Shiritori (しりとり)

Asa cum in Romania lumea stie de fazan, jocul in care trebuie sa inlantui cuvinte de la jucator la jucator, fiecare cuvant incepand cu silaba finala a cuvantului precedent, asa stiu si japonezii de shiritori.

Jocul, denumit de la derivatul frazei 尻を取る (shiri o toru) adica a lua spatele/finalul, este exact la fel ca fazan doar ca in loc de ultima silaba se ia ultimul semn hiragana din cuvant.


Image result for shiritori

Jocul incepe in mod normal cu cuvantul "shiritori" deci urmatorul cuvant trebuie sa inceapa cu "ri", si se termina cand cineva foloseste ん, adica "n", din cauza ca nu exista nici un cuvant in japoneza care sa inceapa cu hiragana ん. Spre deosebire de fazan, in care se cauta cuvintele care "inchid" ca sa se castige puncte, in Japonia cel care foloseste cuvantul care "inchide" a pierdut.

Ceva reguli mai putin stricte se leaga de finalul cu vocale lungi (nobashibō, de exemplu) in care unii considera "bo" ca finalul altii considera "o"-ul. Aceasi probleme cu hiragana-urile mici, gen じてんしゃ (jitensha, bicicleta). Unii considera finalul ca fiind "ya", altii ca fiind sha.

Evident fiecare familie are regulile proprii deci de intrebat inainte de a incepe, dar altfel e o buna metoda de a repeta cuvintele de vocabular.

Nagoro-satul cu mai multe papusi decat oameni

Exista un sat intr-o vale in Shikoku numit Nagoro. Acest sat, fiind extrem de inaccesibil si deci nefrecventat de firme care sa ofere posibilitati de angajare locuitorilor, s-a micsorat din ce in ce mai mult pe masura ce oamenii s-au mutat la oras ca sa poata lucra. Cum nu are nici macar un magazin alimentar lumea nu are motiv sa se mute acolo si pe masura ce vechii locuitori mor satul devine din ce in ce mai mic.

Acum mai bine de un deceniu Ayano Tsukimi s-a intors la casa ei din Nagoro si confruntata fiind de plecarile populatiei a decis sa umple locatia de papusi, care sa reprezinte vechii locuitori. In momentul de fata aproape 350 de papusi populeaza satul, reprezentand oamenii care au plecat sau au murit. Papusile sunt facute din paie, material si haine vechi, ca sperietorile de ciori si Tsukimi face in mod constant altele noi sa le inlocuiasca pe cele care incep sa se dezmembreze.

In documentarul de mai jos puteti vedea locatia, papusile si creatoarea lor. Tsukimi a reusit sa si utilizeze Google maps ca o metoda de a atrage turisti in zona, punand papusile langa strazi ca sa poata sa fie fotografiate de masina Google-ului si astfel sa fie prezente online.

Kubo and the two strings-recenzie

La aproape un an de cand am facut postarea in care vorbeam despre trailerul filmului a venit timpul sa ma si uit la el. Si doamne ce a meritat asteptarea. E o minunatie de film! Tematic, vizual si tehnic reuseste sa spuna o poveste trista cu ajutorul unor personaje interesante si o aventura foarte frumos inspirata din cultura japoneza.

Dupa o existenta relativ pasnica si izolata, o noaptea de neatentie il face pe Kubo sa porneasca intr-o aventura in care, cu ajutorul unui macac japonez si al unui samurai blestemat in forma de gandac, sa gaseasca sabia, armura si casca tatalui sau.


Pe parcursul filmului elemente de folclor japonez ies la inaintare, incepand cu creatiile de origami pe care Kubo le face prin magie, la festivalul Obon, la aparitia monstrului Gashadokuro si la samurai. Filmul se inspira profund din cultura japoneza, insa spre deosebire de multe alte filme vestice o face cu respect si atentie. Singurul punct care m-a scos din realitatea filmului a fost faptul ca ningea in timpul Obon-ului (care are loc intre iulie si august). Si daca doar asta m-a deranjat atunci clar filmul e bun.



Dupa cum puteti vedea si din videoclipul de mai sus unele imagini ar putea fi prea infricosatoarea pentru copiii mici, dar in afara de asta nu prea as avea motive sa nu-l recomand pentru toata familia. Deja a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru cel mai bun film si cred ca o nominalizare la Oscare va urma cat de curand!

Naufragiat voluntar

Eleva japoneze Reikko Hori a aparut la stiri dupa ce a decis de buna voie si nesilita de nimeni sa locuiasca pe o insula salbatica in Indonezia. Dupa 19 zile de izolare completa in care nu a avut langa ea decat o sulita si o lupa Reikko spune ca s-a intors inapoi acasa cu o dragoste pentru civilizatie.

Experienta a fost platita si amenajata de Docastaway o companie care este specializata in vacante in insule aproape salbatice din lume. Reikko a ales "adventure mode" adica categoria cea mai extrema devenind astfel prima femeie din lume naufragiata voluntar. Compania a fost ingrijorata si i-au trimis emailuri de pregatire, dar nu au primit nici un raspuns, din cauza ca Reikko a spus ca vrea sa traiasca pe cat mai salbatic posibil, fara interferenta expertilor.

