Pokemonii si shinto-ismul- partea 2

Asa cum am promis continuam lectia de pokemoni shinto cu a doua tura de creaturi inspirate din mitologia si folclorul japonez.

Shiftry e un Tengu





Tengu (天狗 caine al cerului) e o creatura legendara in folclorul japonez, considerata un fel de zeu, care initial lua forma unei pasari de prada. E numit caine al cerului deoarece numele i se trage de la cainele-demon chinezesc Tiangou. Tengu initiali erau foarte umani in caracteristici, aratand ca niste pasari umanizate cu nas lung si ascutit, care a devenit parte a imaginii traditionale. Conform traditiei budiste erau demoni aducatori de razboi, dar de-a lungul timpului imaginea li s-a inmuiat si acum sunt considerati in continuare periculosi, dar totusi spirite protectoare ale muntilor si padurilor.



Whiscash este de fapt un Namazu





Un namazu e un tip de pisica de mare care creaza cutremure. Locuieste in namolul de pe coasta marii Japoniei si e pazit de zeul Kashima, care-l tine ascuns cu o piatra. Cand Kashima nu e atent Namazu incepe sa se zbata, cauzand cutremure puternice. Multi considera inceputul legendei ca fiind adevarul biologic cum ca pisicile de mare isi dau seama cand va veni un cutremur si sunt mai active inainte de a se simti miscarea pamantului, fiindca sunt in cautarea unui adapost.


Manectric este de fapt un Raiju




Raijū (雷獣-animal al fulgerului) e o creatura legendara in forma unui caine, unei vulpi sau a unei nevastuici. Cea mai comuna e cea a unui caine alb-albastru care se poate misca in forma unei mingi de electricitate si al carui latrat suna a tunet.


Raiju este companionun zeului fulgerului Raijin si desi animalul este in mod normal calm in timpul furtunilor devine agitat si sare in copaci sau pe campuri. Cladirile care se prabuseau pe vreme de furtuna erau "zgariate de ghiarele lui Raiju).


Si in final, Froslass e de fapt o Yuiki-onna




Yuki-onna este, dupa cum ii zice si numele, o femeie palida cu par lung negru su buze albastre. E de fapt atat de palida ca se pierde in peisajul inzapezit si pluteste deasupra nametilor si se poate transforma intr-un nor sau in ceata daca e amenintata.

Cele mai multe legende o caracacterizeaza ca frumoasa si linistita, dar necrutatoare cu muritorii care-i trec calea. Apare in fata calatorilor pierduti intr-o furtuna cu ninsoare si isi foloseste respiratia de gheata sa-i inghete, sau ii conduce si mai adanc in furtuna si ii omoara indirect prin expunere la frig.

Pokemonii si shinto-ismul-partea 1

Ca sa nu postez 3 articole depresive la rand, am zis sa fac o postare mai amuzanta, mai de trivia, si sa revin abia dupa cu alta care sa puna lumea pe ganduri.

Deci pokemonii nu sunt primele creaturi la care sa-ti sara gandul in momentul in care zici religie sau mitologie, dar un numar semnificativ din micile creaturi si-au gasit inceputul in creaturi sau mituri shintoiste.

Sa incepem cu Vulpix, probabil cel mai cunoscut exemplu. Vulpix, care evolueaza in Ninetails se bazeaza pe kitsune, adica vulpea japoneza. In context shinto, conform folclorului, toate vulpile au capacitatea de a se transforma in oameni si adesea o fac pentru a face tot felul de prostioare. Cu cat o vulpe traieste mai mult cu atata i se adauga cozi, la fiecare o suta de ani cate o coada, cele cu 9 fiind cele mai intelepte si mai puternice.

Dunsparce este un tsuchinoko





Tsuchinoko (ツチノコ sau 槌の子) este "copilul ciocanului", o creatura asemanatoare cu un sarpe, intre 30 si 80 de cm, care arata ca un sarpe dar are corpul mult mai lat decat capul sau coada si cu venin la fel de puternic ca cel al unei vipere. Se spune ca un tsuchinoko poate sari pana la un metru distanta si conform legendelor pot sa vorbeasca, le place sa minta si sa bea alcool. Uneori, ca sa mearga mai repede isi inghite coada si se rostogoleste in cerc

Sneasel e un Kamaitachi

Kamaitachi (鎌鼬) este un yokai din regiunea Kōshin'etsu (zona din jurul orasului Nagano), un fel de demon al prafului, care taie oamenii cu mainile in forma de seceri. Desi lasa rani, ranile nu dor. Initial nu era o creatura foarte faimoasa, dar in 1776 Toriyama Sekien a publicat prima sa carte de picturi, Gazu Hyakki Yagyō (Parada nocturna ilustrata a o suta de demoni) une yokai-ul a fost redesenat ca o nevastuica si popularizat.
                                                                            
Mawile e o futakuchi-onna
















O futakuchi-onna (二口女), la propriu o femeie cu doua guri e un yokai caracterizat prin, cum ii si zice numele o femeie cu o gura normala si o gura in spatele capului, direct in craniu. Face parte din sirul lung de femei posedate, sau blestemate, care-si ascund existenta pana la ultimul moment cand isi socheaza partenerii. Povestea pare sa fi aparut de la faptul ca femeile mananca mai putin decat barbatii, asa ca evident daca nu baga pe gura din fata trebuie sa existe o gura pe altundeva unde sa se indoape, nu?
Ma amuza logica unora dintre demonii astia...

