Lagarele de detinere a americanilor de origine japoenza-partea 1

Nu-mi place sa vorbesc despre chestii politice. E blog de cultura, e blog in care sa ne amuzam, mai invatam cate ceva si ne miram cat de stranii pot sa fie japonezii.

Dar uneori, cand unii oameni fac promisiuni periculoase trebuie sa ne aducem aminte despre istorie si cum nu trebuie sa o mai repetam. Nu stiu cat de cunoscuta este partea asta a istoriei in afara Americii (sau a pasionatilor de istorie/cultura japoneza) dar consider ca toti trebuie sa o stim ca sa putem sa ne opunem nedreptatilor viitoare. Duminica trecuta s-au implinit 75 de ani de la ordinul care a permis efectuarea acestor nedreptati, si nu vreau ca lumea sa nu stie despre ce a fost vorba.

Lagarele de detinere a americanilor de origine japoneza se refera la relocarea fortata si incarcerarea in lagare americane a undeva intre 110000 si 120000 de japonezi care locuiau in zona de vest a Statelor Unite. Aproximativ 62% din cei incarcerati erau cetateni americani si incarcerarea a fost comandata de presedintele Franklin D. Roosevelt la scurt timp dupa atacul de la Pearl Harbor. Restul de aproximativ 40% din cei incarcerati erau ne-cetateni care erau vizati de Legea Inamicilor Straini. Multi dintre "straini" traiau deja in America de mai multe decenii, dar nu au putut deveni cetateni din cauza acestei legi.

Image result for japanese american internment

Incarcerarea a fost aplicata inegal din cauza structurii inegale ale populatiei si ale politicii statale si regionale. In vestul americii 110000 de americani de origine japoenza au fost incarcerati, dar in Hawaii, unde o treime din populatie era de oridine japoneza doar 1200-1800 au suferit aceasi soarta. Desi erau ingrijorari oficiale cu privire la loialitatile japonezilor in razboi multi considera ca incarcerarea a fost mai degraba rezultata din rasism decat din frica.

Biroul american de recensamant a ajutat in mod confidential intreaga operatiune oferind informatii confidentiale despre cartierele japoenzilor oficialitatilor. Si pana in 2007 biroul a negat orice legatura cu activitatile de deportare.

Din cei 127000 de japonezi care locuiau in SUA in timpul atacului de la Pearl Harbor 80000 erau nisei (adica a doua generatie) sau sansei (a treia generatie), restul fiind imigranti nascuti in Japonia dar care nu au putut primi cetatenie americana datorita legilor vremii,


Image result for japanese american internment


In taberele de relocare noroioase din Wyoming lagarul era delimitat de sarma ghimpata, avea toalete nepartitionate, paturi de campanie si un buget de 45 de centi pe zi pentru ratii de mancare. Desi membrii puteau locui cu familiile nu aveau voie sa iasa din zonele clar delimitate ori erau impuscati, cum a fost cazul lui James Wakasa in Topaz. Cu stilul clar japonez de resemnare multi adulti spuneau shikata ga nai (nu ai ce-i face).

Datorita conditiilor precare de curatenie din lagare medicii care lucrau in zona erau obligati sa dea prioritate imunizarilor si medicinei de grup in locul ingrijirilor medicale generale. Cazurile de dizinterie si intoxicatie alimentara erau de asemenea foarte dese, la fel ca si cazurile de  astm cau coccidioidomicoza in lagarele din desert si malarie in lagarele din zonele mlastinoase.

Continuam minunata experienta istorica in urmatoarea postare.

De ce pot scrie japonezii mai mult pe twitter?

Tom are o serie de videoclipuri despre limbaj, caracteristici lingvistice interesante, pronuntie, scriere, etc, in care se leaga, dupa cum puteti vedea mai jos, si de definitia unui caracter si ce inseamna un caracter in diversele moduri de scriere din lume. Dupa cum deja cred ca stiti, japonezii au katakana, hiragana si kanji pe care twitter le analizeaza altfel decat literele noastre europene.

 

Tineti-l pe Andrew Garfield departe de japonezi

Fiind pasionata de filme si locuind in Europa am destul de des probleme cu faptul ca nu ma pot uita la filmele de Oscar pe masura ce apar din cauza ca in Romania (sau in Belgia) ajung sa aratate de abia dupa anul nou. Asa ca de ceva ani incoace mi-am facut un obicei sa imi rezerv un weekend in februarie inainte de Oscare si sa ma uit la toate filmele nominalizate la premiile importante (cei mai buni actori, regizori si filme).

