Michelangelo de excel

De ce nu s-o fi gandit sa lucreze cu Paint nu inteleg, dar important e ca a reusit ce si-a propus

Trump in Japonia

Ce inseamna sa si lucrezi si sa si ai un doctorat de facut. NU prea iti ramane timp pentru lucurile care chiar iti plac.
A trecut o luna de la ultimul update si sincer am avut de 3 ori intentia sa postez pana acum, dar n-am avut posibilitatea.

Ei uite ca posibilitatea ti-o facit daca chiar vrei, mai ales cand vezi ineptii la nivel inalt.

Donald Trump, presendintele Statelor Unite a plecat intr-un tur al Asiei, incepand-ul cu Japonia. Cand am auzit Trump si Japonia deja m-am luat cu mainile de cap. Idiotul ala care nici macar eticheta (aproape inexistena) americana nu poate sa o tina sa mearga in Japonia, tara subtilitatilor si fineturilor. Da, o sa iasa bine.

Uite ca dupa prima zi, deja Trump a reusit sa imbolnaveasca koi-ii. Intr-o ceremonie antica Budista care aduce noroc, Trump si-a golit toata cutia de mancare, grabit, dupa ce premierul Abe a aruncat mai mult dintr-o data. Ceea ce Trump poate (sigur) nu stie e ca daca dai mai multa mancare decat trebuie pestilor koi ii imbolnavesti (sau poate poti chiar sa-i omori). Altceva ce Trump poate (sigur) nu stie e ceremonia, ca mai gata orice ceremonie japoneza, trebuie facuta cu calm si atentie, nu sa arunci graunte ca la crescatorie.



Cand a avut onoarea sa-l intalneasca pe imparatul Akihito l-a strans de mana si nu s-a aplecat nici macare un centimetru. Spre deosebire de Obama care a stiut nivelul de plecaciune corect si a inteles ca are de-a face cu respectul, nu cu servitudinea, Trump l-a mai si batut pe brat ca sa fim siguri ca intelegem ca-s prieteni buni.

Pe langa asta Trump a intrebat de ce o tara de samurai nu a doborat inca rachetele nord Coreene. Nici nu stiu cum sa comentez o astfel de idiotenie. Ma doare capul, sincer.


Image result for trump akihito


he could not understand why a country of samurai warriors did not shoot down the missiles.







He posted: “Do I have to explain how F**ked up what TRUMP did to the KOI Fish IS? The KOI Fish Ceremony dates back to the days of Buddha an is Considered a source of Good Luck. To rush this is Highly Disrespectful.”
A website for fish experts and lovers - Aquascape - gives advice warning owners of koi carp not to give them too much food.
It read: “Overfeeding occurs anytime the fish are eating more than they need. This can make your fish sick.”
Mr Trump jetted into Japan during his 13-day diplomatic trek through Asia. He will next head to Korea, Vietnam and the Philippines during his five-nation tour of the region

De inchiriat cu 45 de centi pe zi

Cam acum 4 ani Kotani Makoto incerca sa se lanseze in comedie. Avea casa, dar nu era fericit, hranit si succesul il ocolea. Dupa 2 despartiri de dueturi de comedie, in 2013, Kotani a decis sa mearga in Tokyo sa-si incerce norocul solo.

Dupa un spectacol in care aparuse si King Kong Nishino, Kotani i-a cerut niste sfaturi. "Hai la mine", zise Nishino, "esti extrem de dezorganizat si amuzant, sunt sigur ca daca locuim impreuna o sa avem mult material de bancuri. Zis si facut. Chiria decisa a fost de 400 de dolari pe luna.


Problema a fost ca Kotani nu era chirias bun. Era murdar, uita sa inchida dusul dupa ce il folosea, cara mizerie in casa si a ratat prima luna de chirie. Si-a cerut profund scuze, a zis ca nu se va mai intampla si dupa inca o luna s-a intamplat din nou. Kotani si-a cerut din nou scuze insa Nishino a zis: cred ca de azi, e mai bine sa nu mai ai casa. Viata iti va fi mai buna! Si l-a dat afara pe Kotani.

Pentru cateva luni a dormit pe strada. Isi folosea telefonul ca sa-si descrie viata pe twitter. A incercat sa isi ia niste joburi part time dar nu a reusit. Atunci Nishino i-a sugerat sa se vanda cu ¥50 pe zi, si Kotani ne avand prea multe alte optiuni a zis sa incerce.

Initial era un pic sceptic, ca ar reusi sa faca ceva bani din toata treaba. Dar a observat ceva interesant: lumea se simtea in general jenata sa ii ofere doar  ¥50. Facea o favoare pentru cineva si acea persoana ii cumpara de mancare, sau ii oferea o canapea pe care sa doarma.

A ajuns sa manance asa de mult ca s-a ingrasat. Cand a scris pe twitter ca nu-i mai vin pantalonii cineva i-a cumparat pantaloni noi. Cei care-l urmaresc pe twitter ii platesc telefonul, internetul si chiar si hainele

Pentru cei ¥50 a facut mai gata orice. Nu accepta oferte care ar face rau altor persoane sau care l-ar face sa se simta urat. Dar a fost model nud, a stat la rand pentru cineva sa-i cumpere o pereche de pantofi, a iesit la o bauta, a facut curat in casa si multe alte munci fizice.