Saptamana viitoare mai continui cu inca 4 pokemoni bazati pe creaturi shinto si o discutie generala despre cum a fost anime-ul influentat de shintoism.

Lagarele de detinere a Americanilor de origine japoneza-partea 2

Dupa cum am promis, haideti sa continuam sa detaliem modul in care erau detinuti Japonezii-Americani pe perioada celui de-al doilea razboi mondial, doar din cauza ca aratau ca inamicii.

In 1942 cu ajutorul ordininului de excludere a civililor, 227 de familii de japonezi au fost instintate ca au 6 zile sa se pregateasca la die mutati. Guvernatorul Colorado-ului a fost singurul ales care s-a opus evacuarilor-fapt ce l-a facut sa piarda alegerile urmatoare, dar care i-au adus respectul minoritatii japoneze,

In 1943 Secretarul ministerului de interne Harold Ickles scria cum "situatia din cel putin cateva din lagarele japoneze este rea si se inrautateste rapi". Calitatea vietii in lagare depindea de care parte a guvernului era responsabil pentru administrare-unele erau reglementate de tratate internationale, si deci erau obligate sa ofere mancare si cazare cel putin egala in calitate cu cel mai jos rang de militar. Altele (in special cele administrate de WRA-asociatia de realocare pe timp de razboi) aveau oameni care stateau in baraci fara apa curenta sau bucatarii. In multe din ele 25 de oameni erau obligati sa locuiasca in spatiul care fusese initial desemnat pentru 4, nelasand nici un fel de loc pentru intimitate.

Din cei 110.000 de japonezi detinuti aproximativ 30.000 erau copii. Cei mai multi de varsta scolara, asa ca autoritatile au decis sa deschida "scoli" in lagare, pentru care insa nu au bugetat si pentru care nu aveau nici un fel de plan. Clasele erau suprapopulate, cu aproximativ 45 de elevi de profesor. IN principiu clasele erau sali de inchisoare cu mai multe geamuri, fara carti, fara caiete si fara destule birouri pentru elevi. Temperaturile erau inumane, mai ales cand toti elevii se inghesuiau in camarutele pe care le aveau la indemana. Pentru a crea patriotism limba japoneza a fost interzisa in lagare si copii erau rugati in mod constant sa scrie povesti care sa preamareasca America si sa le predea engleza parintilor acasa.

Ca parte a Programului de Relocare a Consiliului National al Studentilor aproximativ 2263 de tineri (pana in Decembrie 1943) de varsta universitara au fost lasati sa plece din lagare pentru a urma cursurile universitatilor care acceptau studentii de origine japoneza.

Inca din anii '60 generatiile tinere de japonezi americani, inspirati de miscarea pentru drepturile civile ale minoritatilor au inceput miscarea de "Redresare", intr-un efort organizat de a primi o scuza oficiala de la guvern pentru incarcerarea parintilor si bunicilor lor pe perioada razboiului. Primul success al miscarii a for in 1976 cand presedintele Gerald For a declarat ca incarcerarea a fost "gresita" si "o gresea nationala" care "nu va mai fi repetata nicicand".

Ronald Reagan a semnat Actul Libertatilor Civile in 1988 ce a oferit reparatii familiilor incarcerate platind $20,000 pentru fiecare detinut inca in viata. In 1991 la 50 de ani de la atacul de la Pearl Harbor presedintele George H. W. Bush a mai oferit o scuza oficiala zicand "aducandu-ne aminte, este important sa intelegem trecutul. Nici o natiune nu poate sa se inteleaga in totalitate sau sa isi gaseasca locul in lume daca nu se uita cu ochi cercetatori la gloriile si rusinile trecutului. Incarcerarea americanilor de origine japoneza a fost o mare nedreptate si nu va mai fi repetata."

In bugetul din 2001 Congresul a autorizat ca 10 lagare sa fie prezervate ca monumente istorice pentru "a sta ca amintire a faptului ca aceasta natiune a esuat in a-si proteja cetatenii de prejudecari, lacomie si oportunitate politica".

Multe legi s-au schimbat datorita situatiei nefericite de pe vremea razboiului. Desi primele cazuri penale nu au fost castigate din lipsa de documentatie clara, de-a lungul timpului a iesit la suprafata informatia ca armata americana a distrus documente in efortul de a ascunde modificarile care au fost facute rapoartelor in perioada de imediat dupa razboi pentru a le reduce continutul rasist.

Inca de dupa razboi comunitatea japoneza din America s-a batut cu terminologia eufemistica pe care statul o folosea cand vorbea despre lagare. "Tabere de realocare" sau "centre de realocare" erau termenii cei mai desi folositi pana in anii 90 cand membrii ai comunitatii evreiesti din America au declarat ca nu detin monopolul pentru termenul de "lagar de concentrare" si ca este "o practica gresita a evereilor sa monopolizeze durerea si sa minimizeze victimele".

Si nu cred ca as fi aflat vre-odata despre aceste tabere daca: 1. nu ma interesa subiectul japonezilor si 2. daca George Takei (probabil il stiti ca actorul care l-a jucat pe Sulu in seria originala din Star Trek) nu ar fi vorbit adesea despre situatia sa proprie, un copilas in lagare care nu a gresit cu nimic.

Recomand sa cititi si articolele acestea doua si sa vedeti de ce e important sa tinem minte ce s-a intamplat ca sa fim siguri ca nu se mai intampla de acum inainte.