Samuraii si aztecii

Dupa ce am facut postarea despre rusii din Japonia am zis sa ma informez un pic si sa ma uit daca existau japonezi in alte parti ale lumii, istoriceste vorbind.

Sarind din link in link gasesc informatii despre japonezii mexicani. In cartea sa, 1493- Descoperind lumea noua pe care Columbus a creat-o, Charles Mann povesteste despre migratia asiatica in Mexic, care pare-se a fost foarte substantiala in secolul 17. Aproximativ 100.000 de japonezi au ramasi prinsi in China sau in Filipine ca urmare a inchiderii granitelor din perioada shogunatului Tokugawa. Din cei 100.000 au existat si cativa samurai pe care shogunul i-a lasat sa-si pastreze katanele si sa mearga sa se angajeze in militia coloniala din Mexic.

                                                                  


Cel care a deschis portile colaborarii dintre "noua Spanie" si Japonia a fost Hasekura Rokuemon Tsunenaga (sau Francisco Felipe Faxicura, dupa cum a fost botezat in Spania), un nobil japonez de origine imperiala, cu legaturi stranse cu imparatul Kanmu, samurai si consilier al daimyo-ului de Sendai, Date Masamune. Intre 1613 si 1620 Hasekura a condus o misiune diplomatica in Spania si Vatican, trecand prin Mexic. In mexic Hasekura a stat intr-o casa langa biserica Sfantului Francis si s-a intalnit cu viceregele Mexicului cu care a discutat despre dorinta lui de a se intalni cu regele Philip al 3-lea al Spaniei. Misiunea diplomatica s-a numit ambasada Keichō (慶長使節), care a urmat-o pe cea din 1582. Desi misiunea a fost primita politicos, Japonia tocmai ce trecea prin suprimarea crestinismului, asa ca unii monarhi, precum regele Spaniei, au refuzat accordurile comerciale pe care Hasekura le dorea.

La un an dupa intoarcerea sa in Japonia a murit de boala si rezultatele sale nu au fost folosite, fiindca Japonia devenea din ce in ce mai izolationista. Urmatorul convoi de ambasada a venit doar dupa mai bine de 200 de ani, in 1862.


Sindromul Parisului (パリ症候群, Pari shōkōgun)

Sindormul Parisului e o minunatie de problema. Un culture shock atat de puternic ca are nume propriu, cand isi dau seama ca Parisul nu e asa de frumos pe cat se asteptau.

Profesorul Hiroaki Ota a fost primul care a diagnosticat conditia in anul 1986, ca urmare a faptului ca turistii japonezi sunt extrem de susceptibili la problema. Desi nu e o problema foarte mare, este constanta. Aproximativ 20 de Japonezi sunt afectati in fiecare an de sindrom. El se bazeaza pe o multitudine de factori si anume bariera lingvisitca, bariera culturala, oboseala si imaginea idealizata pe care o au a Parisului.




Mario Renoux, presedintele asociatiei medicale Franco-Japoneze da vina pe mass media japoneza care prezinta Parisul ca fiind orasul in care toata lumea e slaba si se imbraca in cea mai noua moda, chiar daca in realitate brandurile de nivel inalt sunt consumate in principal de straini si populatia franceza e mult mai obeza decat cea japoneza. Incepand din 2004 ambasada Japoniei la Paris ofera un hotline 24/24 pentru a ajuta turistii afectati de aceasta conditie. Ei raporteaza, in media, 12 suferinzi pe an.

Ciresii japonezi infloresc din ce in ce mai devreme

Nu cred ca trebuie sa explic faptul ca incalzirea globala este o realitate cu care trebuie sa ne confruntam din ce in ce mai mult. Si impactul inca nu-l putem intelege. De la chestii enervante (gen canicula), dar cu care ne putem obisnui, la probleme serioase, de genul extinctiei in masa a multor animale, toate au legatura intr-un fel sau altul cu incalzirea globala.

Un mod interesant prin care putem sa dovedim ca temperaturile se schimba este Hanami-ul.

Am mai vorbit de Hanami pana acum. Traditia japoneza de a contempla impermanenta vietii prin contemplarea frumusetii fragile a florilor de cires.



Hanami e o traditie care dureaza de mai bine de 1000 de ani, documentata in cronici inca dinaintea primului mileniu. Cronici care au marcat schimbarile climaterice de-a lungul timpului si prezinta un trend ingrijorator.

Incepand din 1829, cand o inflorire completa se astepa pe 18 aprilie, data infloririi a venit din ce in ce mai devreme in fiecare an. In anii 70 era deja pe 7 aprilie.

Yasuyuki Aono si Keiko Kazui, doi oameni de stiinta japonezi au demonstrat ca ciresii si inflorirea lor pot sa prezica temperatura in martie cu acuratete de 0.1°C. Adica o planeta mai calda inseamna luni de martie mai calde, deci infloriri mai timpurii. Deci considerand ca hotelurile din Kyoto sunt rezervate cu 6 luni inaintea vremii ciresilor aveti grija in anii viitor sa nu ajungeti prea tarziu.

