Karoshi

Acum cateva luni am scris un articol despre cum incearca guvernul japonez sa reduca numarul de ore lucrate in medie pe saptamana de salarymen-i firmelor mari. Nu o fac de prea mult bine ci de prea mult rau. Japonezii lucreaza pur si simplu prea mult.

Lucru stiut, evident de mai gata oricine care a auzit un cuvant doua despre japonezi. E deja cliseu. Oameni care-si se simt obligati sa plece doar dupa ce pleaca sefii, sefi care pleaca doar dupa ce pleaca sefii lor si asa mai departe.

Din cand in cand se mai face o gluma sau o ironie, dar problema reapare de fiecare data cand o moarte e raportata in ziare. In acest caz Joey Tocnang, un filipinez de 27 de ani care lucra la o companie de casting in Japonia centrala a murit de un atac de cord in dormitorul firmei. Autoritatile au declarat legatura directa intre orele peste program lucrate de catre Joey si atacul de cord care l-a ucis. 



Si in astfel de moment reies la suprafata statisticile extrem de ingrijoratoare: 20% din muncitorii japonezi au risc ridicat de atac de cord, atac cerebral sau sinucidere din cauza orelor suplimentare pe care le fac. Aproximativ 23% din japonezi lucreate 49 de ore sau mai mult in medie in fiecare saptamana, comparand cu 16% din americani sau 10% din francezi. 

Numarul de oameni care au inceput sa ceara compensare pentru karoshi a crescut pana la 1456 anul trecut, iar secretarul general pentru Consiliul National de aparare a Victimelor karoshi crede ca numarul va creste constant, dat fiind faptul ca guvernul refuza sa accepte unele morti ca fiind direct legate de prea multa munca. Anul trecut s-au semnalat 93 de cazuri de sinucidere cauzate de epuizare de la munca si orele suplimentare au fost partial de vina pentru alte 2159 de sinucideri

In cazul lui Joey acesta facea intre 78 si 122 de ore suplimentare pe luna.

Yoshinori Ohsumi

Considerand ca tocmai ce a fost premiat am zis sa scriu doua-trei cuvinte despre biologul Toshinori Ohsumi. 

Nascut pe 9 februarie in Fukuoka si-a luat licenta in 1967 si doctoratul in 1974 la Universitatea din Tokyo. A petrecut apoi 3 ani in New York ca cercetator post-doctoral si in 1977 s-a intors in Tokyo pe post de cercetator. In 1988 a devenit echivalentul unui Conferentiar si in 1996 cand s-a mutat la Institutul National pentru Biologie in Okazaki City a primit titlul de profesor. Ca orice japonez care se respecta dupa ce in 2014 s-a pensionat continua sa lucreze in ca profesor la Tokyo Institute of Technology, seful departamentului de cercetari in biologie celulara.



Cand a primit telefonul din Stockholm a declarat ca “a fost surprins.” Intotdeauna a crezut ca functiile cela mai fundamentale ale celulei trebuie sa se conserve de la celel vechi animale pana la mamifere. Si intr-adevar asta a fost si cazul autofagiei-dovada a importantei procesului. Desi cercetarile sale au transformat zona nisa de cercetare intr-una populara Ohsumi spune ca la mai bine de 20 de ani de cand a inceput inca mai are multe de invatat: "Avem asa de multe intrebari. Chiar si acum avem mai multe intrebari decat cand am inceput."