Nu sunt genul de persoana care sa ma dau in vant dupa anime-uri SF, in special cele mecha. Drept pentru care, cand mi-a fost recomandat Hoshi no koe nu ma asteptam la prea multe din punct de vedere al povestii, dar fiind o productie 100% Makoto Shinkai ma asteptam macar la o animatie de exceptie.
Din punct de vedere al povestii m-am inselat, din punc de vedere al animatiei am avut dreptate.
Cum cultura japoneza nu iti permite, indiferent de locatia actiunii, sa fii prea expansiv in povestire, sa incerci sa exteriorizezi naratiunea, povestea, chiar daca se petrece la propriu in galaxii diferite, imi pare extrem de ichisa si concentrata, fix datorita caracterului personal.
Metafora ce urmeaza a fi exprimata este exact cea diferentei din distanta fizica si cea interpersonala. Povestea putea fi la fel de bine aplicata in cazut unor indragostiti care ajung sa traiasca in orase diferite. Distanta fizica, indiferent cat de mare sau mica nu influenteaza sentimentele pe care acestia le au.
Animatia ajuta doar la propagarea povestii si crearea atmosferei de singuratate absoluta, atat in cadrul planetelor extraterestre si vidului spatial cat si pe pamant. De fapt, indiferent unde s-ar afla sunt sigura ca japonezii nativi traiesc de fapt pe acelasi plan de interiorizare.
Incet, dar sigur, Shinkai-sensei isi intra in titulatura de noul Miyazaki.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu