheisa, pentru a contracara minciunile descrise de Golden. Cartea a aparut si in Romania la editura Humanitas.

Sarpe si cercel

Sarpe si cercel (Hebi ni piasu), de Hitomi Kanehara este un roman despre cultura punk a Japoniei actuale. A primit premiul Akutagawa pentru literatura in 2007 si a fost adaptat intr-un film de catre Yukio Ninagawa (cunoscut in general pentru regia de piese scrise de Shakespeare si tragedii grecesti).

Stilul lui Kanehara aminteste, din punctul meu de vedere, de Ryu Murakami prin genul de subiect abordat, modul de comportament al personajelor si descrierile nalucitoare ale Japoniei moderne. Nu mai e tara geishelor si samurailor, nu exista cod de onoare si nici flori de cires. Dar o atractie subtila exista. O bucatica de traire japoneza, intensa cum ii e felul, se poate resimti si in acest scurt roman usor de citit dar (sper) mai greu de inteles.

In Romania volumul a aparut la Editura Pandora M, in colectia Funky Fiction.

Ceai Ayataka






Actorul Hiroyuki Sanada, faimos pentru rolurile din Ultimul samurai, Tasogare Seibei (Twilight samurai) si varianta japoneza originala Ringu, a filmului The ring.

Konnichiwa

Nu am idei marete pentru acest prim post. Doar cat sa va informez ca mi-am deschis bloggul pentru a-mi exprima parerile despre tara mea preferata-Japonia. I-am studiat intens cultura, civilizatia si limba de 7 ani de zile si ma minunez cate mai am inca de invatat.

Pe blog veti gasi poze, videoclipuri, infomatii, pareri personale despre orice aspect legat de Japonia, de la imparat la anime-uri prin ceremonia ceaiului, arte martiale si otaku.

Nu sunt specialista. Sunt doar pasionata. :)