Facing Japan- expozitie de fotografii in Muzeul Dr Guislain din Gent

Anul acesta s-au implinit 40 de ani de la infiintarea Centrului Cultural Flamand in Japonia, asa ca ocazia a cerut o expozitie de fotografie cu autori flamanzi si subiecte japoneze. Asa ca pana la sfarsitul lui septembrie, in Muzeul Dr. Guislain din Gent (locatia celui mai vechi sanatoriu belgian), se poate observa o mica parte din Japonia, vazuta prin lentilele a 10 fotografi belgieni. Am avut ocazia sa ma duc sa vad ce si cum acum cateva zile si am reusit sa fac niste fotografii ale fotografiilor pe care le expun mai jos. Sper sa va placa si daca apucati cumva sa vedeti expozitia va recomand sa mai stati inca 30 minute s-o vedeti si pe cea permanenta a muzeului. E chiar impresionanta.











Perioada Heian

Am mentionat in postarea trecuta despre modul in care folosirea evantaielor a fost legiferata in perioda Heian. Desi s-au scris carti cu volume mai groase ca DEX-ul despre perioada Heian, si in sine ar putea fi subiectul unui blog pentru cateva decenii, m-am gandit ca poate ar fi o idee interesanta sa impartasesc video-ul lui John Green despre viata culturala a perioadei, care este destul de speciala in istorie, pe motivul ca e prezentata dintr-o perspectiva feminina.

Mai am cateva de zis despre alte cateva video-uri despre Japonia scoase sub sigiliul Crash Course, dar as dori sa le pastrez pentru alta postare, ca fiecare merita discutat pe indelete.

Sensu

In Japonia antica, primele evantaie rigide au venit pe calea Chinei in jurul anilor 600, in timp ce evantaiele pliabile au fost inventate in Japonia insasi undeva intre anii 600 si 900 si erau utilizate exclusiv de calugari si administratori publici care le foloseau pentru notite sau pentru a exersa caligrafia caracterelor chinezesti. Conform povestii Song Sui (istoria lui Song), calugarul Japonez Chonen a oferit o serie de evantaie pliabile precum si 2 evantaie rigide de hartie kawahori-ogi (蝙蝠扇) imparatului Chinei in anul 988.






Evantaiele pliabile au ajuns sa fie asa de populare incat in perioada Heian s-au promulgat o serie de legi protocolare care restriction decoratiunile atat de pe hiogi cat si pe cele de hartie.
Pana si in zilele noastre evantaiele de hartie cu ciucuri colorati puternic sunt folosite de preotii Shinto cand trebuie sa se imbrace in costumul formal al curtii imparatesti (cand se casatoresc, de exemplu imparatul cu imparateasa).

Evantaiele clasice din hartie se imprimau pe hartie produsa manual, cele imprimate pe hartie din productie de masa aparand doar in secolul at 19-lea si au, evident, o textura mult mai matasoasa. La fel ca preotii Shinto, geishele de toate tipurile, dar mai ales maiko-urile folosesc evantaiele in timpul dansurilor.


 
Varietati de sensu sunt:
  • “Hi-ougi” cele mai vechi tipuri de evantaie, folosite in ceremonii si pentru decoratii, facute din fasii subtiri de lemn de cedru(hinoki) care sunt cusute impreuna cu fir de matase. Numarul de fasii premise era strict legat de rangul persoanei care urma sa detina evantaiul.
  • “Kawahori-sen” sunt folosite in general pentru decoratie si sunt genul care au derivate din Hi-ougi in perioada Heian.
  • “Cha-sen” sunt folosite in ceremonia ceaiului si are doua marimi traditionale: una de 18 cm pentru barbate si una de 15 cm pentru femei
  • “Mai-ougi” sunt evantaiele folosite in dansurile traditionale japoneze care, desi foarte comune, se diferentiaza prin culoare, marime sau design. Fasiile care erau cuprinse in acest tip de avantai variau de la mica, os, fildes, sidef, lemn de santal sau chiar carapace de testoasa.

Unghiul evantaielor prezentate variaza intre 90 si 180 de grade cel mai comun fiind cel de 120 de grade. Au ajuns sa fie atat de utilizate incat tessen-urile (sau evantaiele de fier-folosite pentru lupte) treceau neobservate si deci erau perfecte pentru a surprinde inamicul.


Elevii japonezi de nota 10 din Bacau

Si uite la ce-s buni prietenii cu interese comune cu ale tale. Eu fata constincioasa, gata sa public un articol pe blog, dau raita pe facebook sa vad ce mai zice lumea inainte sa recitesc articolul si sa fac ultimele schimbari inainte sa apas pe buton. Uite ca dau peste un articol postat de un coleg din tocmai ziarul  de Bacau care incepea cu "Evacuat în Bacău după dezastrul de la Fukushima...". Asa ca fiind curioasa am zis sa dau click si dupa ce am citit am zis ca trebuie prima data sa postez despre asta.


Am ajuns fata in fata cu o poveste incredibil de draguta despre doi frati japonezi, Mihai si Kevin, care dupa ce au fost evacuati din Fukushima acum 3 ani, au ajuns sa locuiasca intr-un satuc din Bacau unde au ajuns sa fie cei mai buni elevi din clasa.





Nu vreau sa plagiez munca celor de la ziar, asa ca intregul articol, impreuna cu un video foarte dragut puteti sa-l cititi aici

Kashiki-gata

Kashiki-gata este un mulaj de lemn folosit in fabricarea dulciurilor japoneze. Fabricarea lui consta in sculptarea desenului dorit in oglinda si in negativ ca sa poata crea forma dorita in aluatul moale si, ca orice activitate traditional japoneza, nu mai exita decat o mana de oameni calificati sa faca astfel de sculpturi.
 
Kashiki-gata au inceput sa apara in perioada Edo si sunt fabricate din lemn de cires vechi de 100 de ani special pentru a mula prajituri din zahar sau din pasta dulce de fasole Azuki.
 


 
Dulciurile japoneze se impart in 5 categorii:
  • Yakimono: in care se gaseste si manju (饅頭), un tip de mochi
  • Utsumono
  • Nerimono
  • Ushimono
  • Nagashimono

Ultimele 4 sunt variatiuni de wasanbon (和三盆) dulciuri din zahar crescut in prefecture Shikoku si in afara de nagashimono toate utilizeaza kashiki-gata in procesul de productie.