Ceaiul (2)

Acum ca am zis cate ceva despre ceai in general, am zis sa ma axez in postarea asta pe beneficiile medicale ale acestuia si sa fac o scurta prezentare a numelui lui si de unde vine.


Ceaiul contine catechine, un tip de antioxidant, in proportie de aproximativ 30%, mai mult in ceaiurile albe si verzi si mai putin in cele negre, datorita faptului ca acestea se fermenteaza si eci isi pierd din proprietatile antioxidante.
Un alt compus gasit in ceai este teina si cofeina, in porportie de 3% din greutatea uscata, adica aproximativ 50mg/cana de ceai.



Alt motiv pentru care ceaiul este sanatate curata, este continutul ridicat de compusi chimici tip vitamine, flavonoide si amino-acizi care care imbunatatesc flora intestinala, intaresc imunitatea impotriva dereglarilor intestinale si protejeaza membranele celulelor de atacul oxidantilor. De asemenea, ceaiul previne cariile, deoarece contine cantitati mari de fluor (si astfel ajung sa fiu felicitata de dentistul meu de fiecare data cand ma duc la el. Pe langa toate astea, daca nu ar fi fost destul, ceaiul normalizeaza tensiunea arteriala, previne boli coronariene si diabetul reducand glucoza din sange, ajuta la metabolizarea lipidelor si avand proprietati germicidale ajuta la lupta importriva bacteriilor patogene. Atat infuziile de ceai negru cat si cele de ceai verde, datorita cateinei au efecte anti-carcinogenice, anti-mutagenice si anti-tumorale.


Acum, denumirea de ceai, in toate limbile din lume, vine din chineza (caracterul fiind identic cu cel japonez si anume 茶). Idea e ca pronuntia caracterului depinde de dialectul pe care-l alegem. Principalele 2 citiri dialectice pe care le folosim in tot restul lumi apartin celui Hokkien, si anume tê, venit din vechiul 梌 (tú) si chá folosit in dialectul cantonez.

Varianta japoneza onorifica de a zice ceai este ocha.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu