Putem vreodata intelege?

Tocmai am terminat de citit minunata carte Geisha, scrisa de Lesley Downer si ma aflu intr-o stare contemplativa. Sunt in acelasi timp si usor intrigata, asa ca am decis sa scriu un mic articol despre intrebarile care par sa nu-mi dea pace.

Ca sa clarificam totul de la inceput, cunostiintele mele legate de cultura geishelor sunt destul de limitate. Ca probabil mare majoritate a lumii am vazut Memoriile unei geishe cand aparuse. Am citit dupa acea si cartea. Ca sa contrabalansez imaginea pe care mi-a oferit-o un gaijin asupra practicilor (Arthur Golden) am cumparat cartea lui Mineko Iwasaki, Adevarata viata de geisha, pentru ca am vrut sa citesc si varianta ei (ea este cea pe care s-a bazat Arthur in creerea personajului Sayuri). Aveam, deci, un punct de vedere japonez asupra lucrurilor. Intr-un final, de ziua mea am primit de la colegi aceasta ultima carte, scrisa de o eminenta in cultura si traditia geishelor si pot sa afirm ca mi-am largit orizonturile.

Image and video hosting by TinyPic

Cartea este foarte bine structurata, luand la puricat istoria geishelor, dupa care explica in detaliu viata ultimelor comunitati de geisha existente in Japonia (majoritatea lor aflandu-se in Kyoto si Tokyo), precum si copiile ieftine de geisha (denumire asemanatoare, comportament si cultura total diferite) care mai au aparut prin tara datorita cererii de ‘ceva nou’.

Insa problema mea de data asta nu este legata de geisha si de japonezi ci de vestici. Vom ajunge si acolo imediat.

Cand am aflat prima data despre geisha, am fost invatata sa inteleg ca ele sunt un fel de curtezane, platite pentru a distra barbatii si nimic mai mult. Daca doreau servicii sexuale se duceau la tayuu sau prostituate de rang inferior. Geishele isi vindeau talentele, nu corpul.

In urma citirii cartii lui Lesley am aflat ca de fapt si geishele ofera servicii sexuale unor clienti exclusivi, danna (pana intr-un punct soti, dar nu chiar), si ca la inceputul carierei au parte de o ceremonie de mizuage (adica de dezvirginare), in care un barbat ofera o suma substantiala de bani pentru a desvirgina viitoarea maiko cu drepturi depline. Aceasta traditie nu se mai tine, inca de prin anii 50’ cand guvernul japonez a introdus legea de ilegalizare a prostitutiei.

De-a lungul istoriei lor, geishele au fost considerate pe rand dansatoare, actrite, cantarete, curtezane, concubine si inca cate si mai cate. Evident ca ce scriu eu aici este extrem de simplificat si vulgar, dar cealalta metoda ar fi fost sa transcriu cartea, cuvant cu cuvant, din cauza ca nu se poate rezuma.

Acum, pot sa zic ca am anumite pretentii de la mine, cu privire la mentalitatea pe care ar trebui sa o am fata de cultura si traditiile Japoniei. Sunt prea interesata si implicata in ele ca sa nu am pretentii mai ridicate de la mine decat de la o persoana necunoscatoare. Si totusi, in timp ce citeam cartea, aveam ba momente de reviriment, ba momente de judecata clara fata de anumite comportamente si cutume.



De ce? Am incercat sa gasesc un motiv mai inteligent, dar concluzia la care am ajuns e ca simt ceea ce simt din cauza ca “la noi nu se face asa”. Si deci, printr-o greseala clara de intelegere, judec anumite aspecte ale traditiei lor prin prisma traditiei mele.

Asa ca am ajuns la o mare dilema. Cum putem noi, vesticii, sa intelegem vreodata Japonia si viceversa, atata timp cat este aproape imposbil sa te separi de cultura in care ai crescut si trait? Putem cel mult sa pricepem la un nivel intelectual de ce fac anumite lucruri intr-un mod si nu in altul, dar niciodata nu vom putea intelege esenta lucrurilor.

In aceasi ordine de idei, cum am putea avea vreodata impresia ca vesticii nu vor face o definire clara a geishelor ca fiind nimic mai mult decat prostituate, care mai stiu sa si vorbeasca cu tine, atata timp cat intelegerea acestei culturi a “lumii placerii” se face cu greu, cu multa bunavointa din partea ambelor parti si cu ore si ore pierdute in incercarea de a ajunge la adevar.

In lumea vitezei de astazi, mai ai timp sa stai si sa gandesti?

Death Note AMV

Am vazut multe amv-uri la viata mea si foarte putine din ele au fost asa de bune incat sa ma lase cu gura cascata.

Asta momentan e pe locul 1

Tokonoma(床の間)

Daca ar fi sa luam definitia corecta a acestui cuvant(care despartit s-ar traduce "podea de dormit") ar trebui sa nu pot defini urmatoarele imagini pe care vi le arat ca fiind tokonoma-ul de la mine din casa.

In sens larg totusi, intr-un tokonoma sunt asezate caligrafii/imagini/obiecte artistice cu scopul de a fi admirate. In acest sens larg cred ca ma incadrez si eu cu micile mele incercari de a-mi aduce Japonia in camera.

