Cateva mici schimbari

In fiecare an am aceasi dezbatere cu mine insami si in fiecare an pasuiesc faptul ca blogul ar avea nevoie de un facelift. Anul acesta insa am castigat batalia cu mine si am schimbat theme-ul, am adaugat butoane de share pe facebook, twitter, tumblr, pinterest si google la sfarsitul fiecarei postari si am facut pagina de tumblr si pinterest pentru blog pe care le puteti vedea dand click pe butoanele din dreapta.

Motivul pentru care am zis ca ar fi timpul sa adaug pagini de tumblr si pinterest a fost acela ca atunci cand navigam site-urile in paginile private am gasit o sumedenie de poze, videouri si citate pe care as fi dorit sa le impartasesc, dar parca simteam ca platforma blogger nu e cea mai buna pentru astfel de lucruri. De asemenea as dori sa pastrez o proportie mai mare de articole scrise pe platforma asta in timp ce zona media sa fie pe celalalte doua.

Sper ca am facut o alegere buna si sper sa va placa.

Inca un anisor ヽ(^。^)丿

In 2009 m-am gandit ca ar fi foarte dragut daca mi-as gasi un loc in care sa pot vorbi deschis despre pasiunea mea pentru Japonia si in care sa incerc sa aduc la cunostinta lumii anumite aspecte interesante ale culturii acesteia. Si uite au trecut deja patru ani si blogul, desi updatat mai rar din cauza programului ocupat pe care l-am avut in ultimul timp, nu a murit. Ma simt sincer foarte mandra.

Tomoe Gozen (巴 御前)

O onna-bugeisha (女武芸者) era un tip de femeie luptator care apartinea rangurilor inalte ale aristocratiei japoneze. Multe neveste, fete si vaduve se angajau in lupta cot la cot cu samuraii barbati. Erau considerate membre ale clasei bushi (samurai) in Japonia feudala si erau antrenate sa utilizeze arme ca sa-si protejeze casa, familia si onoarea in timp de razboi.

Tomoe Gozen (巴 御前) (1157–1247), a fost una dintre primele si cele mai faimoase femei samurai.

In perioada Razboiului Genpei (1180-1185), Tomoe Gozen a luptat impreuna cu daimyo-ul ei (care probabil ii era si sot), Minamoto no Yoshinaka, impotriva armatei verisorului sau Minamoto no Yoritomo. A fost recunoscuta, inca de pe acea vreme ca o calareata foarte indemanatica, o buna spadasina si o excelenta arcasa. Era primul capitan a lui Minamoto si a taiat cel putin un cap in timpul Bataliei din Awazu in 1184. Capacitatile sale precum si frumusetea pe care o poseda au fost descrise in opera Heike Monogatari.

In perioada Heian tarzie, Razboiul Genpei a fost un conflict civil intre doua clanuri de samurai, si anume Minamoto si Taira. Amandoua familiile au incercat sa controleze shogunatul. In final clanul Minamoto a castigat si a infiintat shogunatul Kamakura in 1192.



Din pacate pentru Tomoe Gozen, Minamoto no Yoshinaka a murit la batalia din Awazu si verisorul sau, Minamoto Yoritomo a devenit shogun. Diferite izvoare prezinta urmari diferite ale vietii acesteia dupa moartea lui Yoshinaka. Unii spun ca a ramas in lupta si a murit, altii spun ca a disparut, ducand cu ea capul unui inamic. Altele chiar sugereaza faptul ca s-a casatorit cu Wada Yoshimori si dupa ce acesta a murit s-a calugarit.

Wolverine- inca un film plin de clisee

Sa incep postarea asta prin a spune ca-mi place de Wolverine. Mi-a placut de el inca din primul film Xmen atat ca personaj cat si actorul care-l joaca. Din acest motiv am crezut ca nu voi putea fi obiectiva cand urma sa vad noul film.
Dar l-am vazut. Si desi m-am distrat, nu mi-a placut ce au facut din cultura japoneza. Am apucat sa fiu foarte obiectiva, zic eu si as dori sa comentez aici problemele pe care filmul le are cu privire la modul in care abordeaza cultura tarii in care se petrece, nu restul elementelor.

Scena de inceput a filmului arata cum un grup de soldati mai mari in rang isi fac seppuku su cateva momente inainte ca bomba atomica de la Nagasaki sa explodeze. De ce? N-are nici o logica, sincer, considerand ca nu aveau cum sa moara pana-i ajungea explozia, cu 10 secunde mai tarziu.



Primul personaj japonez care apare in film si are rolul de calauza pentru Logan de-a lungul intregului film este Yukio. In momentul in care incepe sa vorbeasca, in mai putin de cateva minute, spune 3 lucruri importante pentru intriga, toate legate de eterna "onoare":

Wolverine trebuie sa mearga la Tokyo sa-si reintalneasca un vechi prieten pentru daca nu ar fi dezonorabil Yukio spune ca a acceptat misiunea pe care seful ei i-a dat-o pentru ca "e o onoare sa-l intalneasca pe un astfel de soldat" Ofera sa-l plateasca pe Wolverine pentru excursia lui in Japonia cu "ceea ce-si doreste orice soldat: o moarte onorabila"

Parca-ti dau cu ciocanul in cap de fiecare data si-ti tipa in ureche: VORBIM DESPRE JAPONIA, ASA CA ONOAREA E LUCRU MARE PENTRU EI!!



E enervant si reduc foarte mult motivatia din spatele onoarei, fiindca exista evident un motiv pentru care onoarea e asa de importanta, dar nimeni nu se chinuie sa explice absolut nimic si sa luam de-a buna ca "japonezii sunt stranii asa ca credeti-ne cand va zicem ca onoarea e chestie importanta pentru ei".

O alta scena care a avut rol pur de socare, zic eu, este una in care Wolverine este nevoit sa-si petreaca noaptea impreuna cu una din personajele principale intr-un love hotel. Ii cer receptionistei sa inchirieze doua camere una langa alta. Doamna le zice ca nu are asa ceva, deci pot sa aleaga doar intre camera "misiune spre Marte", "cabinetul unei asistente medicale" si "temnita". Nu are nici un rol in film, din nou, decat sa socheze publicul despre cat de stranie este viata sexuala a japonezilor (deja destul de fetisizata in filmele pornografice).

Alta parte enervanta e ca incearca sa arate totul si nimic. Apare Yakuza, apar samurai si ninja, arata Tokyo-ul si shinkansen-ul, arata coasta si casele vechi traditionale, dar fiecare scena dureaza atat de putin ca ai impresia ca nu vor sa-ti prezinte tara in sine cat sa foloseasca tara drept fundal straniu care sa atraga privirea si sa mentina interesul cand scenele de batalie nu sunt destule.



Daca ar fi lungit filmul cu vreo 10 minute si ar fi depus un pic mai mult efort in explicarea anumitor aspecte poata ca reuseau sa drege buba, dar ce au acum este pur si simplu o caricatura, o schita a ideii de Japonia, care se bazeaza foarte mult pe clisee si scene de soc. Si e pacat.