Prietenie de 30 de ani

Ingrijitorul templului shinto cu poarta subacvatica s-a imprietenit acum 30 de ani cu un peste pe care-l saluta de fiecare data cand merge la scufundari. E o dragalasenie de poveste.

Sadako vs Kayako

Ca sa nu creada cineva ca maestrii marketingului si a gustului prost ar fi americanii, am zis sa spun doua vorbe trei cuvinte despre Sadako vs Kayako. Film horror japonez din 2016 care combina fetele supranaturale din The ring si din The grudge.

Pe cat de buni sunt japonezii la a crea filme horror la atat de incapabili de a se opri dintr-o franciza care nu mai are suflu. Americanii sunt cunoscuti pentru comportamentul clasic de "hai sa stoarcem pana si ultimul banut din franciza", dar japonezii demonstreaza clar ca pot sa-i intreaca fara probleme.

Pana in momentul de fata The Grudge are 7 carti, 3 benzi desenate, o carte grafica, 12 filme de lung metraj, 2 filme de scurt metras si 1 joc video. The Ring are 3 carti, o carte de povesti scurte, si 12 filme de lung metraj.
Fast and Furios mai are ceva pana sa ajunga la nivelul lor...



Apropo, filmul nu e bun, dar nici nu ma asteptam la mare lucru

Melcii zburatori japonezi

Melcii zburatori japonezi nu se refera (din pacate) la o specie de melciu cu aripi. Ar fi fost prea frumos. Se refera insa la un fenomen interesant observat in insulele japoneze. Cercetatorii au descoperit ca aproximativ 15% din melcii mancati de pasarile arhipelagului ajung sa supravietuiasca digestiei si sa fie gasiti vii in fecalele pasarilor.

Tornatellides boeningi (c) Shinichiro Wada

Mejiro sau "ochi albi "este o specie de pasare nativa insulei Hahajima care se hraneste, printre altele un melc mic de uscat numit Tornatellides boeningi. In mod normal oamenii de stiinta au demonstrat ca exista posibilitatea ca melcii de apa sa supravietuiasca digestia cand sunt mancati de pesti, dar nimeni nu stia daca acelasi proces se poate aplica si pasarilor respectiv melcilor de uscat.

Au studiat pe langa rata supravietuirii si diversitatea genetica a populatiei de T. boeningi din Hahajima si au descoperit o variabilitate impresionanta. Insula se afla la 1000 de km sud de Tokio Avest lucru sugereaza ca pe langa imperecherea cu melcii din apropiere populatii noi au fost formate din contact facut intre melcii din zone diferite. In mod normal melcii se pot imperechea pe un anumit areal. Daca arealul este depasit trebuie sa incepem sa ne gandim la modalitati de transport rapid al nevertebratelor, cum ar fi stomacul pasarilor, sau cicloanelor.


Dembei (伝兵衛 sau Дэмбэй))

Din cand in cand fac link jumping pe wikipedia si gasesc articole asa de stranii incat nu ma pot abtine sa nu le citesc.
Si ce ar fi mai straniu decat un pescar japonez care a pornit scoala japoneza in Rusia?

Dembei a fost un asistent de comerciant care a navigat cu o flota de "30 de transporturi spre Edo" in secolul 18. Se pare ca el impreuna cu altii au fost prinsi intr-o furtuna pe mare si au naufragiat in Kamchatka. Dembei a fost singurul supravietuitor gasit in 1701 sau 1702 de catre Atlasov care, in loc sa-l ajute sa ajunga inapoi in Japonia, cum Dembei l-a tot rugat, l-a dus in Moscova la Petru cel Mare, ca sa-i spuna tot ce stia despre Japonia. A ajuns sa si dea lectii de japoneza catorva rusi si a fost botezat cu numele de Gabriel si si-a trait restul vietii in Sankt Petersburg.

Fiind un pescar din Osaka e greu de crezut ca ar fi avut informatii despre politica sau organizarea militara a Japoniei, dar a reusit sa deschida apetitul pentru explorarea Kamchatkai si a Kurilelor spre a deschide comertul cu Japonia.
Candva intre 1714 si 1719 John Bell (doctor si calator scotian) l-a intalnit si a scris despre el cum ca: "El, tatal lui si cativa alti oameni au terminat de facut comert in Nagasaki si se intorceau acasa pe coasta nordica cand au fost prinsi intr-o furtuna si naufragiati pe coasta Kamchatkai. In ciuda ajutorului oferit de ofiterul rus cei mai multi dintre ei au murit."

Chiar daca Dembei ar fi vrut sa ajunga inapoi in Japonia cel mai probabil nu ar fi reusit datorita politicii de sakoku (sau izolationism) a shogunatului. Dar a ajuns sa fie considerat parintele japonezei in Rusia si impreuna cu alti pescari naufragiati de-a lungul timpului au pus bazele studiului limbii, baze care au dus intr-un final la infiintarea unei catedre de filologie japoneza in Sankt Petersburg in 1898.