Kotani-san e iresponsabil, nepunctual si sloampat. Dar e fericit, si ii face pe altii fericiti si foarte multi se chinuie sa pastreze asa lucrurile.


Masayoshi Matsumoto

Masayoshi Matsumoto este un artist japonez care creaza arta cu baloane. Asemanator cu clownii de petrecere, artistul de 26 de ani lucreaza cu baloane pentru a crea tot felul de animale si plante cu mult mai interesante si complicate decat oricare dintre baloanele primite de la clowni.


Fara sa foloseasca lipici, elastic sau marker Matsumono a creat curcani, tucani, pisici de mare sau albine. Frumusetea efemera a creatiilor este ceea ce atrage asa de multa lume catre baloanele sale. Fiecare proiect ii ia intre 2 si 6 ore. Dupa ce le termina le aseaza spre a fi pozate si dupa aia le sparge.



Nu accepta comenzi si nu-si vinde talentul, dar bucura lumea cu creatiile sale.


Puteti vedea multe exemple frumoase pe pagina lui de instagram.

JunsKitchen

Exista multi bucatari de hobby care au conturi de youtube in care pregatesc tot felul de bunatati, dar sincer pana acum nu am mai vazut unul care sa aiba atata scenografie si regie. Arata aproape ca un post profesional, si pisicile sincer fac toti banii


Happy birthday to my blog!

Si uite cum a trecut inca un an. Am un blog de 8 anisori deja. Mai putin si nici n-o sa pot folosi termenul anisori, ca deja o sa fie blog in toata firea cu copii la randul lui.
Multumesc de audienta, intotdeauna ma bucur sa aud de la lumea care mai trece pe aici si gaseste niste articole care sa-i placa.

Si din cauza ca am ajuns sa ma comport nostalgic fata de un blog, hai sa sarbatorim cu un haiku nostalgic al maestrului Matsuo Basho. La multi ani!

Cat de admirabil!
Sa vezi un fulger si sa nu te gandesti
ca viata este trecatoare.

Ame-no-Uzume-no-Mikoto

Cred ca azi e o zi buna in care sa vorbim despre Ame no Uzume. Ame-no-Uzume-no-mikoto (天宇受売命, 天鈿女命) este o zeita in religia Shinto care se ocupa cu rasaritul, fericirea si festivitatile. Si motivul pentru care am decis sa vorbesc despre ea acum, dupa eclipsa, e fiindca e cunoscuta ca zeita care a readus soarele in lume. 

Fratele lui Amaterasu, zeita soarelui, vandalizase la un moment dat culturile ei de orez, arunca un cal in razboiul ei de tesut si a omorat cu multa cruzime una din slujnicele ei. Amaterasu a devenit atat de furioasa incat s-a ascus in pestera Amano Iwato si a lasat lumea fara soare. Nici un zeu nu a putut sa o convinga sa iese, dar desteapta Uzume, a inceput sa danseze pe un butoi in fata pesterii, smulgandu-si hainele de pe ea, facandu-i pe toti zeii sa rada zguduitor.

Inainte de a incepe Uzume a atarnat o oglinda uriasa de bronz si a asezat o bijuterie frumoasa de jad lustruit langa ea. Amaterasu auzind zeii s-a uitat afara sa vada despre ce era vorba si cand a vazut bijuteria si reflexia ei glorioasa in oglinda a iesit din ascunzis.


In mometul acela alti zei s-au grabit sa inchida pestera din spatele lui Amaterasu si au rugat-o sa revina in ceruri. Ea a consimtit si a readus lumina pe pamant.

Ame-no-Uzume-no-Mikoto este in continuare slavita ca o zeitate, un kami, in regilia Shinto pana in zilele noastre.

Samuraii si aztecii

Dupa ce am facut postarea despre rusii din Japonia am zis sa ma informez un pic si sa ma uit daca existau japonezi in alte parti ale lumii, istoriceste vorbind.

Sarind din link in link gasesc informatii despre japonezii mexicani. In cartea sa, 1493- Descoperind lumea noua pe care Columbus a creat-o, Charles Mann povesteste despre migratia asiatica in Mexic, care pare-se a fost foarte substantiala in secolul 17. Aproximativ 100.000 de japonezi au ramasi prinsi in China sau in Filipine ca urmare a inchiderii granitelor din perioada shogunatului Tokugawa. Din cei 100.000 au existat si cativa samurai pe care shogunul i-a lasat sa-si pastreze katanele si sa mearga sa se angajeze in militia coloniala din Mexic.

                                                                  


Cel care a deschis portile colaborarii dintre "noua Spanie" si Japonia a fost Hasekura Rokuemon Tsunenaga (sau Francisco Felipe Faxicura, dupa cum a fost botezat in Spania), un nobil japonez de origine imperiala, cu legaturi stranse cu imparatul Kanmu, samurai si consilier al daimyo-ului de Sendai, Date Masamune. Intre 1613 si 1620 Hasekura a condus o misiune diplomatica in Spania si Vatican, trecand prin Mexic. In mexic Hasekura a stat intr-o casa langa biserica Sfantului Francis si s-a intalnit cu viceregele Mexicului cu care a discutat despre dorinta lui de a se intalni cu regele Philip al 3-lea al Spaniei. Misiunea diplomatica s-a numit ambasada Keichō (慶長使節), care a urmat-o pe cea din 1582. Desi misiunea a fost primita politicos, Japonia tocmai ce trecea prin suprimarea crestinismului, asa ca unii monarhi, precum regele Spaniei, au refuzat accordurile comerciale pe care Hasekura le dorea.

