Matsuri! Editia 2010

Mor de durere de tot si de toate. De abia mai pot sa stau in picioare si gatul nu-mi mai functioneaza de mult, dar sunt fericita si aia datorita faptului ca numarul de persoane japoneze din jurul meu in ziua aceasta a fost foarte mare. Azi a fost ziua festivalului. (Festival al carui poster l-am postat
aici) Photobucket

Nu pot sa spun ca locatia m-a incantat, fiinda Universitatea de Vest indiferent cat de mareata se da tot are aspect darapanat. Ti-e frica sa lipesti ceva pe perete ca se ia cu tot cu tencuiala si dulapurile alea din metal din aproape fiecare sala nu-si are rostul si vizual nu e chiar cel mai bun lucru.

Photobucket

Dar hai sa zicem ca ignoram toate lipsurile si ne concentram asupra partilor bune. Ambasada Japoniei si J-CAT au sponsorizat activitatile cu seturi de shodo, happi-uri si yukata, precum si cu populatie japoneza :P.

Photobucket

Eu am participat la workshopurile de sushi si origami pe post de 'senpai' si pot sa spun ca sunt destul de incantata. Unele lucruri puteau fi facute diferit, dar avand in vedere faptul ca oamenii au plecat fericiti, asta e tot ce conteaza.

Photobucket

Umplu postarea de poze ca sa vedeti un pic care a fost atmosfera.


Photobucket

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Keiko Matsui

Examenele sunt in abundenta, asa ca postez doar un videoclip in speranta ca o sa mai am timp pentru ceva scris in vitorul apropiat

Satsuki matsuri




Va astept acolo!

Soc cultural

Am murit de ras cand am vazut poza asta pe deviantart ieri noapte.

Intr-adevar socul cultural pentru unii oameni poate fi foarte mare. :))


Japanese Custom by *humon on deviantART

Recomand sa mai urmariti artistul. Majoritatea desenelor sunt cu tarile din Scandinavia, dar sunt extrem de amuzante

Omenii se nasc ca sa regrete

Daca starea imi permite si ziua s-a petrecut in asa mod incat sa am nevoie de relxare totala si un moment de liniste si frumusete, ma uit la un film japonez. Daca nu am unul nou primit atunci ma uit la unul vechi, dar astazi am avut norocul de a avea in calculator 2 filme pe care inca nu le-am vazut.

Am ales Semishigure, sau in traducerea internationala "The samurai I loved" si sunt mandra de alegerea facuta. Filmul a fost dat pe TVR cultural acum cateva luni, dar scoala nu m-a prea lasat sa-l vad in totalitate. Ma bucur ca mai am avut sansa sa-mi rasara din nou in cale, fiindca titlul nu mi-a prea ramas in minte. Acum cand l-am cautat pe internet am vazut ca are multe premii la activ, dar uite ce face o traducere neinspirata. Interesant ca mi-am downloadat theme song-ul filmului acum ceva vreme, dar nu stiam ca ii apartine.

Un lucru interesant la filmele japoneze contemporane, pe care nu-l prea poti vedea la filmele mai vechi ale lui Kurosawa-sama sau Ozu-sama, este libertatea, sau hai sa zicem diferenta de care o au, din punct de vedere al cinematografiei si al actorilor.

Mama, mare fana a filmelor clasice japoneze, a avut un adevarat soc cand a vazut un film nou, Bushi no ichi(care s-a bazat pe o carte scrisa de Fujisawa Shuhei, care a scris si romanul pe care s-a bazat acest film), in care sotii dadeau dovada de dragoste unul fata de celalalt in mod deschis, cu mici flirturi, jocuri si glume doar de ei intelese. In filmele vechi ai putea avea impresia ca sotii sunt doi straini care stau sub acelasi acoperis doar pentru a-si indeplini datoria si nimic mai mult.

Din punct de vedere cinematografic, japonezii sunt maestrii la metafore simple si eficiente care duc nu numai ca duc naratiunea mai departe, dar si exprima sentimentele adevarate pe care personajele nu le exteriorizeaza (chiar daca si ele, personajele si implicit actorii care le joaca, la randul lor sunt mult mai expresivi si mult mai putin teatrali decat inainte).

Filmul este, din nou, o interpretare a idei de onoare si iubire. Cum se intretaie ele in viata unui samurai si cum poate el sa le duca pe amandoua. Zic 'din nou' nu din plictiseala, fiindca pana acum, chiar daca am vazut cel putin 10 filme pe acest subiect nu am vazut nici o asemanare in modul de abordare. Ideea care le leaga pe toate este cea a sensibilitatii tipic japoneze.

Filmul e destul de greu de vazut dintr-o singura asezare. Dureaza 2 ore si 10 minute si e plin. Fiecare scena te uimeste si uneori iti si cauzeaza si o durere de cap. Recomand sa fie taiat in 2 sederi- prima de 50 de minute si dupa acea pana la sfarsit, deoarece si povestea are doua parti si se petrece in doua momente diferite din viata personajului.

Recomand sa fiti foarte atenti la scena din padure, cand Fuku vine sa-l ajute pe Bunshiro in acel moment greu. Este probabil cea mai delicata declaratie de iubire, nerostita, pe care am vazut-o pana acum




Citate de critici specializati:

"I can't recall seeing a dialog-free scene before that spoke so loudly" -- Japan Reviewed

"This is a film that belongs on the shelf of any fan of Japanese film. It is simply an enchanter" -- Cinegeek

Putintica istorie

Tata a facut greseala sa inceapa sa cumpere cartile scoase de National Geographic, cele care se vand impreuna cu ziarul Adevarul. Drept urmare saptamana asta i-am stat in cap pana cand mi-a inmanat volumul despre Japonia si de atunci tot stau si citesc, facand pauze doar ca sa asimilez informatiile noi.

Evident ca am reusit sa ma minunez cum japonezii aveau deja constitutie cand de la noi nici nu plecasera romanii cum trebuie. Cum au reusit ei in aproximativ 50 de ani sa treaca de la feudalism la modernism, evolutie care a tinut aproape un mileniu pentru unele popoare.

Recunosc ca istoria Japoniei nu-mi este atat de cunoscuta pe cat as dori sa fie, pe simplu motiv ca pana acum m-am axat pe limba si pe artele lor traditionale.

Asa ca am arat prin youtube si am gasit documentare. Postez si aici unul si sper ca va fi de folos persoanelor interesate.

Shodo

Este, intr-o explicatie cat se poate de scurta, arta de a scrie frumos. Majoritatea copiilor invata aceasta caligrafie in scoala elementara, deoarece ii ajuta sa isi dezvolte capacitatea de a scrie kanji-urile in ordinea in care trebuie (fiecare linie a unui kanji trebuie scrisa intr-un anumit mod, daca vrei sa o faci corect).

Un set de caligrafie este alcatuit din:

Shitajiki: un covoras folosit pentru a aseza foaia de caligrafie
Bunchin: o bara de metal care tine foaia in timpul scrisului si nu permite alunecarea.
Hanshi: hartie subtire, speciala pentru shodo.
Fude: pensula
Suzuri: recipient negru pentru cerneala.
Sumi: este un material solid negru ce trebuie sa se faramiteze in apa din suruzi pentru a produce cerneala folosita la scris.