Dansu o shimashou

Postarea am inceput-o inainte sa plec din Romania, dar nu am apucat sa o termin, asa ca o slefuiesc acum si o postez.

Inca un film japonez refacut de americani in care joaca Richard Gere. Primul e vorba de Hachiko, despre care am vorbit aici.
Al doilea este Dansu o shimashou/Shall we dance. Varianta americana ii are in rolurile principale pe Richard Gere si Jennifer Lopez. Varianta japoneza ii are pe Kôji Yakusho si Tamiyo Kusakari.

In timp ce Yakusho-san este cunoscut publicului vestic prin roluri precum cel al lui Nobu-san din Memoriile unei Geishe sau din rolurile mai mici din Babel sau Silk, Tamiyo Kusakari este perfect necunoscuta, ea nefiind actrita, ci dansatoare de balet.



Intre cele doua variante nu au fost facute prea multe schimbari, insa modul in care a fost jucat, din punctul meu de vedere, face diferenta. Nu pot avea insa incredere in neutralitatea parerii mele, avand in vedere faptul ca prefer jocul japonez celui american in foarte multe cazuri, acesta fiind cu siguranta unul dintre ele.

Greseala pe care varianta americana a facut-o, din punctul meu de vedere, a fost sa incerce sa aduca prea multi actori faimosi in rolurile atat principale cat si secundare, in incercarea de a atrage un public numeros la un film care vorbeste, de fapt, despre modul in care diversi oameni isi gasesc un scop in viata, in cazul de fata prin intermediul dansului.

Motivul pentru care prefer varianta japoneza este fiindca am convingerea ca japonezii pot sa redea starea de alienare, de plutire fara rost in viata si de lipsa de vlaga si vointa, cel mai bine in lumea aceasta. Probabil datorita felului de a fi, un japonez imi pare mai "in largul lui" intr-o stare tacut contemplativa, cu emotiile bine ascunse de ochii celorlalti, decat mi-ar parea vre-odata vre-un american.

Nu zic ca Richard Gere nu joaca bine, dar am impresia ca Yakusho-san il intrece de zeci de ori.



Recomand varianta japoneza ca un film usurel (dupa standarde japoneze) de sfarsit de saptamana.