La un an dupa intoarcerea sa in Japonia a murit de boala si rezultatele sale nu au fost folosite, fiindca Japonia devenea din ce in ce mai izolationista. Urmatorul convoi de ambasada a venit doar dupa mai bine de 200 de ani, in 1862.


Sindromul Parisului (パリ症候群, Pari shōkōgun)

Sindormul Parisului e o minunatie de problema. Un culture shock atat de puternic ca are nume propriu, cand isi dau seama ca Parisul nu e asa de frumos pe cat se asteptau.

Profesorul Hiroaki Ota a fost primul care a diagnosticat conditia in anul 1986, ca urmare a faptului ca turistii japonezi sunt extrem de susceptibili la problema. Desi nu e o problema foarte mare, este constanta. Aproximativ 20 de Japonezi sunt afectati in fiecare an de sindrom. El se bazeaza pe o multitudine de factori si anume bariera lingvisitca, bariera culturala, oboseala si imaginea idealizata pe care o au a Parisului.




Mario Renoux, presedintele asociatiei medicale Franco-Japoneze da vina pe mass media japoneza care prezinta Parisul ca fiind orasul in care toata lumea e slaba si se imbraca in cea mai noua moda, chiar daca in realitate brandurile de nivel inalt sunt consumate in principal de straini si populatia franceza e mult mai obeza decat cea japoneza. Incepand din 2004 ambasada Japoniei la Paris ofera un hotline 24/24 pentru a ajuta turistii afectati de aceasta conditie. Ei raporteaza, in media, 12 suferinzi pe an.

Ciresii japonezi infloresc din ce in ce mai devreme

Nu cred ca trebuie sa explic faptul ca incalzirea globala este o realitate cu care trebuie sa ne confruntam din ce in ce mai mult. Si impactul inca nu-l putem intelege. De la chestii enervante (gen canicula), dar cu care ne putem obisnui, la probleme serioase, de genul extinctiei in masa a multor animale, toate au legatura intr-un fel sau altul cu incalzirea globala.

Un mod interesant prin care putem sa dovedim ca temperaturile se schimba este Hanami-ul.

Am mai vorbit de Hanami pana acum. Traditia japoneza de a contempla impermanenta vietii prin contemplarea frumusetii fragile a florilor de cires.



Hanami e o traditie care dureaza de mai bine de 1000 de ani, documentata in cronici inca dinaintea primului mileniu. Cronici care au marcat schimbarile climaterice de-a lungul timpului si prezinta un trend ingrijorator.

Incepand din 1829, cand o inflorire completa se astepa pe 18 aprilie, data infloririi a venit din ce in ce mai devreme in fiecare an. In anii 70 era deja pe 7 aprilie.

Yasuyuki Aono si Keiko Kazui, doi oameni de stiinta japonezi au demonstrat ca ciresii si inflorirea lor pot sa prezica temperatura in martie cu acuratete de 0.1°C. Adica o planeta mai calda inseamna luni de martie mai calde, deci infloriri mai timpurii. Deci considerand ca hotelurile din Kyoto sunt rezervate cu 6 luni inaintea vremii ciresilor aveti grija in anii viitor sa nu ajungeti prea tarziu.

Prietenie de 30 de ani

Ingrijitorul templului shinto cu poarta subacvatica s-a imprietenit acum 30 de ani cu un peste pe care-l saluta de fiecare data cand merge la scufundari. E o dragalasenie de poveste.

Sadako vs Kayako

Ca sa nu creada cineva ca maestrii marketingului si a gustului prost ar fi americanii, am zis sa spun doua vorbe trei cuvinte despre Sadako vs Kayako. Film horror japonez din 2016 care combina fetele supranaturale din The ring si din The grudge.

Pe cat de buni sunt japonezii la a crea filme horror la atat de incapabili de a se opri dintr-o franciza care nu mai are suflu. Americanii sunt cunoscuti pentru comportamentul clasic de "hai sa stoarcem pana si ultimul banut din franciza", dar japonezii demonstreaza clar ca pot sa-i intreaca fara probleme.

Pana in momentul de fata The Grudge are 7 carti, 3 benzi desenate, o carte grafica, 12 filme de lung metraj, 2 filme de scurt metras si 1 joc video. The Ring are 3 carti, o carte de povesti scurte, si 12 filme de lung metraj.
Fast and Furios mai are ceva pana sa ajunga la nivelul lor...



Apropo, filmul nu e bun, dar nici nu ma asteptam la mare lucru

Melcii zburatori japonezi

Melcii zburatori japonezi nu se refera (din pacate) la o specie de melciu cu aripi. Ar fi fost prea frumos. Se refera insa la un fenomen interesant observat in insulele japoneze. Cercetatorii au descoperit ca aproximativ 15% din melcii mancati de pasarile arhipelagului ajung sa supravietuiasca digestiei si sa fie gasiti vii in fecalele pasarilor.