Image result


Grijile companiei s-au adeverit in momentul in care au intalnit-o pe Reikko la aeroport si au aflat ca nu s-a pregatit mai mult de o ora pentru intreaga experienta. Nu si-a adus nimic cu ea si a venit intr-o pereche de blugi. Nu stia nimic despre supravietuire in salbaticie, dar in ciuda avertismentelor Reikko a decis sa ramana. O echipa a firmei Docastaway a ramas cu ea timp de 24 de ore ca sa fie siguri ca era pregatita pentru incercari din punct de vedere psihologic. Dar si-au dat seama ca Reikko nu prea se comporta normal. Umbla desculta pe carbune ca si cand ar fi mers prin casa si a dormit pe pamant in jungla, fara sa se gandeasca ca un animal ar putea urca pe ea in mijlocul noptii.

Image result


“Reikko nu a vrut nici un fel de lectie de supravietuire". Cand i s-a spus ca va fi urmarita timp de 24 de ore a rugat echipa sa nu-i spuna nimic. Intr-un final au reusit sa o convinga sa accepte o sulita si o lupa, dar nu au putut sa o convinga sa-si faca o un adapost. Din cauza incapatanarii de care dadea dovada au pus un paznic pe insula sa o protejeze. Fata a fost de accord cu situatia doar daca paznicul urma sa nu fie in raza ei vizuala in nici un moment.

Cand echipa a parasit insula Hori a inceput sa se simta mai bine, zicand ca nu se pricepe la relatiile interumane si ca dorea foarte tare sa fie lasata in pace. In urmatoarele zile insa fericirea i s-a dovedit a fi de scurta durata cand a realizat intr-un final greutatile pe care avea sa le infrunte in salbaticie si singura. In primele zile nu a reusit sa manance destul sau sa gaseasca destula apa sa bea din cauza ca a refuzat sa ia un topor de la echipa Docastaway si sa sparga nuci de cocos cu el. "Ma simteam mai tot timpul ametita si stomacul ma durea de la cat de gol era. Pe langa asta, te simti foarte rau sa nu poti sa-ti speli hainele sau pe tine insuti. Dupa 5 zile m-a apucat disperarea ca urma sa mai petrec inca 13 zile pe insula".

Image result

Dar Hori a inceput sa se adapteze mediului destul de repede, invatandu-se sa stranga mancare cu echipamentul pe care-l avea la indemana. S-a urcat pe palmierii mai mici pentu a prinde niste nuci de cocos si le-a crapat folosing pietre. A prins pesti cu pistolul cu sulita pe care l-a primit si a ajuns sa fie atat de buna incat sa reuseasca sa prinda un peste pe ora. Cu focul facut din parul nucii de cocos si cu o lupa a reusit sa gateasca pestele. In ultima zi pe insula, spre surprinderea multora, a reusit sa si prinda o soparla si sa o gateasca pentru cina.

Dupa ce s-a intors in siguranta acasa Hori este fericita ca experienta este acum in trecut. "In general imi place sa petrec timp singura dar dupa 19 zile petrecute pe o insula pustie mi-am dat seama ca o lume fara oameni nu este o lume in care vreau sa traiesc. Vreau sa traiesc intr-o societate si acum inteleg cat de importante sunt lucrurile pe care le am in viata.”

Yasuke(弥助 sau 弥介, 彌助sau 彌介)

Initial planuiam o alta postare pentru saptamana asta, dar data fiind apropierea de Craciun am decis ca nu accum e momentul sa fim super seriosi si contemplativi la perioade grele din istorie. E sfarsit de an, un pic de relaxare merge si am zis ca o poveste interesanta.

Nu cred ca a auzit cineva de Yasuke, e destul de ascuns ca si personalitate istorica, probabil din cauza ca nu a fost un mare lord sau un un intelept de seama. Dar a fost primul samurai negru din istoria Japoniei.

Aflat sub conducerea lui Oda Nobunaga, Yasuke (nume probabil primit din partea lordului) era un servitor sosit in Japonia in 1579 impreuna cu iezuitul italian Alessandro Valignano, care fusese numit Vizitor (inspector) al Indiilor (adica Africa de est si Sud si Estul Asiei). Cand a venit se pare ca a mirat multa lume si unii oameni au fost striviti cand se adunau grupuri sa-l vada.

Auzind despre situatie Oda Nobunaga a comandat sa-l vada si, crezand ca pielea ii era neagra de la cerneala i-a comandat sa isi dezveleasca pieptul si sa se spele. Vazand ca de fapt culoarea pielii este neagra cu adevarat Nobunaga i-a oferit un post

In may 1581 Yasuke a mers impreuna cu Nobunaga la castelul sau din Azuchi si acolo il descrie scribul castelului ca fiind "Negru, cu pielea de culoarea carbunelui, si inalt de 6 shaku 2 sun (188cm)". Nobunaga prefera conversatiile cu Yasuke (cel mai probabil in japoneza pe care Yasuke a invatat-o de la fostul sau sef iezuit) si din aceasta cauza Nobunaga l-a crescut repede in rang, oferindu-i o katana ceremoniala, o rezidenta proprie si numit pazitor al armelor.


