Akemashite omedetou

N-am mai postat de ceva timp fiindca de cand m-am intors in tara pentru vacanta numai timp sa stau jos n-am avut. Intalniri cu rude, prieteni si colegi si dupa aia invatat pentru examenele din ianuarie...
Dar fiindca nu am spus nici o urare de Craciun anul acesta, macar de Anul Nou sa-mi dau silinta
Sa aveti un an nou fericit, plin de bucurii si de noroc. Sa apucati sa va impliniti tot ce va propuneti si sa aveti timp sa va apucati de tot ce ati lasat pe maine, ca astazi nu ati avut timp.
Sa ne vedem cu bine la anu!

Okuribito(おくりびと)

Okuribito (Departures) este filmul care a castigat premiul de cel mai bun film strain la Oscar in 2009 si cel mai bun film al anului lacea de-a 32a editie a Premiilor Academiei Japoneze.



Filmul descrie povestea lui Daigo Kobayashi, un violoncelist care in urma dezbinarii orchestrei in care canta trebuie sa-si gaseasca o noua slujba. Se intoarce in orasul de bastina si se angajeaza, mai mult din nevoie decat din placere, la o casa funerara, ca ajutor al unui imbalsamator.
Evident ca se rusineaza cu slujba pe care o are si incearca sa pastreze secretul cat mai mult timp, dar cand adevarul iasa la iveala sotia il paraseste, spunandu-i ca are o meserie dezgustatoare.



Filmul incearca sa aduca la iveala temerile oamenilor fata de moarte si orice este legat de aceasta, dorind sa faca un comentariu social, si poate si biologic, cum ca moartea, fiind normala si naturala, nu trebuie sa insemne neaparat si pierderea persoanei iubite care a murit.
Respectul care este oferit de catre imbalsamatori persoanei decedate denota compasiune si intelegere, atat fata de familia care a trecut printr-o pierdere cat si respect fata de propria meserie si de caracterul profund spiritual si emotional pe care-l are.

Cea mai frumoasa scena din film, din punctul meu de vedere (desi exista zeci de scene impunatoare si care te fac sa gandesti), este urmatoarea:



Desi este un film despre moarte, si exista multe scene in care se va lacrima cel putin, finalul este unul fericit si reuseste sa incheie foarte frumos, si chiar zen, idea de viata, moarte si ciclul continuu pe care cele doua le au in viata unei persoane.

Concert vocal simfonic dedicat zilei Japoniei

Din cauza ca nu prea am ce sa comentez pe acest subiect, ofer strict informatiile existente:

Vineri, 21 decembrie 2012, ora 19:00 Sala Capitol

CONCERT VOCAL-SIMFONIC dedicat ZILEI JAPONIEI la împlinirea a 110 ani de relaţii diplomatice

Dirijor: KOICHI INOUE (Japonia) Solişti: ION BOGDAN ŞTEFĂNESCU – flaut Muramatsu AKIKO HAYAKAWA (Japonia) – soprană CAMELIA DOCEA FORNWALD - mezzosoprană DANIEL ZAH - tenor MIHAI SÎMBOTEANU - bas Corul „Ion Românu” al Filarmonicii „Banatul” Dirijorul corului: IOSIF TODEA

Remus Georgescu: Concert pentru flaut şi orchestră de coarde Hisatada Otaka: Concert pentru flaut şi orchestră W.A. Mozart: Recviem în re minor K.V. 626 pentru solişti vocali, cor şi orchestră