Tornatellides boeningi (c) Shinichiro Wada

Mejiro sau "ochi albi "este o specie de pasare nativa insulei Hahajima care se hraneste, printre altele un melc mic de uscat numit Tornatellides boeningi. In mod normal oamenii de stiinta au demonstrat ca exista posibilitatea ca melcii de apa sa supravietuiasca digestia cand sunt mancati de pesti, dar nimeni nu stia daca acelasi proces se poate aplica si pasarilor respectiv melcilor de uscat.

Au studiat pe langa rata supravietuirii si diversitatea genetica a populatiei de T. boeningi din Hahajima si au descoperit o variabilitate impresionanta. Insula se afla la 1000 de km sud de Tokio Avest lucru sugereaza ca pe langa imperecherea cu melcii din apropiere populatii noi au fost formate din contact facut intre melcii din zone diferite. In mod normal melcii se pot imperechea pe un anumit areal. Daca arealul este depasit trebuie sa incepem sa ne gandim la modalitati de transport rapid al nevertebratelor, cum ar fi stomacul pasarilor, sau cicloanelor.


Dembei (伝兵衛 sau Дэмбэй))

Din cand in cand fac link jumping pe wikipedia si gasesc articole asa de stranii incat nu ma pot abtine sa nu le citesc.
Si ce ar fi mai straniu decat un pescar japonez care a pornit scoala japoneza in Rusia?

Dembei a fost un asistent de comerciant care a navigat cu o flota de "30 de transporturi spre Edo" in secolul 18. Se pare ca el impreuna cu altii au fost prinsi intr-o furtuna pe mare si au naufragiat in Kamchatka. Dembei a fost singurul supravietuitor gasit in 1701 sau 1702 de catre Atlasov care, in loc sa-l ajute sa ajunga inapoi in Japonia, cum Dembei l-a tot rugat, l-a dus in Moscova la Petru cel Mare, ca sa-i spuna tot ce stia despre Japonia. A ajuns sa si dea lectii de japoneza catorva rusi si a fost botezat cu numele de Gabriel si si-a trait restul vietii in Sankt Petersburg.

Fiind un pescar din Osaka e greu de crezut ca ar fi avut informatii despre politica sau organizarea militara a Japoniei, dar a reusit sa deschida apetitul pentru explorarea Kamchatkai si a Kurilelor spre a deschide comertul cu Japonia.
Candva intre 1714 si 1719 John Bell (doctor si calator scotian) l-a intalnit si a scris despre el cum ca: "El, tatal lui si cativa alti oameni au terminat de facut comert in Nagasaki si se intorceau acasa pe coasta nordica cand au fost prinsi intr-o furtuna si naufragiati pe coasta Kamchatkai. In ciuda ajutorului oferit de ofiterul rus cei mai multi dintre ei au murit."

Chiar daca Dembei ar fi vrut sa ajunga inapoi in Japonia cel mai probabil nu ar fi reusit datorita politicii de sakoku (sau izolationism) a shogunatului. Dar a ajuns sa fie considerat parintele japonezei in Rusia si impreuna cu alti pescari naufragiati de-a lungul timpului au pus bazele studiului limbii, baze care au dus intr-un final la infiintarea unei catedre de filologie japoneza in Sankt Petersburg in 1898.

Cuplu japonez care se asorteaza

Poate ati auzit stirea acum cateva saptamani cand au preluat-o mai multe site-uri.Cuplul japonez casatorit de 37 de ani care se asorteaza unul cu celalalt cand iasa in oras.

Va recomand sa va uitati un pic pe instagram-ul lor. Au poze de o dragalasenie maxima


japanese couple

Pokemonii si shinto-ismul- partea 2

Asa cum am promis continuam lectia de pokemoni shinto cu a doua tura de creaturi inspirate din mitologia si folclorul japonez.

Shiftry e un Tengu





Tengu (天狗 caine al cerului) e o creatura legendara in folclorul japonez, considerata un fel de zeu, care initial lua forma unei pasari de prada. E numit caine al cerului deoarece numele i se trage de la cainele-demon chinezesc Tiangou. Tengu initiali erau foarte umani in caracteristici, aratand ca niste pasari umanizate cu nas lung si ascutit, care a devenit parte a imaginii traditionale. Conform traditiei budiste erau demoni aducatori de razboi, dar de-a lungul timpului imaginea li s-a inmuiat si acum sunt considerati in continuare periculosi, dar totusi spirite protectoare ale muntilor si padurilor.



Whiscash este de fapt un Namazu





Un namazu e un tip de pisica de mare care creaza cutremure. Locuieste in namolul de pe coasta marii Japoniei si e pazit de zeul Kashima, care-l tine ascuns cu o piatra. Cand Kashima nu e atent Namazu incepe sa se zbata, cauzand cutremure puternice. Multi considera inceputul legendei ca fiind adevarul biologic cum ca pisicile de mare isi dau seama cand va veni un cutremur si sunt mai active inainte de a se simti miscarea pamantului, fiindca sunt in cautarea unui adapost.


Manectric este de fapt un Raiju




Raijū (雷獣-animal al fulgerului) e o creatura legendara in forma unui caine, unei vulpi sau a unei nevastuici. Cea mai comuna e cea a unui caine alb-albastru care se poate misca in forma unei mingi de electricitate si al carui latrat suna a tunet.


