Seara de azi: noul Midori si o melodie japoneza neasteptata

Dupa cum probabil stiti daca sunteti din Timisoara, sau de prin apropiere, restaurantul Midori a fost inchis o perioada, in timp ce si-a mutat locatia.

Am avut ocazia sa caut dupa el astazi si sa vad in ce s-a transformat.

Pare-se ca au achizitionat o casa pe Petre Râmneanțu nr. 17 (fostul Oltului) si au transformat-o intr-o noua experienta japoneza. Cum a trebuit sa explic locatia diferitilor prieteni care se orienteaza dupa lucruri diferite, am invatat sa zic ca locatia casei este in apropierea ASPCului (pentru cei ce cunosc cladirile Politehnicii), langa Institutul de Igiena (pentru cei mai inclinati spre medicina) sau in spatele salii de sport a Universitatii de Vest.











Meniul a ramas la fel de delicios ca intotdeauna, evident.

A doua parte a serii am petrecut-o la un concert Pink Martini care, pe langa faptul ca m-au impresionat incredibil de mult, au cantat si o melodie foarte draguta in japoneza, de pe ultimul lor album, cantat in colaborare cu Saori Yuki.



Sokushinbutsu – Calugarii automumificati

Sokushinbutsu erau calugari Budisti care se sinucideau intr-un astfel de mod incat corpurile lor se mumificau si ajungeau sa fie venerati pentru dedicatie si spirit. In general practica se facea in prefectura Yamagato, din nordul Japoniei, adusa cel mai probabil din China dinastiei Tang.



Procedura, un fel de auto-tortura, se prelungea pe mai multi ani si avea mai multe etape.

Primul stadiu al acestui proces presupunea alegerea unei diete formata exclusiv din seminte si nuci, in timp ce se faceau si exercitii fizice pentru a elimina toata grasimea corporala. Stadiul dura 1000 de zile.

In a doua parte a procesului, calugarul urma sa manance numai scoarta si radacini de pin si sa bea un ceai otravitor facut din seva copacului urushi, folosita in mod normal pentru lacuirea bolurilor. Seva continea Urushiol, ce inducea vomitat si pierdere a lichidelor corporale. Stadiul dura alte 1000 de zile.



In final, calugarul se inchidea intr-un cavou de piatra ingust care ii permitea sa stea doar in pozitia de lotus. Cavoul era sigilat si doar un tub era lasat pentru a aduce aer proaspat in incapere. Calugarului i se dadea un clopotel. Cat timp mai era in viata, calugarul suna clopotelul. Cand nu se mai auzea clopotelul se sigila complet cavoul, deoarece calugarul era mort.

Se crede ca sute de calugari au incercat sa devina Sokushinbutsu, dar multi nu au reusit. In Japonia au fost gasite intre 16 si 24 de mumii Sokushinbutsu, cea mai recenta in iulie 2010.

Problema de marketing a Japoniei in Timisoara

Idea acestui articol mi-a venit in momentul in care am vazut cateva schimbari facute in interiorul restaurantului Midori (fostul Sushy-ya- schimbare de nume care va fi dezbatuta in paragrafele urmatoare) acum cateva luni, precum si o serie de strategii incercate de conducerea firmei pentru a atrage clienti noi.

In Timisoara, de ceva timp deschisul Sushy-ya, la o vreme dupa ce s-a mutat in mai spatioasa locatie de pe Mercy, si-a schimbat si numele in Midori. O schimbare care la inceput nu m-a intrigat prea tare, pana in momentul in care s-a introdus un asa numit meniu al zilei(in care se gaseau si preparate mai putin asiatice), si pe mese au aparut tacamuri si pahare cu picior, clar europene. Dezbatand situatia cu mama, in timpul unei mese am ajuns la o concluzie care a fost ranforsata de un comment al bucatarului pe grupul de Facebook. Nu foarte multa lume a fost incantata de idea unui restaurant in care se mananca "peste crud" si/sau poate "ganganii". Evident ca in Japonia nu se mananca "ganganii" sau depinde de definitia fiecaruia a termenului, dar cum lumea confunda Japonia cu China, nu era greu de crezut ca se puteau confunda si bucatariile.