In Iunie 1582 cand Nobunaga a fost invins si obigat sa-si faca seppuku in Kyoto in fata armetei lui Akechi Mitsuhide, Yasuke s-a aliat cu urmasul lui Nobunaga-Oda Nobutada si a luptat inca cateva luni pana sa fie intr-un final invins de Akechi.

Cand oamenii lui Akechi au intrebat ce sa faca cu el acesta a raspus ca "negrul nu este japonez, deci nu stie ce face, asa ca sa fie trimis la nanban-dera" (sau nanban 南蛮寺 adica templul barbarilor sudici-biserica iezuita). Considerand ca Buddha era desenat ca fiind negru si lipsa oricarui text care sa sustina existenta unei discriminari a oamenilor de culoare in Japonia medievala istoricii cred ca Akechi a folosit culoarea lui Yasuke drept pretext pentru a nu-l omori, pastrand in acelasi timp aparentele.

Dupa ce s-a intors insa la biserica nu se mai stie ce s-a intamplat cu el. La scurt timp dupa (1584) se mentioneaza despre un artilerist negru, dar cel mai probabil nu e aceasti persoana, considerand ca erau multi negrii in japonia veniti odata cu iezuitii, ca sclavi/servitori ai europenilor sau ca angajati independenti.

Emoji (絵文字)

Considerand ca Oxford Dictionary a numit "😂" ca fiind cuvantul anului in 2015 m-am gandit ca am ajuns la acel punct in istorie in care nu ne mai putem intoarce la ce-a fost.

Emoji sunt ideograme si smiley-uri folosite in mesajele electronice de pe net pentru a exprima diverse trairi sau pentru a face referire la obiecte, locuri sau animale. Cuvantul care initial insemna pictograma vine de la e (絵, imagine) + moji (文字, simbol).  Toata lumea le stie si le foloseste, fiind extrem de populare la nivel mondial de cand Apple le-a inclus in iPhone, urmat la putin timp de Android si alte sisteme de operare mobile.


Emoji-urile au fost inventate in anii 90 si folosite in diferite variante de providerii de telefonie mobila in Japonia. Primul emoji a aparut in 1998 sau 1999 cand un angajat al platformei de Internet mobil NTT DoCoMo s-a inspirat din pictogramele folosite pentru a descrie vremea si din caracterele chinezesti care exprimau emotii standard.




Angajatul, numit Shigetaka Kurita, a creat 180 de emoji bazate pe expresiile pe care le vedea in jurul sau la mai multi oameni sii alte obiecte care i-au atras atentia din oras. In 1997 Nicolas Loufrani, vazand cresterea volumului de utilizare in emojiurilor in format ASCII a inceput sa experimenteze cu crearea icoanelor colorate care corespundeau pictogramelor ASII. De acolo a creat primul "dictionar" al emoticoanelor existente, separate pe categorii.

The rest, as they say, is history.


Kuri (栗)- castane japoneze

Daca tot mai avem o luna de toamna si in magazine au aparut castanele proaspete am zis sa prezint o reteta sezonala japoneza care a fost mult mai utilizata in trecut decat in zilele noastre dar tot interesant de incercat.
Spre deosebire de multe alte produse care pot fi gasite de-a lungul anului castanele japoneze (kuri) raman printre putinele produse cu adevarat sezoniere. Kuri au fost mancate in Japonia inca din vremuri preistorice, fiind gasite in situri arheologice din perioada Jomon Period (10,000-200 I.C.).

In situl vechi de 5500 de ani din prefectura Aomori s-au gasit dovezi de cultivare a castanilor la scara larga si in mijlocul sitului s-a descoperit urma unui copac care cel mai probabil era folosit pentru ritualuri. In unele parti ale tarii castanii sunt folositi pentru ritualuri shinto si in ziua de azi fiind osechi (mancare de Anul Nou) 

Desi nu mai sunt folosite des in mancarea sarata castanele se mananca in mancare importata din China (castane coapte cu ulei de susan si zahar) si piure de castane. Ca in perioada comunista in Romania piure-ul de castane este atat de faimos ca a ajuns sa fie "falsificat" din piure de cartofi colorat.



Kuri-gohan (orez cu castane)
4 portii

Image result for kuri gohan
Ingrediente

500 grame de castane
½ lingura zahar
300 grame orez
1½ lingurite sare
1 lingura de sake
gomashio (sare cu seminte de susan) dupa gust

Se curata orezul si se fierbe. Castanele se desfac si se acopera cu zahar, putina apa si  ½ de lingurita de sare. Se coc la foc mic pentru 20 de minute si se storc.

Restul sarii si sakele se pun intr-un fierbator de orez cu castanele deasupra. Se gateste la stare de orez normal si cand e gata se adauga orezul fiert. Se amesteca si se presara cu susan dupa gust