Raiju este companionun zeului fulgerului Raijin si desi animalul este in mod normal calm in timpul furtunilor devine agitat si sare in copaci sau pe campuri. Cladirile care se prabuseau pe vreme de furtuna erau "zgariate de ghiarele lui Raiju).


Si in final, Froslass e de fapt o Yuiki-onna




Yuki-onna este, dupa cum ii zice si numele, o femeie palida cu par lung negru su buze albastre. E de fapt atat de palida ca se pierde in peisajul inzapezit si pluteste deasupra nametilor si se poate transforma intr-un nor sau in ceata daca e amenintata.

Cele mai multe legende o caracacterizeaza ca frumoasa si linistita, dar necrutatoare cu muritorii care-i trec calea. Apare in fata calatorilor pierduti intr-o furtuna cu ninsoare si isi foloseste respiratia de gheata sa-i inghete, sau ii conduce si mai adanc in furtuna si ii omoara indirect prin expunere la frig.

Pokemonii si shinto-ismul-partea 1

Ca sa nu postez 3 articole depresive la rand, am zis sa fac o postare mai amuzanta, mai de trivia, si sa revin abia dupa cu alta care sa puna lumea pe ganduri.

Deci pokemonii nu sunt primele creaturi la care sa-ti sara gandul in momentul in care zici religie sau mitologie, dar un numar semnificativ din micile creaturi si-au gasit inceputul in creaturi sau mituri shintoiste.



Sa incepem cu Vulpix, probabil cel mai cunoscut exemplu. Vulpix, care evolueaza in Ninetails se bazeaza pe kitsune, adica vulpea japoneza. In context shinto, conform folclorului, toate vulpile au capacitatea de a se transforma in oameni si adesea o fac pentru a face tot felul de prostioare. Cu cat o vulpe traieste mai mult cu atata i se adauga cozi, la fiecare o suta de ani cate o coada, cele cu 9 fiind cele mai intelepte si mai puternice.

Dunsparce este un tsuchinoko





Tsuchinoko (ツチノコ sau 槌の子) este "copilul ciocanului", o creatura asemanatoare cu un sarpe, intre 30 si 80 de cm, care arata ca un sarpe dar are corpul mult mai lat decat capul sau coada si cu venin la fel de puternic ca cel al unei vipere. Se spune ca un tsuchinoko poate sari pana la un metru distanta si conform legendelor pot sa vorbeasca, le place sa minta si sa bea alcool. Uneori, ca sa mearga mai repede isi inghite coada si se rostogoleste in cerc

Sneasel e un Kamaitachi












Kamaitachi (鎌鼬) este un yokai din regiunea Kōshin'etsu (zona din jurul orasului Nagano), un fel de demon al prafului, care taie oamenii cu mainile in forma de seceri. Desi lasa rani, ranile nu dor. Initial nu era o creatura foarte faimoasa, dar in 1776 Toriyama Sekien a publicat prima sa carte de picturi, Gazu Hyakki Yagyō (Parada nocturna ilustrata a o suta de demoni) une yokai-ul a fost redesenat ca o nevastuica si popularizat.
                                                                            
Mawile e o futakuchi-onna
















O futakuchi-onna (二口女), la propriu o femeie cu doua guri e un yokai caracterizat prin, cum ii si zice numele o femeie cu o gura normala si o gura in spatele capului, direct in craniu. Face parte din sirul lung de femei posedate, sau blestemate, care-si ascund existenta pana la ultimul moment cand isi socheaza partenerii. Povestea pare sa fi aparut de la faptul ca femeile mananca mai putin decat barbatii, asa ca evident daca nu baga pe gura din fata trebuie sa existe o gura pe altundeva unde sa se indoape, nu?
Ma amuza logica unora dintre demonii astia...

Saptamana viitoare mai continui cu inca 4 pokemoni bazati pe creaturi shinto si o discutie generala despre cum a fost anime-ul influentat de shintoism.

Lagarele de detinere a Americanilor de origine japoneza-partea 2

Dupa cum am promis, haideti sa continuam sa detaliem modul in care erau detinuti Japonezii-Americani pe perioada celui de-al doilea razboi mondial, doar din cauza ca aratau ca inamicii.

In 1942 cu ajutorul ordininului de excludere a civililor, 227 de familii de japonezi au fost instintate ca au 6 zile sa se pregateasca la die mutati. Guvernatorul Colorado-ului a fost singurul ales care s-a opus evacuarilor-fapt ce l-a facut sa piarda alegerile urmatoare, dar care i-au adus respectul minoritatii japoneze,


In 1943 Secretarul ministerului de interne Harold Ickles scria cum "situatia din cel putin cateva din lagarele japoneze este rea si se inrautateste rapi". Calitatea vietii in lagare depindea de care parte a guvernului era responsabil pentru administrare-unele erau reglementate de tratate internationale, si deci erau obligate sa ofere mancare si cazare cel putin egala in calitate cu cel mai jos rang de militar. Altele (in special cele administrate de WRA-asociatia de realocare pe timp de razboi) aveau oameni care stateau in baraci fara apa curenta sau bucatarii. In multe din ele 25 de oameni erau obligati sa locuiasca in spatiul care fusese initial desemnat pentru 4, nelasand nici un fel de loc pentru intimitate.