Anul aceste, se pare, ca Andrew Garfield (il cunoasteti poate din filmele recente cu Spider Man) a ajuns sa fie in doua filme cu subiect asemanator.

Hacksaw ridge este filmul regizat de Mel Gibson in care personajul principal, un adventist, refuza sa puna mana pe o arma, dar lupta totusi in al doilea razboi mondial, in Japonia, in cadrul bataliei de la Okinawa. Nu isi reneaga credinta si-si serveste tara ca medic. Bazat pe o poveste reala.

Silence este filmul regizat de Martin Scorsese in care personajul principal, un iezuit, merge in Japonia sa-si gaseasca mentorul si sa crestineze populatia care se gaseste in mijlocul persecutiei crestinilor din perioada shogunatului Tokugawa. Nu isi reneaga credinta. Bazat pe o poveste scrisa de Shūsaku Endō, care la randul ei e bazata pe o persoana reala.




Nu-mi vine sa cred ca zic asa ceva, dar in ambele filme Japonia este prezentata frumos, corect si cu respect pentru traditie si mentalitate. Desi clar in Hacksaw ridge, prin pura realitate a razboiului, japonezii sunt pozitionati ca fiind "inamicul", exista momente in film in care inamicii sunt umanizati. Nu destul fata de cat as fi dorit, dar oricum mai mult decat nimic.


Despre Silence nu vreau sa vorbesc prea mult din cauza ca vreau sa fac o recenzie comparativa dupa ce citesc cartea. O am in biblioteca de 10 ani deja, dar nu am vrut sa o citesc fiindca nu pot sa zic ca idea de misionari crestini ma intereseaza foarte tare. Filmul e prezentat dintr-o perspectiva crestineasca, in care se pare perfect normal sa mergi la altcineva in tara si sa zici ca stii toate raspunsurile si ca religia ta e cea mai buna. E prezentat poate fara prea multe comentarii pro sau contra, dar cum consider colonialismul vestic ca fiind o problema majora de-a lungul istoriei nu pot sa zic ca gust cvasi-neutralitatea pe cat ar fi trebuit.

Amandoua filmele sunt foarte bune, jocul la fel, respectul fata de Japonia la fel. Numa Andrew Garfield saracu, duce la cam multe morti de bastinasi. De aia daca as fi japoneza nu prea l-as lasa sa se aproprie ;)

Lupii japonezi

Uneori nici eu nu stiu cum ajung sa aflu chestii de pe internet. Am vazut un articol cu o serie de dinozauri descoperiti in Romania, pe ce era odata insula Hateg. Neavand habar despre ce e vorba in propozitie am cautat pe Wikipedia insula Hateg (care era pare-se o insula in marea Tetis in perioada Cretacica tarzie). Si cica pe insula Hateg se putea vedea clar o forma de nanism insular a dinozaurilor. Nanismul insular (alta chestie de care nu stiam) este fenomenul adaptativ prin care un animal mai mare de pe continent evolueaza sa aiba dimensiuni mai mici in momentul in care ajunge printr-o modalitate sau alta sa locuiasca intr-o insula. Si ce exemple de astfel de evolutie am gasit intr-o insula in care sunt interesata personal?


In Japonia au existat pana in secolul trecut doua specii de lup. Una numita Canis lupus hodophilax-o subspecie de lup gri endemica insulelor Honshū, Shikoku, and Kyūshū- si una numita canis lupus hattai-o subspecie de lup gri care era nativa zonei de nord est a Asiei si se gasea in Hokkaidō si (poate) inca se mai gaseste in insula ruseasca Sakhalin.

Hodophilax si-a luat numele de la cuvintele grecesti hodo care inseamna cale si phylax care inseamna pazitor, fiindca in folclorul japonez lupii protejau calatorii. Ultimul specimen identificat a fost in 1905 in prefectura Nara. Motivul pentru care a disparut si hodophilax si hattai a fost politica de stat dusa in perioada Meiji si stilul vestic de agricultura care a dus la deforestare si implicit la reducerea spatiului de locuit al animalelor (reusind sa uciga toti lupii intr-o singura generatie)



Cultura nativa Ainu respectau lupul ca zeitate si unele comunitati ca cele din Tokachi si Hidaka considerau ca populatia Ainu a rezultat din uniunea dintre un lup alb si o zeita.
In Shintoism ōkami-ul era vazut ca mesager al spiritelor si oferea protectie impotriva anialelor care distrugeau recoltele ca mistretul sau caprioarele.
In folclorul japonez exista credinta okuriōkami ("lupul escorta") care urmarea pe cineva care se plimba singur noaptea prin padure pana cand ajungeau acasa teferi.