Din punctul meu de vedere tokonoma este doar aceasta parte din camera,



restul fiind considerate display-uri semi-artistice si nimic mai mult.



Neavand destui bani sa cumpar o caligrafie autentica (desi strang cu sarguinta destui pana cand voi reusi) am ales sa caut pe internet kanji-uri, simple dar care sa insemne ceva pentru mine, le-am scos sub forma de poze si le-am inramat. Totodata, am cautat si imagini reprezentative cu Japonia (desi 4 din imaginile pe care le-am expus nu au aceasi incarcatura de semnificatii ca celelalte) si le-am trecut prin acelasi proces de developare si inramare. In aceasi zona am o mini-ikebana pe care o schimb in functie de anotimp, cum e si datina si un serviciu de ceai simplu, dar cu efect.



Cele trei rafturi cu display-ul japonez sunt umplute cu cadouri primite de-a lungul timpului de la colegi/parinti. In poza lipsesc ceainucul din fier forjat de care va povesteam acu cateva post-uri si si hishaku-ul pe care l-am primit astazi de la colegi (polonicul de bambus cu care se ia apa pentru ceremonia ceaiului).

Rechin preistoric

Gasit viu in Japonia :D

Ziua mea

Acum ca este pe bune ziua mea imi fac 5 minute timp sa postez informatia asta pretioasa: am primit cadou de la mama un ceainic de fier forjat, lucrat manual. Gen cel din poza, dar nu identic. Mai mutle informatii in alte zile cand am timp :P

Karate kid-no more

Stiam ca o trecut timpul dar nici chiar asa...

Dansul este Daniel-san din seria originala Karate Kid.



Asta era el in tineretile lui

Anime party!

Informatie gasita aici



Anime Party: filme si filmulete din categoria Anime

Intrarea Libera.
Data: Marti, 15.6.2010

Ora: 21:00

Locatie: Manufactura Handmade Cafe

Adresa: Timisoara, Spaliul Tudor Vladimirescu nr. 9

Prietenii mei!

Sunt cei mai tari din lume! Stiu ca toata lumea zice chestia asta despre prietenii lor, dar eu o sa va mai si explic care-i motivul pentru care fac aceasta afirmatie :D.

Ieri dat-am party de ziua mea si aproape 90% din cadourile primite aveau de-a face cu Japonia. Evident ca pasiunea mea pentru aceasta tara este stiuta de toti. Daca imi impartasesc gandurile cu voi, pe net, si nici macar nu va cunosc, evident ca pe prietenii mei i-am aiurit deja cu atata Japonie.

Photobucket

Dupa cum puteti observa din poze am primit tot ce si-ar putea dori un gaijin (tamagonigiri plush toy included!)

Photobucket

Evident ca au existat tachinari la adresa chashaku-lui, fiindca baietii nu se puteau abtine de la comentarii de genu: "E un bat!" Da, dar ce bat frumos, nu? :D

Sa explic deci ce se vede.
1 bucata plush in forma de tamagonigiri
1 bucata tava de servit sushi
1 bucata bol pe care scrie "prietenie"
2 bucati cani termoizolante pentru ceai
1 bucata chashaku
1 bucata tricou hand made pe care scrie Bakayarou ("Idiot" sau "Prostule" in traducere libera)


Pe langa cele vazute in poze am mai primit un ceai (rog persoana care mi l-a dat sa nu se supere ca nu a fost inclus in poze dar il deschisesem deja si nu se face sa areti chestii juma pline :P ) si un tricou super dragut, tot hand made.

Photobucket

Din cauza problemelor de shipping (e-bay-ul asta!) mai am cateva cadouri care inca nu au ajuns la timp, printre care un hishaku (polonic din bambus pentru ceremonia ceaiului) si cateva carti, printre care si Geisha a lui Lesley Downer (cata eminenta printre oamenii care studiaza cultura geishelor)

Deci ca sa rezum totul intr-o fraza:
AM CEI MAI TARI PRIETENI DIN LUME!

(da, stiu, pe biroul meu e dezordine de nedescris, dar atata timp cat stiu unde se afla lucrurile nu o sa ma pun sa fac curat)

E-bay-ul asta...

Am facut greseala sa urmez sfatul unei colege si sa intru si eu in lumea e-bay. Asta se intampla acum jumate de an sau mai bine chiar si pot sa zic ca m-am lecuit de obsesie pentru aproape 3 luni pana cand am vazut acel ceva pe care nu-l puteam rata.

"Acel ceva" era o poza minunata (si originala) a unei nunti, facuta prin anii 40, cu tot alaiul sarbatorind intr-o ochaya. Ma rog, sarbatorind e un cuvant cam pretentios pentru ceea ce faceau-si anume mancau si beau sake in liniste, cum ne-au obisnuit japonezii.



Pasul urmator este sa o inramam si sa o asezam la loc de cinste printre celelalte poze japoneze din camera (pe care o sa vi le postez ASAP, ca vreau sa fac o postare speciala dedicata lor)