Image result for japanese american internment

Din cei 110.000 de japonezi detinuti aproximativ 30.000 erau copii. Cei mai multi de varsta scolara, asa ca autoritatile au decis sa deschida "scoli" in lagare, pentru care insa nu au bugetat si pentru care nu aveau nici un fel de plan. Clasele erau suprapopulate, cu aproximativ 45 de elevi de profesor. IN principiu clasele erau sali de inchisoare cu mai multe geamuri, fara carti, fara caiete si fara destule birouri pentru elevi. Temperaturile erau inumane, mai ales cand toti elevii se inghesuiau in camarutele pe care le aveau la indemana. Pentru a crea patriotism limba japoneza a fost interzisa in lagare si copii erau rugati in mod constant sa scrie povesti care sa preamareasca America si sa le predea engleza parintilor acasa.

Ca parte a Programului de Relocare a Consiliului National al Studentilor aproximativ 2263 de tineri (pana in Decembrie 1943) de varsta universitara au fost lasati sa plece din lagare pentru a urma cursurile universitatilor care acceptau studentii de origine japoneza.

Inca din anii '60 generatiile tinere de japonezi americani, inspirati de miscarea pentru drepturile civile ale minoritatilor au inceput miscarea de "Redresare", intr-un efort organizat de a primi o scuza oficiala de la guvern pentru incarcerarea parintilor si bunicilor lor pe perioada razboiului. Primul success al miscarii a for in 1976 cand presedintele Gerald For a declarat ca incarcerarea a fost "gresita" si "o gresea nationala" care "nu va mai fi repetata nicicand".


Ronald Reagan a semnat Actul Libertatilor Civile in 1988 ce a oferit reparatii familiilor incarcerate platind $20,000 pentru fiecare detinut inca in viata. In 1991 la 50 de ani de la atacul de la Pearl Harbor presedintele George H. W. Bush a mai oferit o scuza oficiala zicand "aducandu-ne aminte, este important sa intelegem trecutul. Nici o natiune nu poate sa se inteleaga in totalitate sau sa isi gaseasca locul in lume daca nu se uita cu ochi cercetatori la gloriile si rusinile trecutului. Incarcerarea americanilor de origine japoneza a fost o mare nedreptate si nu va mai fi repetata."

In bugetul din 2001 Congresul a autorizat ca 10 lagare sa fie prezervate ca monumente istorice pentru "a sta ca amintire a faptului ca aceasta natiune a esuat in a-si proteja cetatenii de prejudecari, lacomie si oportunitate politica".


Image result for japanese american internment


Multe legi s-au schimbat datorita situatiei nefericite de pe vremea razboiului. Desi primele cazuri penale nu au fost castigate din lipsa de documentatie clara, de-a lungul timpului a iesit la suprafata informatia ca armata americana a distrus documente in efortul de a ascunde modificarile care au fost facute rapoartelor in perioada de imediat dupa razboi pentru a le reduce continutul rasist.

Inca de dupa razboi comunitatea japoneza din America s-a batut cu terminologia eufemistica pe care statul o folosea cand vorbea despre lagare. "Tabere de realocare" sau "centre de realocare" erau termenii cei mai desi folositi pana in anii 90 cand membrii ai comunitatii evreiesti din America au declarat ca nu detin monopolul pentru termenul de "lagar de concentrare" si ca este "o practica gresita a evereilor sa monopolizeze durerea si sa minimizeze victimele".

Si nu cred ca as fi aflat vre-odata despre aceste tabere daca: 1. nu ma interesa subiectul japonezilor si 2. daca George Takei (probabil il stiti ca actorul care l-a jucat pe Sulu in seria originala din Star Trek) nu ar fi vorbit adesea despre situatia sa proprie, un copilas in lagare care nu a gresit cu nimic.

Recomand sa cititi si articolele acestea doua si sa vedeti de ce e important sa tinem minte ce s-a intamplat ca sa fim siguri ca nu se mai intampla de acum inainte.


Lagarele de detinere a americanilor de origine japoneza-partea 1

Nu-mi place sa vorbesc despre chestii politice. E blog de cultura, e blog in care sa ne amuzam, mai invatam cate ceva si ne miram cat de stranii pot sa fie japonezii.

Dar uneori, cand unii oameni fac promisiuni periculoase trebuie sa ne aducem aminte despre istorie si cum nu trebuie sa o mai repetam. Nu stiu cat de cunoscuta este partea asta a istoriei in afara Americii (sau a pasionatilor de istorie/cultura japoneza) dar consider ca toti trebuie sa o stim ca sa putem sa ne opunem nedreptatilor viitoare. Duminica trecuta s-au implinit 75 de ani de la ordinul care a permis efectuarea acestor nedreptati, si nu vreau ca lumea sa nu stie despre ce a fost vorba.

Lagarele de detinere a americanilor de origine japoneza se refera la relocarea fortata si incarcerarea in lagare americane a undeva intre 110000 si 120000 de japonezi care locuiau in zona de vest a Statelor Unite. Aproximativ 62% din cei incarcerati erau cetateni americani si incarcerarea a fost comandata de presedintele Franklin D. Roosevelt la scurt timp dupa atacul de la Pearl Harbor. Restul de aproximativ 40% din cei incarcerati erau ne-cetateni care erau vizati de Legea Inamicilor Straini. Multi dintre "straini" traiau deja in America de mai multe decenii, dar nu au putut deveni cetateni din cauza acestei legi.

