Povestire zen

Una din micile pilde Intr-o zi Chuang-tzu si un prieten se plimbau pe malul unui rau.

"Ce dragut arata pestii cand se simt bine inotand prin apra" zice Chuang-tzu.

"Tu nu esti un peste," raspunse prietenul saud. "De unde stii ca pestii se simt bine?"

"Tu nu esti eu," zise Chuang-tzu. "Tu cum stii ca eu nu stiu daca pestii se simt bine?"

Gojūshiho(五十四歩)

Gojūshiho este un kata care isi are originile in stilurile Ochiul Phoenixului. Originea numelui vine ori din miscarea repetitiva de ciocanit a unei ciocanitoare pe trunchiul unui copac, ori din pasi nesiguri ai unui on beat

In unele stiluri de karate, acest kata are doua forme, respectiv Gojūshiho Shō si Gojūshiho Dai, care chiar daca au denumiri diferite sunt aproape identice.

Gojūshiho Shō incepe direct cu multe tehnici de avansare si este foarte bun pentru a studia miscarile. Gojūshiho Dai utilizeaza tehnici de avansare cu mana deshisa si atacuri la gat si clavicula.

Conform antrenamentului pe care l-am facut eu la karate, acum cativa ani, Gojūshiho nu era predat decat de la centura maro in sus, fiind considerat un kata dificil. Problema care am intalnit-o eu in dojo-urile romanesti e ca sa pune prea mult accent pe viteza de executare a tehnicilor si prea putin pe corectitudinea lor.

In videoclipul de mai jos puteti vedea kata executat de sensei Hirokazu Kanazawa care are gradul de centura neagra, 10 dan.

5 Centimeters Per Second: a chain of short stories about their distance (秒速5センチメートルアチェインオブショートストリーズアバウトゼアディスタンス,)

Acum cateva zile am avut liber de la facultate si am fost cu niste colege intr-o librarie, sa mai pierdem timpul. Mi-a picat in mana cartea "300 essential anime movies", care, dupa cum ii spune si titlul, prezinta cititorului o serie de lung metraje animate care trebuie neaparat vazute.

Printre multele titluri vechi, recunoscute ca fiind opere de arta, am aflat si cateva filme noi, poate doar pentru mine, ce-i drept, dar tot noi.

Dupa cum e bunul obicei, am venit acasa si l-am cautat pe Internet.

Filmul a fost regizat de Makoto Shinkai (cunoscut de multi ca "noul Miyazaki") si a aparut in 2007. Dureaza o ora si un pic si e structurat pe 3 povesti in care Takaki Tōno si Akari Shinohara, indragostiti unul de celalalt inca din scoala primara, sunt fortati de imprejurari sa fie despartiti.

Filmul avanseaza incet, fiind dus inainte parca de animatiile superbe si nu de actiune. Spre deosebire de alte filme a lui Shinkai acesta nu e chiar la fel de metaforic, dar nu duce lipsa de gandire tipic japoneza.

Insasi titlul, 5 centimetrii pe secunda, arata viteza cu care cad florile de cires, metafora pentru modul incet si apasator in care inainteaza viata noastra, a tuturora, cand incepem drumul impreuna cu familia si prietenii si apoi, pe masura ce inaintam, ne despartim incet de toti si ne intersectam cu altii pana cand ajungem, incet dar sigur, pe pamant.

Ahoge

sam ahoge 02 Pictures, Images and Photos

O caracteristica a tuturor personajelor anime/manga este frizura tipica, care uneori pare sa sfideze legile naturii. Insa termenul de ahoge este folosit doar in cazul frizurilor ce pot fi identificate ca “Tin Tin”- un smoc de par, adesea carliontat, deasupra fruntii. Acest tip de frizura in general denota personaje amuzante, ‘usurele’.

Exemple ar fi Tarutaru din Final Fantasy XI, Edward Elric din Fullmetal Alchemist, Sara McDougal si Kanako Urashima din Love Hina

Edward Elric Pictures, Images and Photos

The last samurai

Am multe motive pentru care ador Ultimul Samurai.
Filmul acesta mi-a repornit pasiunea pentru Japonia, care statea latenta de cativa ani. In acelasi timp mi i-a prezentat pe Ken Watanabe si Hiroyuki Sanada, doi actori exceptionali cu multe filme in palmares, care, din pacate, erau foarte putin cunoscuti in afara tarii lor. A reusit sa ma faca sa imi placa de Tom Cruise pentru cateva ore, lucru care nu s-a mai intamplat pana atunci. Si nu in ultimul rand, desi a avut mutle greseli si a folosit multe licente poetice, a reusit sa prezinte cultura japoneza intr-un mod pozitiv si intelegator, poate mai bine decat oricare alt film din cultura Hollywood-ului.

Clar, are multe lipsuri din punctul meu de vedere, fiind facut in special pentru piata americana si, deci, lipsindu-se astfel de acurateti pe care un om normal fara pasiuni in subiect nu le-ar intelege.

Imi place extrem de mult modul in care joaca si Koyuki (Taka in film), fiind primul rol in care am vazut-o inainte de mai amuzanta (si faimoasa) drama japoneza Kimi wa petto.

Scenele sunt foarte vizuale, regizorul folosindu-se din plin de arhitectura unica si cadrele naturale magnifice cu care Japonia a fost binecuvantata.

Filmul fiind prezentat din punctul de vedere al unui gaijin (strain) da voie privitorului neinitiat sa descopere impreuna cu personajul principal mici franturi de fromusete japoneza. Iti deschide apetitul destul cat sa vrei sa mai cauti si asta e un lucru bun.

Il recomand cu tarie.