Astfel, pentru a supravietui pe piata, micile schimbari au fost necesare. Mici, dar cu efect: numele nu mai aduce aminte de "pestele crud", tacamurile si paharele "relaxeaza" clientul, dandu-i de inteles ca nu va trebui sa se faca de ras incercand sa manance cu betisoare, iar meniurile incep cu carnea gatita, ca sa nu socheze din prima neinitiatul.



Si totusi, lumea nu se inghesuie pe cat m-as fi asteptat, acum ca schimbarile au fost puse in vigoare si ceva timp a trecut peste ele. De ce oare? Raspunsul scurt, zic eu, este exact neinitierea populatiei. Incerc sa dau cateva explicatii si sa fac o usoara comparatie cu sushi-barul Wasabi, din Iulius Mall.

Spre deosebire de Cluj Napoca sau Bucuresti, care au o "traditie" japoneza data de faptul ca Universitatea Babes Bolyai respectiv Universitatea Bucuresti ofera licente in studii est-asiatice, cu sectii de japoneza, chineza si coreana, Timisoara pune la bataie doar cursuri optionale de limba japoneze, in cadrul Universitatii de Vest, date de voluntarii J-CAT.

Prima problema cu acest lucru este ca la cursurile optionale se inscriu multi si raman putini. Atata timp cat nu sunt obligati in nici un fel sa continue ce au inceput, mai bine de 90% dau bir cu fugitii. Dintr-un punct de vedere e bine, ca raman cei care chiar sunt interesati, din alt punct de vedere, sunt sigura ca din cei ce pleaca, multi ar fi ramas daca li s-ar fi oferit un mic imbold.

A doua problema e ca Universitatea, dintr-un motiv pe care nu-l pot intelege, refuza sa faca un contract stabil cu un profesor de japoneza. Doritori exista, dupa cum au demonstrat seriile de studenti care au parcurs integral cursul optional si cu banii nu cred ca este o problema din motive pe care nu as vrea sa le expun aici. Problema care ar putea aparea este lipsa de cadre didactice cu pregatirea necesara sa duca cursurile aferente unei intreagi serii de licenta. Dar si aceia se pot "antrena" daca chiar se doreste. Deci scuzele nu prea isi au validitate.

In ceea ce priveste festivalurile japoneze, nu pot sa zic ca mi-e rusine cu Timisoara, atata timp cat avem anual un festival al culturii japoneze, inceput de mai mult timp ca oricare altul din Romania. Michi-biraki, festivalul din Bucuresti are 3 ani, iar Japan Play Transylvania a inceput de abia anul acesta la Cluj.

Cu ceea ce as putea "sa ma plang" pana intr-un punct este locatia in care s-a tinut festivalul, respectiv tematica.

Primul festival la care m-am dus pe post de spectator, a avut loc la Casa Tineretului, intr-o atmosfera care aducea foarte mult a matsuri autentic in sensul unui spatiu deschis unde erau amplasate mai multe standuri, fiecare cu obiectul lui de activitate (caligrafie, jocuri traditionale, probe de yukata, etc). Lumea putea sa interactioneze si in timpul workshopurilor si lipsa zidurilor dadea posibilitatea observarii activitatilor, chiar daca nu se participa direct.

La ultimele doua festivalul, la care am participat si pe post de organizator, atmosfera a fost, din punctul meu de vedere, mai "inchisa", acest fapt datorandu-se locatiei alese. Festivalul avea loc la etajul 1 si 2 al Universitatii de Vest, in cateva sali respectiv un amfiteatru.

Spre deosebire de prima locatie mentionata, care este cunoscuta si poate fi gasita usor, aceste cateva sali erau destul de "ascunse" si deci riscau sa nu fie gasite din intamplare de cei care nu doreau neaparat sa vina la festival.