Image result for japanese american internment

Incarcerarea a fost aplicata inegal din cauza structurii inegale ale populatiei si ale politicii statale si regionale. In vestul americii 110000 de americani de origine japoenza au fost incarcerati, dar in Hawaii, unde o treime din populatie era de oridine japoneza doar 1200-1800 au suferit aceasi soarta. Desi erau ingrijorari oficiale cu privire la loialitatile japonezilor in razboi multi considera ca incarcerarea a fost mai degraba rezultata din rasism decat din frica.

Biroul american de recensamant a ajutat in mod confidential intreaga operatiune oferind informatii confidentiale despre cartierele japoenzilor oficialitatilor. Si pana in 2007 biroul a negat orice legatura cu activitatile de deportare.

Din cei 127000 de japonezi care locuiau in SUA in timpul atacului de la Pearl Harbor 80000 erau nisei (adica a doua generatie) sau sansei (a treia generatie), restul fiind imigranti nascuti in Japonia dar care nu au putut primi cetatenie americana datorita legilor vremii,


Image result for japanese american internment


In taberele de relocare noroioase din Wyoming lagarul era delimitat de sarma ghimpata, avea toalete nepartitionate, paturi de campanie si un buget de 45 de centi pe zi pentru ratii de mancare. Desi membrii puteau locui cu familiile nu aveau voie sa iasa din zonele clar delimitate ori erau impuscati, cum a fost cazul lui James Wakasa in Topaz. Cu stilul clar japonez de resemnare multi adulti spuneau shikata ga nai (nu ai ce-i face).

Datorita conditiilor precare de curatenie din lagare medicii care lucrau in zona erau obligati sa dea prioritate imunizarilor si medicinei de grup in locul ingrijirilor medicale generale. Cazurile de dizinterie si intoxicatie alimentara erau de asemenea foarte dese, la fel ca si cazurile de  astm cau coccidioidomicoza in lagarele din desert si malarie in lagarele din zonele mlastinoase.

Continuam minunata experienta istorica in urmatoarea postare.

De ce pot scrie japonezii mai mult pe twitter?

Tom are o serie de videoclipuri despre limbaj, caracteristici lingvistice interesante, pronuntie, scriere, etc, in care se leaga, dupa cum puteti vedea mai jos, si de definitia unui caracter si ce inseamna un caracter in diversele moduri de scriere din lume. Dupa cum deja cred ca stiti, japonezii au katakana, hiragana si kanji pe care twitter le analizeaza altfel decat literele noastre europene.

 

Tineti-l pe Andrew Garfield departe de japonezi

Fiind pasionata de filme si locuind in Europa am destul de des probleme cu faptul ca nu ma pot uita la filmele de Oscar pe masura ce apar din cauza ca in Romania (sau in Belgia) ajung sa aratate de abia dupa anul nou. Asa ca de ceva ani incoace mi-am facut un obicei sa imi rezerv un weekend in februarie inainte de Oscare si sa ma uit la toate filmele nominalizate la premiile importante (cei mai buni actori, regizori si filme).

Anul aceste, se pare, ca Andrew Garfield (il cunoasteti poate din filmele recente cu Spider Man) a ajuns sa fie in doua filme cu subiect asemanator.

Hacksaw ridge este filmul regizat de Mel Gibson in care personajul principal, un adventist, refuza sa puna mana pe o arma, dar lupta totusi in al doilea razboi mondial, in Japonia, in cadrul bataliei de la Okinawa. Nu isi reneaga credinta si-si serveste tara ca medic. Bazat pe o poveste reala.

Silence este filmul regizat de Martin Scorsese in care personajul principal, un iezuit, merge in Japonia sa-si gaseasca mentorul si sa crestineze populatia care se gaseste in mijlocul persecutiei crestinilor din perioada shogunatului Tokugawa. Nu isi reneaga credinta. Bazat pe o poveste scrisa de Shūsaku Endō, care la randul ei e bazata pe o persoana reala.




Nu-mi vine sa cred ca zic asa ceva, dar in ambele filme Japonia este prezentata frumos, corect si cu respect pentru traditie si mentalitate. Desi clar in Hacksaw ridge, prin pura realitate a razboiului, japonezii sunt pozitionati ca fiind "inamicul", exista momente in film in care inamicii sunt umanizati. Nu destul fata de cat as fi dorit, dar oricum mai mult decat nimic.


Despre Silence nu vreau sa vorbesc prea mult din cauza ca vreau sa fac o recenzie comparativa dupa ce citesc cartea. O am in biblioteca de 10 ani deja, dar nu am vrut sa o citesc fiindca nu pot sa zic ca idea de misionari crestini ma intereseaza foarte tare. Filmul e prezentat dintr-o perspectiva crestineasca, in care se pare perfect normal sa mergi la altcineva in tara si sa zici ca stii toate raspunsurile si ca religia ta e cea mai buna. E prezentat poate fara prea multe comentarii pro sau contra, dar cum consider colonialismul vestic ca fiind o problema majora de-a lungul istoriei nu pot sa zic ca gust cvasi-neutralitatea pe cat ar fi trebuit.