Shiritori (しりとり)

Asa cum in Romania lumea stie de fazan, jocul in care trebuie sa inlantui cuvinte de la jucator la jucator, fiecare cuvant incepand cu silaba finala a cuvantului precedent, asa stiu si japonezii de shiritori.

Jocul, denumit de la derivatul frazei 尻を取る (shiri o toru) adica a lua spatele/finalul, este exact la fel ca fazan doar ca in loc de ultima silaba se ia ultimul semn hiragana din cuvant.


Image result for shiritori

Jocul incepe in mod normal cu cuvantul "shiritori" deci urmatorul cuvant trebuie sa inceapa cu "ri", si se termina cand cineva foloseste ん, adica "n", din cauza ca nu exista nici un cuvant in japoneza care sa inceapa cu hiragana ん. Spre deosebire de fazan, in care se cauta cuvintele care "inchid" ca sa se castige puncte, in Japonia cel care foloseste cuvantul care "inchide" a pierdut.

Ceva reguli mai putin stricte se leaga de finalul cu vocale lungi (nobashibō, de exemplu) in care unii considera "bo" ca finalul altii considera "o"-ul. Aceasi probleme cu hiragana-urile mici, gen じてんしゃ (jitensha, bicicleta). Unii considera finalul ca fiind "ya", altii ca fiind sha.

Evident fiecare familie are regulile proprii deci de intrebat inainte de a incepe, dar altfel e o buna metoda de a repeta cuvintele de vocabular.

Nagoro-satul cu mai multe papusi decat oameni

Exista un sat intr-o vale in Shikoku numit Nagoro. Acest sat, fiind extrem de inaccesibil si deci nefrecventat de firme care sa ofere posibilitati de angajare locuitorilor, s-a micsorat din ce in ce mai mult pe masura ce oamenii s-au mutat la oras ca sa poata lucra. Cum nu are nici macar un magazin alimentar lumea nu are motiv sa se mute acolo si pe masura ce vechii locuitori mor satul devine din ce in ce mai mic.

Acum mai bine de un deceniu Ayano Tsukimi s-a intors la casa ei din Nagoro si confruntata fiind de plecarile populatiei a decis sa umple locatia de papusi, care sa reprezinte vechii locuitori. In momentul de fata aproape 350 de papusi populeaza satul, reprezentand oamenii care au plecat sau au murit. Papusile sunt facute din paie, material si haine vechi, ca sperietorile de ciori si Tsukimi face in mod constant altele noi sa le inlocuiasca pe cele care incep sa se dezmembreze.

In documentarul de mai jos puteti vedea locatia, papusile si creatoarea lor. Tsukimi a reusit sa si utilizeze Google maps ca o metoda de a atrage turisti in zona, punand papusile langa strazi ca sa poata sa fie fotografiate de masina Google-ului si astfel sa fie prezente online.

Kubo and the two strings-recenzie

La aproape un an de cand am facut postarea in care vorbeam despre trailerul filmului a venit timpul sa ma si uit la el. Si doamne ce a meritat asteptarea. E o minunatie de film! Tematic, vizual si tehnic reuseste sa spuna o poveste trista cu ajutorul unor personaje interesante si o aventura foarte frumos inspirata din cultura japoneza.

Dupa o existenta relativ pasnica si izolata, o noaptea de neatentie il face pe Kubo sa porneasca intr-o aventura in care, cu ajutorul unui macac japonez si al unui samurai blestemat in forma de gandac, sa gaseasca sabia, armura si casca tatalui sau.


Pe parcursul filmului elemente de folclor japonez ies la inaintare, incepand cu creatiile de origami pe care Kubo le face prin magie, la festivalul Obon, la aparitia monstrului Gashadokuro si la samurai. Filmul se inspira profund din cultura japoneza, insa spre deosebire de multe alte filme vestice o face cu respect si atentie. Singurul punct care m-a scos din realitatea filmului a fost faptul ca ningea in timpul Obon-ului (care are loc intre iulie si august). Si daca doar asta m-a deranjat atunci clar filmul e bun.



Dupa cum puteti vedea si din videoclipul de mai sus unele imagini ar putea fi prea infricosatoarea pentru copiii mici, dar in afara de asta nu prea as avea motive sa nu-l recomand pentru toata familia. Deja a fost nominalizat la Globurile de Aur pentru cel mai bun film si cred ca o nominalizare la Oscare va urma cat de curand!