Nu pot sa nu ma gandesc la marketing, sincer, cand, din punctul meu de vedere, scopul unui festival este de a face cunoscut un anumit subiect. Sunt sigura ca cei care doreau sa vina neaparat la festival, ar fi venit indiferent de locatie, dar mai mult ca sigur ca aceia sunt oameni care au avut deja de-a face, intr-un fel sau altul, cu cultura japoneza. Si mai mult ca sigur ca acesti oameni sunt tineri, care au avut de-a face cu Tara Soarelui Rasare prin intermediul filmelor si animeurilor

Cei neinitiati, cei care ar fi ajuns acolo din intamplare si ar fi dat dovada de curiozitate la fata locului nu ar fi depus efortul necesar de a gasi salile si a astepta pana la sfarsitul unui workshop ca sa bage capul si sa vada despre ce e vorba. Asta era problema locatiei si a salilor inchise.

De asemenea cred ca tematica ar trebuie diversificata spre subiecte moderne. Si anume "atrage copii care se uita la animeuri oferindu-le animeuri de vizionat, dupa care le prezinti aspecte traditionale-precum ceremonia ceaiului sau caligrafia."



Asadar cei care vor sa afle mai mult despre Japonia, intr-un mod facil si explicativ-experimentativ, nu prea au posibilitatea de a o face si deci raman greu de convins sa vina la un sushi.

Desi Wasabi o duce destul de bine... Care ar putea fi explicatia?

Eu consider locatia ca fiind un mare plus. Faptul ca se afla in Food Court la Mall ii da un vad mai mare de populatie care poate decide pe moment daca vrea sa mearga sa incerce un sushi sau daca prefera mai degraba KFC. Locatia este deschisa, deci se poate trage cu ochiul la ce face bucatarul si astfel sa elimine "misterul" prepararii minimale ale acestei mancari. De asemenea, fetele imbracate in yukata si barul in stil asemanator cu sushi-bar-urile din Japonia da o senzatie de autenticitate mai mare.

Pentru a merge la Midori trebuie sa fi calat pe idea de mancare japoneza si deci consumul "de incercare" este mai rar. De asemenea, restaurantul se afla undeva intre european si asiatic, din punct de vedere al organizarii, decorului si servirii, asa ca cei care atunci cand aud Japonia se gandesc la fete in kimonouri/geishe vor fi dezamagiti. In acelasi timp cei care vin pentru sushi sunt usor indepartati de preparatele si prezentarea europeana pe care sincer, le poti gasi la orice restaurant.

As indrazni sa spun ca exemplul lui Sakura din Arad ar fi demn de urmat si de Midori. O experienta completa oferita intr-o zona a restaurantului, pentru cei cu adevarat impatimiti, una de "incercare a limitelor" in alta. De asemenea, nu ar strica sa se micsoreze un pic dimensiunea spatiului, macar pentru a taia din costuri, daca nu altceva, avand in vedere ca foarte rar se intampla sa fie la capacitate maxima.

Asadar un cerc vicios, zic eu, duce la lupta de supravietuire a restaurantului in piata relativ agresiva a Timisorii. Atata timp cat nu vor exista mai multe evenimente de popularizare a Japoniei in cadrul timisorenilor, de orice varsta, indraznetii care sa incerce "pestele crud" nu se vor inmulti radical sau simtitor. Va trebui un efort puternic si sustinut, cel putin cativa ani, pentru a face o diferenta.

Michi-biraki-festivalul japonez din Bucuresti

Duminica aceasta, incepand cu ora 10:00, in Gradina Botanica din Bucuresti va avea loc cea de-a treia editie a festivalului Michi-biraki (Drum deschis)

Vor fi workshopuri de caligrafie, go, origami si ikebana. Se va degusta sushi, se va canta karaoke, se vor putea viziona anime-uri si se va experimenta o mini lectie de japoneza.

La deschiderea evenimentului va fi prezent, ca de obicei, E.S. dl. Natsuo Amemiya, ambasadorul Japoniei la Bucureşti.

Duceti-va voi cei din Bucuresti si pentru mine!

Magazinul de antichitati

In timpul excursiei mele in Olanda am dat peste un magazin de antichitati japoneze. Evident ca am intrat, am explorat si am si facut cateva poze incognito pe care acum le impartasesc

(singura poza din grup care nu a fost facuta la magazin ci la Rijksmuseum)