Amandoua filmele sunt foarte bune, jocul la fel, respectul fata de Japonia la fel. Numa Andrew Garfield saracu, duce la cam multe morti de bastinasi. De aia daca as fi japoneza nu prea l-as lasa sa se aproprie ;)

Lupii japonezi

Uneori nici eu nu stiu cum ajung sa aflu chestii de pe internet. Am vazut un articol cu o serie de dinozauri descoperiti in Romania, pe ce era odata insula Hateg. Neavand habar despre ce e vorba in propozitie am cautat pe Wikipedia insula Hateg (care era pare-se o insula in marea Tetis in perioada Cretacica tarzie). Si cica pe insula Hateg se putea vedea clar o forma de nanism insular a dinozaurilor. Nanismul insular (alta chestie de care nu stiam) este fenomenul adaptativ prin care un animal mai mare de pe continent evolueaza sa aiba dimensiuni mai mici in momentul in care ajunge printr-o modalitate sau alta sa locuiasca intr-o insula. Si ce exemple de astfel de evolutie am gasit intr-o insula in care sunt interesata personal?


In Japonia au existat pana in secolul trecut doua specii de lup. Una numita Canis lupus hodophilax-o subspecie de lup gri endemica insulelor Honshū, Shikoku, and Kyūshū- si una numita canis lupus hattai-o subspecie de lup gri care era nativa zonei de nord est a Asiei si se gasea in Hokkaidō si (poate) inca se mai gaseste in insula ruseasca Sakhalin.

Hodophilax si-a luat numele de la cuvintele grecesti hodo care inseamna cale si phylax care inseamna pazitor, fiindca in folclorul japonez lupii protejau calatorii. Ultimul specimen identificat a fost in 1905 in prefectura Nara. Motivul pentru care a disparut si hodophilax si hattai a fost politica de stat dusa in perioada Meiji si stilul vestic de agricultura care a dus la deforestare si implicit la reducerea spatiului de locuit al animalelor (reusind sa uciga toti lupii intr-o singura generatie)



Cultura nativa Ainu respectau lupul ca zeitate si unele comunitati ca cele din Tokachi si Hidaka considerau ca populatia Ainu a rezultat din uniunea dintre un lup alb si o zeita.
In Shintoism ōkami-ul era vazut ca mesager al spiritelor si oferea protectie impotriva anialelor care distrugeau recoltele ca mistretul sau caprioarele.
In folclorul japonez exista credinta okuriōkami ("lupul escorta") care urmarea pe cineva care se plimba singur noaptea prin padure pana cand ajungeau acasa teferi.

Shiritori (しりとり)

Asa cum in Romania lumea stie de fazan, jocul in care trebuie sa inlantui cuvinte de la jucator la jucator, fiecare cuvant incepand cu silaba finala a cuvantului precedent, asa stiu si japonezii de shiritori.

Jocul, denumit de la derivatul frazei 尻を取る (shiri o toru) adica a lua spatele/finalul, este exact la fel ca fazan doar ca in loc de ultima silaba se ia ultimul semn hiragana din cuvant.


Image result for shiritori

Jocul incepe in mod normal cu cuvantul "shiritori" deci urmatorul cuvant trebuie sa inceapa cu "ri", si se termina cand cineva foloseste ん, adica "n", din cauza ca nu exista nici un cuvant in japoneza care sa inceapa cu hiragana ん. Spre deosebire de fazan, in care se cauta cuvintele care "inchid" ca sa se castige puncte, in Japonia cel care foloseste cuvantul care "inchide" a pierdut.

Ceva reguli mai putin stricte se leaga de finalul cu vocale lungi (nobashibō, de exemplu) in care unii considera "bo" ca finalul altii considera "o"-ul. Aceasi probleme cu hiragana-urile mici, gen じてんしゃ (jitensha, bicicleta). Unii considera finalul ca fiind "ya", altii ca fiind sha.

Evident fiecare familie are regulile proprii deci de intrebat inainte de a incepe, dar altfel e o buna metoda de a repeta cuvintele de vocabular.

Nagoro-satul cu mai multe papusi decat oameni

Exista un sat intr-o vale in Shikoku numit Nagoro. Acest sat, fiind extrem de inaccesibil si deci nefrecventat de firme care sa ofere posibilitati de angajare locuitorilor, s-a micsorat din ce in ce mai mult pe masura ce oamenii s-au mutat la oras ca sa poata lucra. Cum nu are nici macar un magazin alimentar lumea nu are motiv sa se mute acolo si pe masura ce vechii locuitori mor satul devine din ce in ce mai mic.

Acum mai bine de un deceniu Ayano Tsukimi s-a intors la casa ei din Nagoro si confruntata fiind de plecarile populatiei a decis sa umple locatia de papusi, care sa reprezinte vechii locuitori. In momentul de fata aproape 350 de papusi populeaza satul, reprezentand oamenii care au plecat sau au murit. Papusile sunt facute din paie, material si haine vechi, ca sperietorile de ciori si Tsukimi face in mod constant altele noi sa le inlocuiasca pe cele care incep sa se dezmembreze.

In documentarul de mai jos puteti vedea locatia, papusile si creatoarea lor. Tsukimi a reusit sa si utilizeze Google maps ca o metoda de a atrage turisti in zona, punand papusile langa strazi ca sa poata sa fie fotografiate de masina Google-ului si astfel sa fie prezente online.